Archives for posts with tag: tipologii

Discutiile romanilor despre politica in diferitele cadre informale raman fascinante. Apetitul autohton pentru a discuta fotbal si politica este de nestavilit. Oamenii isi dau cu parerea despre orice, oricand, oricum. Rareori se accepta contra-opinii, argumente sau pareri avizate. Barfa in schimb se infuleca numaidecat, genereaza puncte comune si alimenteaza interesul.

Putem afla astfel cum Basescu pregateste o dictatura, cadrele fostei securitati conduc in continuare tara, Nastase e un om cult, Iliescu nu era rau, Vadim e nebun dar ar fi fost bine sa ne conduca un timp. Si multe altele. In definitiv, e normal ca lumea sa aiba pareri, sa isi formeze opinii si idei. Insa forma in care isi expun aceste idei este infioratoare. Daca nu ai stii ca esti prezent la o simpla sedinta de bloc, ai avea impresia ca esti la un cocktail party,  tête-à-tête nu cu un prapadit de administrator de bloc, ci cu un expert consultant in probleme de politica. poiana-lui-iocan

Daca suntem tentati sa credem ca lipsa de informatie este o grava problema la noi si ne face sa fim ignoranti gresim profund. De fapt, dezinformarea, trunchierea realitatii sunt adevaratii agenti patogeni ai guralivilor romani. Oamenii rareori se informeaza corect si, mai grav, nu este vorba doar de cei cu o educatie sub-medie. Dimpotriva. Intelectualii, doctorii, inginerii, corporatistii nu stiu sa culeaga informatia corecta, nu identifica manipularea. Sunt orbiti de propria-i ingamfare, de statutul clasei sociale pe care o reprezinta intr-o Romanie in criza acuta de cultura si educatie. Sunt si ascultati si respectati la astfel de cocktail party-uri, le formeaza opinii si altora, propagand astfel in continuare manipularea pe care ei au asimilat-o anterior.

Orice s-ar intampla cu Romania, indiferent de vremurile prin care trecem, Romanii isi pastreaza aceasta capacitate de a pune caii inaintea căruţei. Mai intai interpreteaza, abia apoi se informeaza. Important e sa avem o parere, restul sunt amanunte. Iar daca unii dintre acestia isi mai fac si blog, emisiuni TV sau rubrici in gazete se formeaza un circuit periculos al manipularii. In cele din urma ni se vor atrofia la toti simturile si vom ajunge sa nu mai distingem o minciuna sfruntată de un adevar incontestabil. Dar si asa, nu vom renunta in a ne da cu parerea.

Foto: Poiana lui Iocan, scena din Filmul Morometii; sursa: creve.wordpress.com

50 de ani cu un singur partid si fara concepte politice diferite de cel comunist, a creat o anumita pofta a romanilor pentru altfel de ideologii, in speţă cele ale partidelor istorice. Insa a trebuit sa treaca alti cativa ani pentru ca acestea sa primeasca un mandat din partea poporului. Ideologii politice1

Precum se stie, in 1996 o adevarata alianta s-a faurit intre partidele de centru-dreapta din Romania: PNTCD, PNL, PD, UDMR. Acestea urmau sa aduca politici liberale, de deschidere catre occident, de reabilitare a elitei romanesti. Mediul de afaceri urma sa fie puternic sustinut, iar reformele socio-economice de tip liberal urmau sa puna stapanire pe Romania.

Din motive bine stiute acest lucru nu s-a intamplat. Partidele de la putere nu s-au putut pune de acord asupra a nici unui plan de reforma pe termen lung, degringolada a pus stapanire pe viata economica, mediul de afaceri fiind mai degraba o jungla. Lipsa reglementarilor in orice domeniu a facut sa para ca guvernarea de centru-dreapta este mai degraba una anarhica.

Prin urmare a fost previzibila taxarea acestor partide de catre electorat in anul 2000, stanga urmand sa vina iar la putere. PSD avea sa puna bazele celei mai mari retele de coruptie la nivel inalt din ceea ce urma sa devina spatiul comunitar, neuitand insa sa alimenteze relatiile externe permanent si sa promoveze Romania ca un candidat serios la structurile euro-atlantice.  In tot acest timp insa, politicile sociale specifice oricarei ideologii de centru-stanga au fost egale cu zero, pensionarii si-au continuat umilinta, asistatii sociali s-au inmultit, sistemele de sanatate si de salarizare a bugetarilor ajungand in pragul colapsului. Sindicalistii in schimb au jubilat. Ideologii politice2

Era clar ca o sa fie nevoie de o schimbare, de o relaxare a sistemului fiscal, de o dinamizare a mediului de afaceri, de reforme puternice in toate sistemele. Doi ani cat a reusit sa se mentina alianta D.A., au fost singurii ani in care partidele de guvernamant si-au respecatat ideologiile, mizand pe politici clar liberale, neputand insa sa ignore componenta sociala a unei tari ridate.

Ultimii 3 ani insa au ametit din nou electoratul. Nimeni nu a stiut exact cine a guvernat, cum se poate impaca un partid socialist un unul liberal. Cum poate un guvern liberal sa mareasca salariile bugetarilor exponential, fara insa sa reformeze tot acest aparat de stat defect si ineficient?! PNL s-a folosit in toata aceasta perioada de un logo si un nume cu care nu s-a identificat deloc.

In aceste luni se vorbeste din ce in ce mai mult de faptul ca “L” din coada PD-L nu are ce cauta acolo, atata timp cat guvernul democrat liberal nu a fost in stare sa implementeze macar o masura de redresare a economiei, de incurajare a mediului de afaceri, nefacand altceva decat sa panseze in continuare ranile celor loviti din punct de vedere social.

Dl. Adrian Nastase, in toata ipocrizia dumnealui, a sustinut cel mai intersant si adevarat interviu al domniei sale, imediat dupa pierderea alegerilor din 2004: vorbea atunci despre cele 2 Romanii si cum acestea ar trebui sa fie protejate si sustinute desi sunt diametral opuse. Concret, o parte a Romaniei ar avea nevoie de protectie sociala, scutiri de taxe si impozite, imbunatatirea accesului la nevoi de subzistenta – toate incadrabile in segmentul de centru-stanga al politicii; pe de alta parte, o alta Romanie are nevoie de un mediu de afaceri bine reglementat si sanatos, un invatamant de calitate, o fiscalitate relaxata, imbunatatirea accesului la nevoi “de lux” (turism, tehnologie, cultura) – masuri specifice unui guvern de centru-dreapta.Ideologii politice3

Întrucât Romania difera atat de mult in interiorul sau, se pune intrebarea logica: ne mai permitem ideologii politice?! Nu este poate doar un moft sa aspiram la politici liberale atunci cand pensionarii inca mor de foame?! Nu suntem egoisti atunci cand vrem protectie sociala inaintea incurajarii investitiilor straine?!

Un guvern liberal care mareste pensiile este pus la zid, un altul care se concentreaza pe componenta sociala pe timp de criza este decretat ca fiind de stanga, iar socialistii la noi numai politica de stanga nu fac. In Romania poate avea succes un revolutionar partid social liberal (PSL).

Asadar, ne mai permitem ideologii politice?!

Fara a cadea in isp1034103_105073652ita generalizarii, cand vine vorba despre politica cred ca exista cel putin 3 categorii de oameni:

ignorantii (a nu se confunda cu apoliticii)

inversunatii (a nu se confunda cu extremistii)

versatii – cei pentru care politica reprezinta un subiect tabu.

Sa exemplific:

Ignorantii sunt cei care nu stiu ce se intampla in jurul lor. Sunt total neimplicati politic, au preferinte in functie infatisarea oamenilor politici (“nu-mi place de X pentru ca are chelie” – fara aluzii desigur), nu cunosc istorie aproape deloc, nu vor sa participe la ea si cred ca aportul lor la scena politica este zero; nu au concepte financiar-economice nici macar de baza, doar in cazul in care se vor folosi in mod direct de acestea (un credit, o asigurare obligatorie etc). Nu-si cunosc drepturile, isi indeplinesc obligatiile disciplinat. Nu voteaza. In conceptia acestora, votul lor nu ajuta cu nimic, nu cantareste nici un gram, nu valoreaza nici un ban. Nu cunosc candidatii, nu ii intereseaza.

Nu citesc presa generala, televizorul si internetul sunt folosite in scop de distractie ieftina. Nu suporta talk-show-urile politice, nu se uita la stirile politice. Nu cunosc cine este primarul orasului in care locuiesc, stiu cine este presedintele, poate prim-ministrul dar nu pot numi formatiunile politice care sunt la guvernare. Concepte precum camera deputatilor, camera senatorilor, curtea constitutionala, prefect, minister, agentie guvernamentala, program de guvernare, tehnocrat etc au o semnificatie necunoscuta, vaga; dau in schimb interpretari. Personaje precum Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Ciorbea, Silviu Brucan etc inca exista si/sau sunt activi pe scena politica, iar alte personaje precum Radu Vasile, Hrebenciuc, Predoiu si altii asemeni fara prezente semnficative in media, nici nu exista pentru ei. Caracterizeaza anumiti oameni politici cu clisee ieftine si porecle batjocoritoare.

Dincolo de primejdia pasiva pe care acestia o reprezinta prin simplul fapt ca sunt ignoranti, acestia devin periculosi cu adevarat atunci cand incep sa-si dea cu parerea; la un pahar, la o pauza de tigara, in autobuz, la intruniri – pentru a parea interesanti. Debiteaza mult si, daca sunt buni oratori, au putere persuasiva; le inoculeaza si altora “ideile” lor, ii convertesc pe ignoranti in inversunati si pe inversunati in versati. Cei mai comici dintre ei, desi specie rara, sunt cei care sunt activi in campaniile electorale, impart calendare pe strada si in cutiile postale, lipesc afise desi nu au habar pe cine reprezinta.

Inversunatii sunt cei care isi dau cu parerea permanent, despre oricine si orice, oricat si in orice imprejurare. Sunt tinerii foarte activi de pe forumuri, pensionarii si mai activi din RAT. Au convingeri politice exacte si de nestavilit. Chiar daca si le schimba la un moment dat, isi argumenteaza riguros optiunea, acuza in stanga si in dreapta. Se informeaza dar citesc, asculta si vizioneaza numai ceea ce stiu ca va fi pe placul optiunii lor. Cunosc istoria pe alocuri, dar o interpeteaza in intregime. Se dau experti, desi nu sunt; cunosc fotbal, mecanica, au relatii, “se descurca”. Discuta des despre politica; de multe ori cu necunoscuti in lift, pe strada, in parc, la coada, pe chat. Se cearta cu prietenii si familiile pentru parerile lor politice. Isi numesc “adversarii” politici cu apelative batjocoritoare. Se duc la vot si incearca sa ii convinga si pe altii sa se duca si sa voteze cu cine ar trebui. Voteaza din convingere. Nu accepta contraargumente decat foarte rar. Lumea se fereste de ei cand vine vorba de diferite intruniri, sarbatori in familie, evenimente pentru ca strica atmosfera. Se ascund atunci cand favoritii lor inregistreaza un esec dar se afiseaza ostentativ in cazul succesului.

Acestia devin periculosi atunci cand cad in extreme. De dreapta sau de stanga. Sau atunci cand sustin cu ardoare, orbeste un anumit om politic indiferent de schimbarile survenite pe parcurs.

Versatii sunt cei care se feresc. Sunt enigmatici, uneori tacuti si se cred prea destepti pentru a-si afisa convingerile politice intr-un mod vulgar, public. Ei sunt astfel de cele mai multe ori din cauza inversunatilor. Politica pentru ei este un subiect tabu, au pareri chiar si convingeri, dar nu le expun. Sunt cerebrali, sunt informati, stiu sa selecteze o sursa de informatie corecta si sa-si formuleze o opinie pe baza acesteia. Se uita la un talk-show politic, de obicei singuri, dar prefera in special stirile. Au culoare politica orientata catre centru, fie dreapta sau stanga, si afinitati pentru oamenii “specialisti” din politica sau tehnocratii: economistii, profesori universitari, militari de cariera, diplomati. Acestia nu sunt resemnati; poate unii dintre ei au fost la un moment dat, in 1990-1992 respectiv 2000 dar au revenit de fiecare data cu sperante, in 1996, respectiv in 2004. Se duc la vot in general, dar nu de fiecare data. Cand simt ca votul lor nu o sa faca diferenta, nu se duc. Sunt cei care tac intr-un grup de oameni, atunci cand se vorbeste despre politica. Nu deschid niciodata acest subiect. Daca sunt intrebati sau constransi sa-si dea cu parerea, o fac – dar intr-un mod neutru. Atunci cand sunt provocati continuu, riposteaza de multe ori vehement devenind pentru moment chiar inversunati.

Versatii prezinta pericol atunci cand sunt dezamagiti de catre cei pe care i-au sustinut prin vot. Pentru ca sunt pasibili sa devina ignoranti. Sa nu le mai pese. In acest caz inversunatii ies la iveala si decid pentru ceilalti.

Cat despre mine ma consider a fi un pic inversunat dar mai mult versat. Nu sunt si nu vreau sa fiu ignorant. Sper sa nu ajung niciodata 100% inversunat. Dar nici pe deplin versat.