Archives for posts with tag: Romania

Cei care au fost cel mai dur asupriti de catre regimul comunist, mai ales in ultimile luni ale acestuia, pot exprima cel mai corect sentimentele de speranta pe care si le-au format in primele zile ale anului 1990.  Nu a trecut mult timp si aceste sperante s-au transformat in flori plantate in Piata Universitatii.

Acei oameni cu visuri si sperante au devenit clasa de mijloc a acestor zile. Clasa de mijloc plictisita, neimplicata, pasiva, sictirita, inselata. Dupa cum se stie, nici o societate nu se poate dezvolta coerent fara tocmai acea clasa de mijloc puternica si responsabila.

La 20 de ani dupa revolutie asistam la o licărire, chiar daca aparent fadă, a unor tineri cu sperante. Chiar daca implicati sau nu politic, chiar daca au interese sau nu, se debaraseaza de ignoranta ce caracterizeaza generatia din care fac parte. Adica tocmai copiii celor ce compun in prezent clasa de mijloc.

Concret, asistam la un nou val de sperante. De data aceasta, cei ce isi fac sperante vor forma clasa de mijoc peste 15-20 de ani. Daca iar li se vor tăia aripile, vom fi din nou privati de o dezvoltare normala a societatii.

Daca la 20 de ani dupa caderea comunismului, dupa desfasurarea unuia dintre cele mai controversate evenimente ale istoriei noastre si ale Europei sfarsitului de secol XX, tinerii (care nu au trait revolutia!!) ies in strada pentru a striga JOS COMUNISMUL! atunci avem inca răni deschise.

Cine nu si-a incheiat conturile cu trecutul nu se poate dezvolta rational! Cine nu si-a inteles istoria risca sa repete aceleasi greseli! Cine nu isi vindeca ranile va mai sacrifica alte si alte generatii!

Greu de inteles cum am ajuns in prag de an 2010 (!) sa strigam JOS ILIESCU! JOS COMUNISMUL! La 20 de ani dupa Duminica Orbului!

Ranile deschise ale celor care au murit in 1989 bantuie si acum generatiile noi. Sunt rani deschise care ne macina si ne vor macina in continuare pana cand nu vom fi in stare sa ne ingropam relicvele trecutului sau sa le punem intr-un muzeu.

Dar in loc sa le ingropam, noi avem (ne)sansa, a nu-stiu-cata-oara, de a le alege in fruntea tarii. Condusi de un muzeu, vom trai intr-un muzeu!

Hazardul a facut ca ziua nationala a Romaniei sa nu fie, asa cum poate ne-am fi dorit multi, intr-un anotimp ceva mai prielnic pentru friptul micilor. Si ca povestea sa fie si mai picanta, asa ne e dat astfel incat sa avem si campanie electorala de 1 Decembrie, macar o data la 4, 5 ani.

Cu fiecare ocazie electorala, pretendentii au sansa sa ne faca sa credem ca ne sarbatorim ziua nationala in Aprilie, mai exact pe 1 Aprilie. Cu gandul la râvnitul ciolan national cu fasole, politicienii bălesc profund si se gandesc ca la anul sa le cante fanfara din postura de sefi ai paradei.

Si in loc sa ne imprime mandrie nationala, aceeasi candidati dau cu mucii in fasolea pe care apoi ne-o servesc pe post de pomana electorala.

La Multi Ani!

Fara a cadea in isp1034103_105073652ita generalizarii, cand vine vorba despre politica cred ca exista cel putin 3 categorii de oameni:

ignorantii (a nu se confunda cu apoliticii)

inversunatii (a nu se confunda cu extremistii)

versatii – cei pentru care politica reprezinta un subiect tabu.

Sa exemplific:

Ignorantii sunt cei care nu stiu ce se intampla in jurul lor. Sunt total neimplicati politic, au preferinte in functie infatisarea oamenilor politici (“nu-mi place de X pentru ca are chelie” – fara aluzii desigur), nu cunosc istorie aproape deloc, nu vor sa participe la ea si cred ca aportul lor la scena politica este zero; nu au concepte financiar-economice nici macar de baza, doar in cazul in care se vor folosi in mod direct de acestea (un credit, o asigurare obligatorie etc). Nu-si cunosc drepturile, isi indeplinesc obligatiile disciplinat. Nu voteaza. In conceptia acestora, votul lor nu ajuta cu nimic, nu cantareste nici un gram, nu valoreaza nici un ban. Nu cunosc candidatii, nu ii intereseaza.

Nu citesc presa generala, televizorul si internetul sunt folosite in scop de distractie ieftina. Nu suporta talk-show-urile politice, nu se uita la stirile politice. Nu cunosc cine este primarul orasului in care locuiesc, stiu cine este presedintele, poate prim-ministrul dar nu pot numi formatiunile politice care sunt la guvernare. Concepte precum camera deputatilor, camera senatorilor, curtea constitutionala, prefect, minister, agentie guvernamentala, program de guvernare, tehnocrat etc au o semnificatie necunoscuta, vaga; dau in schimb interpretari. Personaje precum Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Ciorbea, Silviu Brucan etc inca exista si/sau sunt activi pe scena politica, iar alte personaje precum Radu Vasile, Hrebenciuc, Predoiu si altii asemeni fara prezente semnficative in media, nici nu exista pentru ei. Caracterizeaza anumiti oameni politici cu clisee ieftine si porecle batjocoritoare.

Dincolo de primejdia pasiva pe care acestia o reprezinta prin simplul fapt ca sunt ignoranti, acestia devin periculosi cu adevarat atunci cand incep sa-si dea cu parerea; la un pahar, la o pauza de tigara, in autobuz, la intruniri – pentru a parea interesanti. Debiteaza mult si, daca sunt buni oratori, au putere persuasiva; le inoculeaza si altora “ideile” lor, ii convertesc pe ignoranti in inversunati si pe inversunati in versati. Cei mai comici dintre ei, desi specie rara, sunt cei care sunt activi in campaniile electorale, impart calendare pe strada si in cutiile postale, lipesc afise desi nu au habar pe cine reprezinta.

Inversunatii sunt cei care isi dau cu parerea permanent, despre oricine si orice, oricat si in orice imprejurare. Sunt tinerii foarte activi de pe forumuri, pensionarii si mai activi din RAT. Au convingeri politice exacte si de nestavilit. Chiar daca si le schimba la un moment dat, isi argumenteaza riguros optiunea, acuza in stanga si in dreapta. Se informeaza dar citesc, asculta si vizioneaza numai ceea ce stiu ca va fi pe placul optiunii lor. Cunosc istoria pe alocuri, dar o interpeteaza in intregime. Se dau experti, desi nu sunt; cunosc fotbal, mecanica, au relatii, “se descurca”. Discuta des despre politica; de multe ori cu necunoscuti in lift, pe strada, in parc, la coada, pe chat. Se cearta cu prietenii si familiile pentru parerile lor politice. Isi numesc “adversarii” politici cu apelative batjocoritoare. Se duc la vot si incearca sa ii convinga si pe altii sa se duca si sa voteze cu cine ar trebui. Voteaza din convingere. Nu accepta contraargumente decat foarte rar. Lumea se fereste de ei cand vine vorba de diferite intruniri, sarbatori in familie, evenimente pentru ca strica atmosfera. Se ascund atunci cand favoritii lor inregistreaza un esec dar se afiseaza ostentativ in cazul succesului.

Acestia devin periculosi atunci cand cad in extreme. De dreapta sau de stanga. Sau atunci cand sustin cu ardoare, orbeste un anumit om politic indiferent de schimbarile survenite pe parcurs.

Versatii sunt cei care se feresc. Sunt enigmatici, uneori tacuti si se cred prea destepti pentru a-si afisa convingerile politice intr-un mod vulgar, public. Ei sunt astfel de cele mai multe ori din cauza inversunatilor. Politica pentru ei este un subiect tabu, au pareri chiar si convingeri, dar nu le expun. Sunt cerebrali, sunt informati, stiu sa selecteze o sursa de informatie corecta si sa-si formuleze o opinie pe baza acesteia. Se uita la un talk-show politic, de obicei singuri, dar prefera in special stirile. Au culoare politica orientata catre centru, fie dreapta sau stanga, si afinitati pentru oamenii “specialisti” din politica sau tehnocratii: economistii, profesori universitari, militari de cariera, diplomati. Acestia nu sunt resemnati; poate unii dintre ei au fost la un moment dat, in 1990-1992 respectiv 2000 dar au revenit de fiecare data cu sperante, in 1996, respectiv in 2004. Se duc la vot in general, dar nu de fiecare data. Cand simt ca votul lor nu o sa faca diferenta, nu se duc. Sunt cei care tac intr-un grup de oameni, atunci cand se vorbeste despre politica. Nu deschid niciodata acest subiect. Daca sunt intrebati sau constransi sa-si dea cu parerea, o fac – dar intr-un mod neutru. Atunci cand sunt provocati continuu, riposteaza de multe ori vehement devenind pentru moment chiar inversunati.

Versatii prezinta pericol atunci cand sunt dezamagiti de catre cei pe care i-au sustinut prin vot. Pentru ca sunt pasibili sa devina ignoranti. Sa nu le mai pese. In acest caz inversunatii ies la iveala si decid pentru ceilalti.

Cat despre mine ma consider a fi un pic inversunat dar mai mult versat. Nu sunt si nu vreau sa fiu ignorant. Sper sa nu ajung niciodata 100% inversunat. Dar nici pe deplin versat.