Archives for posts with tag: scurt comentariu
  • mult calm, orase cochete, oameni zambitori;
  • flamanda este limba care predomina, franceza este stricata;
  • Bruges – Venetia nordului – oras de poveste;
  • ploaie, multa ploaie;
  • bere si ciocolata;
  • politica pare departe in capitala Europei;
  • Gent – o surpriza extrem de placuta;
  • lucrari de modernizare, refacere, reparatie – santier pe timp de criza; oamenii trebuie sa aiba de lucru!
  • curatenia nu este nicidecum la ea acasa; in schimb multa verdeata;
  • toleranta: homosexuali, musulmani, africani, est-europeni;
  • ambuteaje bucurestene, fara injuraturi;

Neindemanarea degetelor mele care butonau telecomanda m-au dirijat nefericit catre postul Antena 3.

Vineri ora 19:30. Studioul lui Moise Guran devine muzeu, prin prezenta distinsilor domni fosti presedinti ai Romaniei.

Imaginea Romaniei din ultimii 20 de ani este perfect redata in aceasta emisiune: un om in care foarte multi romani si-au pus sperantele reformatoare la mijloc de ani ’90 a venit brat la brat cu cel care a mancat toate sperantele acelorasi tineri in aceeasi ani de trista amintire.

Atatea aberatii pe secunda rar mi-a fost dat sa vad  din partea a doi politicieni. Cred ca si-a umflat gusa de mandrie CV Tudor atunci cand s-a uitat la emisiune, vazand ca vehemenţa abjecta a acestuia este preluata tocmai de catre cei pe care i-a improscat ani de-a randul cu noroi.

Intrebarile logice ce se impun dupa o astfel de imagine macabra sunt: “Cum de au devenit cei doi presedintii Romaniei? Cum de ne-au condus 15 ani?”.

Doi oameni incapabili de a-si argumenta putinele idei rudimentare pe care le degaja, orbiti de propria ura si goliciune mentala sunt strans legati de doua puncte comune: dusmania fata de Traian Basescu si propria incompetenta in functia de sef al statului.

Un foarte posibil dialog intre cei doi in pauzele publicitare:

Constantinescu: “Dl-e Iliescu, credeti in Dumnezeu?”

Iliescu: “Dl-e Constantinescu, cred si in dreacu’ , numai sa scapam de Basescu”.

Faceti-va frati domnilor presedinti si poate treceti puntea. Cu putin noroc aceasta se va rupe.

Inspirat de isprava lui Barack Obama, ingamfarea m-a impins intr-o noapte sa aspir si eu la un trofeu scandinav. Cum nici usturoi n-am mancat si nici negru nu sunt, am devenit umil deodata, gandindu-ma ca nu sunt demn de un eventual Nobel. Exista un altul in tara asta, chiar daca nu demn – ci tocmai umil – care ar trebui sa fie medaliat.

Nu a pus capat rasismului in Balcani si nici unui razboi. A scris cateva carti prin prisma profesiei pe care o are. Nu se impune, dar nu e vina lui. In schimb indura, precum antrenorii oaspeti in Giulesti, dusuri reci si calde – in general infecte – de flegme.

I-a placut mai mult sa oficieze cununii si sa inaugereze parcuri decat sa numeasca ministrii sau sa-i remanieze. Sunt sigur ca ar fi putut sa le faca pe toate odata, dar legea nu i-a permis. Poarta palton, vorbeste repede.1097357_51857131

Nici macar Victor Ciorbea nu a generat atatea misto-uri. Emil Boc – caci despre el este vorba – este omul cu cele mai multe injuraturi pe centimetru patrat pe care le-a vazut politica noastra.

Dar Emil Boc mai are ceva. Ceva ce ar trebui sa fie un  je ne sais quoi pentru electoratul roman in aceste timpuri tulburi, un afrodisiac perfid care sa il faca pe acesta irezistibil; care sa il propulseze pe Traian Basescu: dl. Boc este, inainte de toate, incoruptibil.

Jenati de lipsa de simt jmecheresc a domniei sale, tindem sa-l trecem pe dl. Boc pe lista incompetentilor post-decembristi: alaturi de Victor Ciorbea, de Nicolae Vacaroiu, de Radu Vasile si de inegalabilul Adrian Nastase.

Bine a zis mai-marele nostru analist sportivo-cinema-psiho-socio-politico-paranoia C.T. Popescu: si noua ne trebuie un Obama.

E adevarat. Numai ca inainte ne-ar trebui un Abraham Lincoln. Apoi un Nixon si, cu voia dvs, un Clinton. Sa nu fim lacomi.

Doua luni si ceva de anotimp torid aproape amortisera simturile combatante ale politicienilor. Dar, precum niste catei de apartament care, deranjati la stomac sunt tinuti cu forta in casa, iar atunci cand ies afara fac pe unde apuca si rastoarna tot in calea lor disperati – exact precum acei catei – politicienii nostrii isi dau pe fata toate frustrarile acumulate in vacante.

S-ar zice ca prin iesirea PSD de la guveranare ne-ar astepta o criza politica fara precedent. Ma indoiesc ca inca 2 luni de ineficienta guvernamentala ar mai conta in vreun fel, la fel cum este greu de crezut ca o asemenea criza ar fi comparabila cu cele din guvernarea CDR.

Ciolanul de la interne este de fapt un os iadeş de care trag cei doi frati foarte vitregi, de conjunctura, aflati in coalitie. S-ar putea ca, tot tragand de el si incercand sa obtina bucata norocoasa, ambii berbeci sa cada cu dosurile in sus. Dl. Boc le arunca celor de la PSD ispita iesirii de la guvernare, in ideea in care acestia s-ar sinucide politic, inainte de alegeri.

Simtindu-se santajati, PSD-ii isi rod unghiile si se gandesc serios daca sa mai ramana la putere, luand constant palme peste scăfârlie si bobârnace peste nas, sau sa lase totul balta, intorcandu-se acolo unde de fapt le este locul: in opozitie. Aceasta este dilema care ii macina pe cei imbracati in rosu.

Intre timp presedintele Romaniei are un singur obiectiv: nu destabilizarea PSD, nu Ministerul de Interne, nu (numai) presedintia, ci unul extrem de indraznet: alegeri parlamentare anticipate!

Si ce liniste era asta vara…

Cliseul conform caruia democratia la noi a fost prost inteleasa este, pe cat de simplist pe atat de neverosimil. Incepand cu 1 Ianuarie 1990 romanii au adoptat exact aceeasi tactica pe care o incercasera si in anii precedenti: fiecare se descurca cum poate. Toata lumea avusese un prieten, care prieten binevoitor indulcise cat de cat traiul subt comunisti.

Transpus in anii ’90 prietenul devenise pilă. Astazi este oarecum desuet sa ai pila, important este sa te descurci, sa ai o cunostinta, o ruda, o intrare. In orice caz, pentru a beneficia de aceste discrete avantaje iti trebuie un anumit tip de trasatura: unii ar numi-o carisma, altii imoralitate, cert este ca devine definitorie pentru societatea in care traim: tupeul.

“Dex-ul” descrie clar tupeul ca fiind indrăzneală, cutezanţă care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinenţă.

Larousse se distinge fata de alte publicatii asemanatoare deoarece foloseste adeseori puterea exe1512387mplului ca tehnica de explicare mai eficienta decat orice definitie elaborata. Daca si dex-ul romanesc ar da exemple pentru a putea intelege mai clar anumite concepte, ar trebui ca la cuvantul sus-amintit sa avem un exemplu extrem de graitor si de recent: greva magistratilor.

Ilegala din toate punctele de vedere, aceasta forma de manifestare a celor care se cred, nu numai mai presus de lege, ci legea înşăşi, devine pe zi ce trece greu de contracarat cu orice argument decent si, totodata, o mostra de tupeu ordinar, mânjit cu toate zoaiele justitiei romanesti in care ne innecam de ani de zile, emanand fara scrupule un miros pestilential de putreziciune.

In mod normal s-ar impune o carantina ferma din partea noastra, adica sa-i izolam si eventual sa-i aratam cu degetul mai rau ca pe leprosi acum cateva mii de ani.

Si asta nu pentru ca isi cer drepturile. Ci pentru ca, tocmai ei, cei ce au propagat si raspandit boala coruptiei profitand – e drept- si de lipsa cronica de imunitate a romanilor in fata acestei molime, deci tocmai ei – fac apel zgomotos si protesteaza vehement cand ar trebui sa-si toarne tone de cenusa in cap, sa scuipe in san si sa se retraga la manastiri, rugandu-se energic pentru prea-desele abateri de la moralitate săvârşite.

In schimb protestatarii urla isteric conform principiului blestemat hoţii strigă hoţii. Si in tot acest timp nu putem decat sa ne punem mainile in buzunare, sa ne inclinam usor si calm – si sa vomitam tot ce avem in noi exact pe robele si pretentiile domniilor lor, provocandu-le indignarea cu privire la indigestia noastra, dar si usurarea la gandul ca n-am avut diaree.


Citesc deunăzi ca in orasul meu natal, dealtfel un fel de Mecca al cainilor vagabonzi, hingherii au pretentia sa li se spuna prinzatori de caini. Pesemne denumirea de hingher ii jigneste profund in orgoliu.

De fiecare data cand sunt chemati la o interventie se dezlantuie circul. Urbea lui nenea Iancu, caci despre acel oras este vorba, isi emana spiritul bascalios prin toti porii la astfel de evenimente. Ecologistii parveniti – personificati de cativa pensionari cu gura mare si mult tupeu – garanteaza ca bietele animale nici macar nu stiu sa latre si sunt sub atenta observatie a domniilor lor. De cealalta parte, familistii – terorizati de sinistrele concerte nocturne ale javrelor  – accentueaza pericolul social pe care il reprezinta vagabonzii si fac apel la indemanarea prinzatorilor de caini.

Solutia este un compromis si probabil o cunoasteti: cainii sunt prinsi, castrati, insemnati, eliberati. Hingher presa

La un nivel ceva mai mare, javrele cu ochelari pe nas si pix in mana au instincte de hiene: ataca in haita, deruteaza, inspira frica, rad jmechereste. Sunt pusi sa latre incontinuu in mijlocul strazii si remunerati cu cate un oscior de catre mogulii ce garanteaza pentru ei. Cu limba scoasa si ochii injectati, vagabonzii isi fac cu loialitate datoria, facandu-se auziti cat mai departe posibil. Deocamdata sunt imuni la jigodie, urticarie si alte boli care sa-i slabeasca dar raspandesc turbarea, paduchii si capusele in toate directiile in care latra.

Propun altcatuirea unei gherile de hingheri, pardon – prinzatori de caini – care sa-i prinda, spele, deperaziteze, sa-i rada in cap si pe limba, castreze, insemneze. Sa le captureze si pixul si sa le interzica a mai folosi orice instrument de inscriptionare pe foaie. Dar sa nu-i eutanasieze. Eventual sa-i plaseze strategic pe DN1, cam intre localitatile Puchenii Mari si Tâncabeşti, acolo unde cainii, vagabonzi sau nu, au mai multe sanse sa grăiasca omeneste, decat sa traverseze strada teferi si nevatamati.

Caricaturi: petry

Discutiile romanilor despre politica in diferitele cadre informale raman fascinante. Apetitul autohton pentru a discuta fotbal si politica este de nestavilit. Oamenii isi dau cu parerea despre orice, oricand, oricum. Rareori se accepta contra-opinii, argumente sau pareri avizate. Barfa in schimb se infuleca numaidecat, genereaza puncte comune si alimenteaza interesul.

Putem afla astfel cum Basescu pregateste o dictatura, cadrele fostei securitati conduc in continuare tara, Nastase e un om cult, Iliescu nu era rau, Vadim e nebun dar ar fi fost bine sa ne conduca un timp. Si multe altele. In definitiv, e normal ca lumea sa aiba pareri, sa isi formeze opinii si idei. Insa forma in care isi expun aceste idei este infioratoare. Daca nu ai stii ca esti prezent la o simpla sedinta de bloc, ai avea impresia ca esti la un cocktail party,  tête-à-tête nu cu un prapadit de administrator de bloc, ci cu un expert consultant in probleme de politica. poiana-lui-iocan

Daca suntem tentati sa credem ca lipsa de informatie este o grava problema la noi si ne face sa fim ignoranti gresim profund. De fapt, dezinformarea, trunchierea realitatii sunt adevaratii agenti patogeni ai guralivilor romani. Oamenii rareori se informeaza corect si, mai grav, nu este vorba doar de cei cu o educatie sub-medie. Dimpotriva. Intelectualii, doctorii, inginerii, corporatistii nu stiu sa culeaga informatia corecta, nu identifica manipularea. Sunt orbiti de propria-i ingamfare, de statutul clasei sociale pe care o reprezinta intr-o Romanie in criza acuta de cultura si educatie. Sunt si ascultati si respectati la astfel de cocktail party-uri, le formeaza opinii si altora, propagand astfel in continuare manipularea pe care ei au asimilat-o anterior.

Orice s-ar intampla cu Romania, indiferent de vremurile prin care trecem, Romanii isi pastreaza aceasta capacitate de a pune caii inaintea căruţei. Mai intai interpreteaza, abia apoi se informeaza. Important e sa avem o parere, restul sunt amanunte. Iar daca unii dintre acestia isi mai fac si blog, emisiuni TV sau rubrici in gazete se formeaza un circuit periculos al manipularii. In cele din urma ni se vor atrofia la toti simturile si vom ajunge sa nu mai distingem o minciuna sfruntată de un adevar incontestabil. Dar si asa, nu vom renunta in a ne da cu parerea.

Foto: Poiana lui Iocan, scena din Filmul Morometii; sursa: creve.wordpress.com

Politica a intrat in vara, totul se desfasoara cu incetinitorul, de vara. Pana si criza se mai cuminteste in aceasta perioada, totul este la turatii joase. Oricum, chiar si cu vacanta se intampla lucruri:

  • Octavian Belu si-a dat demisia din MTS. Monica Iacob Ridzi inca nu.Internet kills newspapers
  • Se anunta o sesiune extraordinara in Parlamentul Romaniei pentru discutarea rapoartelor Ridzi si Tariceanu-Sterling.
  • Magistratii sunt in greva intre orele 9-12. Dupa 12, intra grefierii in greva.
  • Traian Basescu nu si-a anuntat candidatura. Inca.
  • In Bulgaria, socialistii au pierdut alegerile parlementare in favoarea opozitiei de centru dreapta, condusa de bodyguardul si fostul primar Boiko Borisov.
  • Paris se vrea primul mare oras ecologic din lume.
  • Presedintele Chinei, Hu Jintao s-a intors anticipat din Italia, de la summitul G8, din cauza situatiei incordate din Regiunea Autonomă Xinjiang Uigură.

Tocmai ce va ziceam ca nu se intampla nimic.

PS: Am primit zilele trecute un comment prin care mi se cerea sa sustin o petitie on-line, al carei subiect este urmatorul:“Propun suspendarea salariilor conducatorilor (presedinte, senatori, deputati, prim-ministru, ministri, directori generali, directori adjuncti, directori executivi) din insititutiile publice (Guvern, Senat, Parlament, CNVM, CSA, Oficiul de Cadastru, Armata, Politie si orice alte institutii publice, cu exceptia institutiilor din domeniul sanatatii si al invatamantului). Salariile vor fi acordate din nou in momentul in care economia va inregistra crestere pozitiva. Astfel, poate cineva isi va da mai mult interes in a lua masuri pentru iesirea din criza.”

Presupun ca petitia a fost lansata de un copil de clasa a 5-a. Vin cu o contra-propunere: sa fie scutiti de venit si profesorii, si doctorii, si bancherii, poate chiar si pensionarii; ar fi o cheta la nivel national, care i-ar forta pe cei implicati sa rezolve crizele din sistemele respective.


Sau Cerşetoraşul cel Viteaz

Dupa principiul sanatos, pur-romanesc “haina il face pe om”, nu competenta  si nicidecum bunul-simt, principele autohton si-a tras designer. Si nu orice designer: Alexandru Ciucu se va ocupa de acum de ascunsu’ prafului sub preş; praf regal si, mai nou, prezidentiabil.

Cei doi ar trebui sa se inteleaga foarte bine. Pe de o parte, Principele Radu Duda, anost prin simpla-i prezenta dar cu foarte multa importanta auto-indusa si, de cealalta parte, tanara speranta a design-ului neaoş, tipul tocilarului complexat din liceu (vezi Mircea Badea) care propovaduieste ideea elegantei sosetelor viu-colorate’n-dungi contra ciorapilor albi la pantofi negrii. Doi oameni de succes asadar, scoliti prin strainatati, atat de compatibili incat nu stii cine-i designerul – cine-i printul, cine-i “poetul” – cine-i actorul, cine-i politianul – cine-i comTailor.arterciantul.

Crezand ca tocmai asta ii lipseste, Principele probabil nu vrea sa repete episodul “şuvita”, al viitorului sau predecesor si sa-l prinda Cotrcoceniul neferchezuit. Restul sunt amanunte.

Nu cred ca se gandea Regele Mihai atunci cand a intrat pe poarta Romaniei post-decembriste cu Hurezeanu in dreapta sa, ca ginerele sau isi va trage asa straşnic sfetnic de taina. De fapt nu cred ca Regele Mihai mai pricepe ceva din ce i se intampla in general.

Acum Radu Duda este gata de batalie, tactica lui este desavarsita, iar infatisarea – punctul sau forte. Este surprinzatoare lipsa de reactie a celorlalti candidati. Cum or sa poate ei sa se prezinte in costumele lor banale – dl. Bsescu in pirat, dl. Geoana in clovn, iar dl. Antonescu in trubadur – si neadaptate la o asa batalie spinoasa?!

In caz ca Principele va deveni presedinte, Romania cocalarilor si a pitipoancelor, a babelor care se piaptana langa incendiu, a formelor fara fond si a fondului fara miez  – Romania lor este pe maini bune.

Imi vine in minte inevitabil versul lui Moţul Pitiş: “Nu conteaza cat de lung am parul, mai presus e cat si cum gandesc!”.

Sursa foto: art.com

Poveste:Mineriada 13 15 Iunie 1

Se facea ca era odata aici, in tara la noi, dezordine mareee, exact ca intr-un portbagaj de Dacie 1300. Cu toate ca oamenii rai abia fusesera alungati, lucrurile nu pareau a merge asa cum ne doream noi, tinerii: cei care voiau sa ne conduca erau oameni rai, urati, pociţi de atatea griji si, cum rautate fara prostie nu se poate, erau pe alocuri si prosti, batuti in cap, cum s-ar spune.

Ei, si cum se pregateau  cei tineri si dornici de munca sa faca putina ordine, sa incerce sa construiasca frumos si sa traiasca bine, au observat ca nu poate asa ceva. Oamenii rai care conduceau tara si care erau prieteni cu oamenii si mai rai, pe care  deabia ii alungaseram, nu ii lasau pe tineri sa isi faca treaba: nu ii invitau la ei in casa, nu ii salutau pe strada, nu ii intreba nimeni daca le e bine?, daca le e rau?, nu ii lasau sa vorbeasca asa cum voiau, sa cante asa cum doreau, sa munceasca unde voiau, sa viziteze alte tari fara probleme, sa isi faca prieteni in alte tari…

Si s-au adunat mai multi tineri, cautand sa le ceara socoteala celor mai mari in tara. Politicos, s-au asezat in fata casei lor, in piata centrala, pentru a avea loc si a se face auziti. Vazand ca nu sunt ascultati, tinerii au 13-15 iunie 3facut exact ca printii in povestile cu indragostitii: au inceput sa cante, pentru ca oamenii rai sa ii auda: cu chitari, cu surle, trambite, cu vocea.

Incet, incet, dupa luni de asteptare, acei oameni rai si intunecati au inceput sa auda, dar s-au suparat si mai tare. I-au facut pe tineri in fel si chip: golani, vagabonzi, nesimtiti. Si, cu toate ca tinerii aveau si ei scoala lor, aveau parinti, aveau familie, nu s-au lasati batuti: voiau si ei sa traiasca bine in tara lor.

Nici oamenii rai nu s-au lasat mai prejos, au inceput sa ii injure si mai tare si, intr-o noapte intunecata, pe neasteptate, i-au atacat pe tinerii cantareti, i-au batut, i-au alungat, i-au fugarit. Si, chiar daca acestia au incercat sa se apere chiar si a doua zi,  nefungind ca laşii, alte mii de persoane negre de fum si pamant, cu palarii cu lanterna pe cap, cu bate si ciomege, venind 13-15 iunie 2de prin toata tara, de acolo de unde oamenii muncesc din greu si traiesc foarte sarac – toti acesti oameni negrii au dat navala in piata tinerilor si i-au batut si mai rau, si mai rau, pana ce acestia s-au raspandit…unii s-au dus la casele lor, altii…si acum ii mai asteapta inca mamele lor.

Tinerii aceia nu voiau decat sa traiasca liber, sa cante. Nu au reusit.

De aceea bunicul tau este acum in Canada, de aceea matusa ta este in Spania, unchiul tau in Israel, de aceea mergem la ţară tot cu căruţa si facem pipi in curte, de aceea tu trebuie sa inveti de 5o de ori mai bine  ca sa obtii o bursa in Anglia…