Archives for posts with tag: PSD

In economia de piata concurenta creaza de cele mai multe ori calitate. Aduce valoare.

De aceea vedem servicii de foarte slaba calitate la regiile autonome de stat (gen RAT, CFR). Lipsa concurentei ii “fereste” de notiuni de genul inovatie, PR, calitate. Pana si dinozaurul Romtelecom parca a mai intinerit odata cu amenintarea concurentilor.

Si in politica ar putea fi valabila aceasta teorie. PSD de exemplu, singurul partid de stanga (cel putin teoretic) are monopol de cativa ani buni in aceasta parte a politicii. Nu ca romanul ar vota neaparat ideologii de partid, dar sunt alegatori ce au predispozitii catre o anumita latura a politicii: liberalism, socialism sau mai nou ideologii ecologice.

Este inadmisibil totusi sa avem mai multe partide extremiste in Romania decat de stanga, intr-o tara cu o structura sociala atat de defecta. Cei mai multi dintre alegatorii PSD voteaza inertial cu acest partid, respingand categoric ideea de dreapta, dar neavand cu adevarat de ales nici in partea cealalta.

De aceea la o prima vedere, este clar ca un nou partid de centru stanga isi poate gasi locul pe scena politica romaneasca. Dar lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par.

Numarul de partide NU este adevarata problema a politicii romanesti, ci calitatea acestora. Cum s-ar putea forma inca un partid in Romania, atat timp cat actualele formatiuni politice au o lipsa clara de oameni de valoare?

Specialistii in politica romaneasca sunt pe cale de disparitie. Ingineri, doctori, economisti, manageri…cei 15.000 de specialisti.

Un partid nou in Romania ar crea concurenta pe partea stanga a politicii. Dar, in actuala configuratie vehiculata (independentii si alti cativa razvratiti sau rataciti politic) ar fi aceeasi supa reincalzita si de prost gust.

Dl. Diaconescu are un potential electoral neexploatat. Dar trebuie sa se inconjoare de alti cativa oameni de calitate pentru a iesi din anonimat.

Este o sansa unica pentru dl. Diaconescu. Daca va stii sa profite, ar putea deveni un candidat eligibil la functia suprema in stat. Cu sanse reale.

Cutremurator discursul “bătrânelului de 80 de ani” de la congresul PSD.

Intrebare auzita acum cateva zile: “de ce nu il dau afara din partid pe Iliescu, daca tot este atat de nociv?”.

Simplu: din cauza capitalului politic pe care inca il detine. Acest capital electoral este tocmai unitatea de masura in politica. Greu de estimat cati alegatori ar putea sa mai atraga – intre 5 si 20% din voturile pentru PSD…sau poate mai mult. Cert este ca deocamdata este indispensabil.

Ar fi fost chiar simpatic dl. Iliescu in discursul sau daca nu stim cine este cu adevarat.

“Chiar era nevoie de un batranel de 80 de ani sa reanime partidul?”

Adica acum 5 ani, la ultimul congres PSD, dl. Iliescu nu se mai considera un batranel? La 75 de ani era apt pentru batalie si necesar pentru reanimarea partidului?

Da, Ion Iliescu are propriul sau brand. Nu are nevoie de PSD. Aici a avut dreptate. Problema e ca acest brand il anexeaza si Romaniei, in intregul sau. In loc sa avem un Vaclav Havel al nostru, in topul celor mai importanti 100 de ganditori ai lumii, il avem pe dl. Iliescu pe lista celor mai longevivi neo-comunisti in activitate.

O adevarata piara de moara, acest batranel periculos devine cu adevarat hidos in lumina ovatiilor celor ce au umplut sala la congresul PSD.

Circ si paine!

Politica are căi total nebanuite aici in Romania si mai ales in PSD. Cine si ce-a vazut la Victor Ponta pentru a-l alege in functia unui partid aflat intr-o profunda criza si in fata a inca 4 ani de opozitie, este greu de spus.

Este adevarat, alternativele erau subtirele. Iar ideea ca dl. Diaconescu  poata aspira intr-adevar la functia de sef de partid era prea frumoasa.

Girat de domnii Mazare, Nastase sau Iliescu, Victor Ponta reprezinta puţul in care a sarit PSD, direct din lac. Mircea Geoana isi continua degringolada si insomniile, neacceptand cu demnitate sfarsitul sau ca politician.

Oricum, cine crede ca va veni o curatenie in PSD se inseala amarnic. Poate nici macar haiosul Vanghelie nu va fi maturat, cu toate ca ar trebui sa fie primul pe lista “leprei” Ponta.

Victor Ponta, micul Titulescu, simbolizeaza imaginea ratata a unei intregi generatii de politicieni, ramasi la nivelul de speranta si atat. Mai mult, este intruchiparea unei intregi generatii de specialisti ratati – de la avocati la doctori, ingineri si profesori, politicieni.

Faptul ca a ajuns presedinte PSD este cu adevarat o minune. Este scutul de aparare a celor care l-au sustinut si pe care cu siguranta ii va omeni la momentul potrivit.

Victor Ponta presedinte? Sunt intr-adevar perspective solide de emigrare!

sursa foto: http://www.itmadness.ro

Exagerez evident.

Pe o scala a respectului de la 0 la 10 (unde 10 este respectul meu total), dl. Vanghelie are in momentul de fata 0,1. Adica maximum pana in prezent. L-a depasit pe G. Becali de exemplu si tinde sa il ajunga si pe preferatul sau, dragostea lui, Mircea Geoana.

Ion Iliescu si Marean Vanghelie reprezinta trecutul si prezentul celui “mai puternic partid din Romania”. Primul se pregateste sa isi organizeze meciul de retragere, al doilea “e pe val”.

Ce mi-a atras respectul la primarul de sector este tocmai sinceritatea sa si faptul ca are dreptate. PSD este un partid plin de lepre canibale, care s-au facut frate si cu prostanacul numai pentru a trece puntea. Ca puntea a fost mult prea mare pentru prostanac este deja o alta poveste.

Dl. Vanghelie a dat insa cu mucii in fasole atunci cand a zis ca totul a fost o gluma. In loc sa tune si sa fulgere si mai vehement, a facut pasul inapoi ca un las. Asta il va face sa fie haituit in partid pana la epuizare. Sa vedem cate resurse mai are.

Observand desfasurarea evenimentelor in ultimile saptamani, nu putem sa ignoram o alianta neoficiala PSD-PNL, cunoscuta publicului inca de cativa ani.

Pentru prima data de cand este in politica, dl. Basescu  se simte, nu numai incoltit asa cum a mai fost si cu alte ocazii, dar si un pic fraierit. A mizat pe o alianta care s-a dovedit a fi, in prag de alegeri prezidentiale, un adevarat lest electoral.

Cateva luni PSD chiar a dat impresia ca vrea sa guverneze. Primul semn al interesului ascuns al PSD a venit chiar din partea lui Mircea Geoana care s-a detasat de coalitia din care facea parte tocmai partidul pe care il conduce.

Inca de asta vara a inceput scandalul: Ridzi, Udrea, Berceanu, zvonuri in presa, atacuri dure la presedinte, presiuni. PDL a tinut cu dintii de aceasta coalitie, nevrand sa fie partidul care sa destabilizeze scena politica in prag de campanie. Se poate ca acum sa regrete ca nu a cautat sa rupa alianta inca de asta vara.

E drept politica PSD a fost geniala si fara scrupule: indiferent de efecte, intram in joc. PSD a gandit cu nonsalanta betivului la nunta: “Vreau sa dansez indiferent daca picam pe mireasa si ne facem de ras”. A inghiontit permanent PDL-ul si pe dl Basescu sperand sa destabilizeze decisiv imaginea presedintelui in ochii electoratului si sa il scoata pe acesta vinovat inainte de alegeri.

PSD nu putea face acest lucru din opozitie, prin urmare a intrat la guvernare, aducand in vorba intereseul national dar fiind cu gandul in alta parte.

PSD a actionat ca un cal troian care, odata introdus in cetate, se dovedeste a fi o arma redutabila. Acesta a fost scopul partidului lui Mircea Geoana de la bun inceput: intram in coalitie pentru a fi mai aproape de dusman.

Maestrii de ceremonii Hrebenciuc si Vanghelie isi freaca palmele in momentele de fata. Au pus la cale un plan aproape diabolic si sunt gata sa se suie pe meterezele cetatii. Primul lucru pe care il fac atacatorii atunci cand cuceresc o cetate este sa deschida portile de acces: iar atunci sa vedem cum or sa dea navala toti ahtiatii dupa putere – Nastase, Mazare, Iliescu, Ponta.

Dupa calul troian, va urma cutia pandorei, cu toti monstrii, viermii, microbii, serpii si balaurii ei.

Este clar acum ca actul scoaterii PSD de la guvernare imediat inainte de alegerile prezidentiale a fost unul premeditat si bine calculat de democrati-liberali. Inca de la inceputurile semnarii actului de coalitie.

PSD a stiut probabil tot timpul ca PD-L ii va forta sa iasa de la guvernare. Si a evitat in extremis acest lucru odata cu asumarea pentru pachetele de legi ale educatiei si salarizarii unice. In mod norma PSD ar fi trebuit sa se retraga in acel moment, numai ca asta i-ar fi obligat la o motiune de cenzura. Si in virtutea acestei eventuale motiuni, guvernul ar fi picat. Miscarea s-ar fi dovedit neinspirata in contextul apropierii alegerilor. 568898_88358788

Prin urmare PD-L a aplicat planul B: au ales un ministru PSD pe care sa-l demita. Dar nu oricare si de la orice minister. Ci tocmai de la unul cheie, mult ravnit de portocalii: internele i se cuveneau lui Blaga inca de la inceput, numai tragerea la sorti impiedicandu-i sa nu detina acest portofoliu.

Electoratul se resimte. Mai mult, se simte ranit, dezamagit, sedus si abandonat. Pe strada, pe forumuri, pe bloguri oamenii zic ca s-au saturat: politicienii sunt incompetenti, fac circ, nu le pasa de oameni, sunt corupti; scandal permanent.

Romanii se lamenteaza intr-un mod penibil vis-a-vis de o chestiune de care sunt total responsabili. Ca si politicienii, nici romanii nu isi asuma raspunderea crizei in care se afla tara. Faptul ca ori nu au gandit de doua ori inainte sa bage votul in urna, ori nu i-a interesat sa voteze ar trebui sa-i puna pe acestia in aceeasi oala cu politicienii pe care ii judeca atat de aspru.  Sa-si asume si ei criza, sa traga invataturi de minte si sa nu se mai lamenteze.

Avem exact politicienii pe care ii meritam. Calitatea societatii noastre este la acelasi nivel cu cea a politicienilor. Exact asa cum un doctor, un functionar, un procuror, un profesor, un muncitor isi face treaba in Romania – exact asa si-o fac si politicienii.

Eterna parere proasta pe care romanii o au despre ei insisi ii fac sa creada ca suntem singurii din lumea civilizata cu scandal in politica. Fraze de genul “numai la noi vezi asa ceva”, “numai la noi politicienii se cearta”, “m-am saturat de circul politici de la noi” sunt rezultatele necunoasterii si a ignorantei. Peste tot in Europa si in lume, politicienii se cearta, provoaca crize si, mai ales acolo unde nu exista o majoritate – fac circ.

Asta este situatia in democratie, in capitalism. Optiunile la democratie le cunoastem foarte bine din pacate. Prin urmare, in loc sa ne lamentam in a condamna o scena politica pe care noi am construit-o si pentru care nu ne asumam nici o raspundere ar trebui cu totii sa privim in trecut si sa facem un gest cugetat:

Sa ne bucuram de democratie si sa ne rugam sa nu ajungem in situatia de a ne fi dor de circ politic si crize guvernamentale.

Şovăind in faţa pârleazului destul de pitic ce inconjoara subreda coalitie, nehotarati daca sa il sara sau nu in aceste zile de mare tensiune politica, cei de la PSD s-ar putea sa aiba o mare problema cu aceasta dilema a lor si sa le ramana boaşele tocmai in acel pârleaz.

Iar fara organele de rigoare, pesedeii risca sa-si subtieze vocea destul de mult. In perspectiva concertelor prezidentiale din toamna, acest lucru ar fi o drama. In lupta cu toreadorul portocaliu, PSD va avea nevoie de mult sange rece si de o voce baritonala. Deocamdata sangele pesedist fierbe, iar vocea este rârâita rau. Ideologii politice2

Este poate pentru prima data de cand se afla la guvernare cand socialistii sunt tentati, neavand de ales, sa isi exercite statutul de partid de guvernare. Si oricat ar incerca mai-marii partidului sa para detasati si siguri pe ei, in fapt acestia se afla in pozitia de şah, matul fiind pregatit pentru sfarsit de noiembrie (Adica un fel de marţ, domnule Vanghelie!).

Intre timp, pesedistii nu sunt chiar singuri pe campul de batalie: lupta de clasa de altadata s-a transformat in lupta sindicala. Functionarii publici isi iau cateva zile libere din istovitoarea lor munca pentru a protesta, rugandu-se totodata la zeii politici pentru o mult-dorita motiune ce ne-ar arunca pe toti in criza. Dar ce conteaza ca sufera si mediul privat alte cateva luni in plus, atunci cand bugetarii isi pastreaza locurile lor atat de caldute?!

Dar sa privim si partea frumoasa a momentului: alegatorii au sansa sa priveasca in parlament un spectacol cromatic de senzatie, in care vom putea observa cum se vor pozitiona si amesteca culorile prezente: portocaliu, rosu, galben si un pic de verde. Galbenul se pare ca se va scurge din camere, nedorind sa participe la asumarea raspunderii, avand sansa sa asistam ori la un ghiveci rosu-portocaliu, ori la terci verde-rosu.

Oricum va fi, ar trebui sa ne asteptam si la cateva tente clare de culori aprinse de prost gust, de mahala si obor, care in cele din urma se vor transforma in culori gri, neutre si pesimiste pentru noi.

In literatura, in teatru chiar si in cinematografie, amanarea punctului culminant este una dintre cele mai vechi tehnici folosite. Aceasta amanare atrage dupa sine marirea suspansului si, se stie, cu cat suspansul e mai mare cu atat punctul culminant este mai puternic, sare in evidenta, incita audienta.

Ce rost ar fi avut ca Traian Basescu sa isi fi anuntat candidatura pana acum?

Absolut nici un rost. Sa se fi grabit cu un astfel de anunt intr-o vreme cand si-a dezamagit, chiar alungat o buna parte din electorat, prin alianta cu PSD ar fi fost sinucidere. In plina criza, cu concedieri colective masive prin toata tara in iarna anului 2009, dl. Basescu ar fi fost inconstient sa creada ca ar fi starnit macar vreo ridicare de spranceana daca s-ar fi inscris pentru Cotroceni.

Alegand sa amane nu numai anuntul, ci si decizia, Traian Basescu se pune la adapostul vacantei de vara, al unui tur electoral aparent “nevinovat” prin provincia profunda si, cel mai important, ii lasa cu chilotii in vine pe contracandidatii sai. Acestia s-au grabit sa se lanseze pentru prezidentiale cand inca nu erau “racite” nici macar rezultatele parlamentare, rezultate ce necesitau o analiza aprofundata si o eventuala tactica. Traian Basescu1

Pe de o parte, Dl. Geoana este de inteles pentru aceasta precipitare: domnia sa a vrut sa arate de la bun inceput ca este hotarat sa candideze, ca el este seful in PSD; nu lasat timp nici macar unei  jumatati de speranta pentru fanii dl-lor Nastase sau Oprescu. Neintarziat dl. Geoana trebuia sa lanseze tirul catre Traian Basescu, acesta din urma nearatand nici macar o grimasa in directia sefului PSD.

Crin Antonescu in schimb, este destul de greu de inteles. Proaspat inscaunat in PNL, acesta avea tot timpul din lume sa isi lanseze candidatura. Ar fi trebuit sa faca mai intai zeci de excursii prin teritoriu, mai ales la filialele potrivnice, sa isi exercite influentele si calitatile de negociator. Sa isi atraga chiar si mediul rural, care il cunoaste prea putin. Cu 50% mediu rural in Romania, este greu de crezut ca poti castiga alegerile pentru functia de presedinte daca nu te faci cunoscut. Mai mult, dl. Antonescu se consuma inutil in prezent; vrea sa arate ca lucreaza, construieste strategii, e activ, e concentrat. De fapt, dl. Crin Antonescu isi da pe fata toate politicile cand nici macar nu stie care sunt adversarii sai. Se oboseste inutil chiar de la incalzire si e posibil sa faca in cele din urma o intindere.

Prin urmare, chiar daca aparent surprinzatoare, amanarea anuntului candidaturii lui Traian Basescu este cea mai logica miscare pe care o putea face. Chiar salvatoare.

Pe de alta parte, putem presupune ca Traian Basescu nu prea mai are chef de politica. Nu prea mai are chef de noi. Se intoarce acolo unde eventualele insulte sunt o mangaiere, iar baile de multime sunt combustibil. Se intoarce la sat. Daca acolo ii ia fata dl-ului Geoana, si este foarte posibil, treburile sunt partial rezolvate.

In rest, consumat de toate scandalurile, epuizat, chiar plictisit, dl. Basescu arata prin amanarea candidaturii ca s-ar putea sa nici nu-i pese deocamdata de alegerile prezidentiale. Este mai degraba mahmur dupa acesti peste 4 ani de presedentie si atunci cand o sa-si revina, o sa actioneze. Pana atunci se gandeste, calculeaza, isi face planuri, isi deschide urechile si e posibil sa schimbe tactica.

Va fi foarte interesant in ce directie si daca va fi luat in serios.

Asa cum era de asteptat, echipa lui Crin Antonescu a intocmit principalele puncte ale strategiei pentru prezidentiale. Chiar daca vine mult dupa anuntul oficial al candidaturii, cand de fapt acel moment ar fi trebuit sa fie parte din aceasta strategie, mai bine mai tarziu decat niciodata.

La o prima vedere poate fi caracterizata ca o strategie hei-rupista, chiar naiva pe alocuri. Oamenii PNL au cantarit probabil semi-esecul de la europarlamentare si au incercat sa identifice acele actiuni pe care nu le-au intreprins si care i-au costat 5% fata de alegerile parlamentare din toamna.

Nu este un secret ca acei 5% se ascund in lipsa de activitate de la unele filiale, in principal acelea loiale fostului Crin Antonescu strategiepresedinte PNL, Calin Popescu Tariceanu. Prezenta slaba si neuniforma “in teritoriu” i-a costat cateva mandate si ii poate costa prezenta in turul 2 la prezidentiale. Chiar si asa, 20% nu este deloc un scor care sa asigure calificarea in turul 2.

De aceea strategii PNL au intreprins o politica agresiva de promovare directa. Aceasta este probabil cea mai consumatoare de resurse si ineficienta strategie posibila. Mai mult, cei care sunt responsabili cu colindatul din usa in usa sunt membrii TNL, adica tineri fara experienta, mizandu-se probabil pe entuziasmul acestora, dar ignorand impactul mic pe care acestia il pot avea asupra electoratului vizat de PNL: “componente ale stangii dezamagite, societatea civila autentica, zona de tineret din urbanul mare, componente ale dreptei, clasa de mijloc, dreapta libertariana, intreprinzatori”.

PSD de exemplu foloseste o retea de agenti de campanie variata ca varsta, adresandu-se segmentului vizat: in fiecare scara vom gasi cativa batranei care sa anunte cand vor avea loc evenimentele PSD din oras, care sa imparta pliante in usi, care sa comunice mesajul direct vecinilor. Totodata, PSD racoleaza si studenti care sa fie activi in mediul in care isi petrec acestia timpul. In mediul rural vorbim deja de hiper-activitate electorala a PSD, cu presiuni si manipulari dintre cele mai dure.

Pe langa aceasta strategie a PSD, politica de comunicare a PNL pare puerila. Oricum numarul celor care ar fi implicati – peste 2000 de tineri la nivel national, este insuficienta. Acestia vor incerca sa stabileasca contact direct cu oamenii, exact ca si adeptii martorilor lui Iehova, primind mai multe injuraturi si usi in nas decat promisiuni de loialitate.

Un punct bun al strategiei insa este identificarea acelor segmente care prezinta potential pentru PNL. Crin Antonescu

“Pentru a castiga alegerile, Crin Antonescu are nevoie de o coalitie mai larga, care sa exceada electoratul PNL. Aceasta va cuprinde:

  • Componente ale dreptei, clasa de mijloc, dreapta libertariana, intreprinzatori;
  • Zona de tineret din urbanul mare, care este desprins de mentalitatile paternaliste ale perioadei comuniste;
  • Componente ale stangii dezamagite: de PSD, de Mircea Geoana, de actualul guvern. O zona de adresabilitate speciala priveste acea parte a electoratului PSD care vede in Mircea Geoana un candidat slab, duplicitar si predispus la compromis cu Traian Basescu. Acest electorat ar putea fi atras de calitatile de om echilibrat, cinstit si onest politic ale lui Crin Antonescu, pe care intr-o perioada trecuta le-am regasit la fostul presedinte Ion Iliescu. Cercetarile noastre apreciaza ca aceasta zona de electorat al stangii reprezinta cam o treime din votantii PSD, ceea ce s-a demonstrat si cu ocazia alegerii primarului general al capitalei. O alta categorie tinta o reprezinta pensionarii, fosti votanti ai PSD care pot face o comparatie intre nivelul lor de trai din timpul guvernarii liberale si situatia actuala;
  • Atragerea societatii civile autentice, neafiliata politic nimanui; (…)”

Ar fi fost o segmentare perfecta, daca nu ar fi fost identificat modelul “Iliescu – saract si cinstit” ca prezentand potential real pentru Crin Antonescu. Ca si candidat al unui partid liberal, adept al politicilor si ideilor liberale, este incorect sa te definesti ca fiind un precursor al neo-comunistului Ion Iliescu. Este un non-sens si ar putea indeparta pe multi. Pe de alta parte, nu stiu pe cati alegatori multumeste ideea ca dl. Antonescu ar fi un om politic sarac; un politician sarac poate fi si coruptibil. Ideea “sarac si cinstit” este nu numai inactuala, dar si cu doua taisuri, mai ales in contextul scenei politice romanesti.

Oricum strategia are si puncte bune: profilul corect al contra-candidatilor, ideea cresterii gradului de participare la vot (esentiala pentru PNL), axarea pe electoratul urban, atragerea de noi membrii, reorganizare “in teritoriu”, campanie on-line.

Strategii lui Crin Antonescu scot la un moment dat in evidenta un lucru interesant dar nu stiu cat de adevarat: “rezultatul europarlamentarelor nu este relevant in contextul alegerilor prezidentiale”. Din interpretarile lor rezulta ca alegerile din Iunie nu ofera un trend in privinta partidului. Este posibil ca oamenii lui Crin Antonescu sa cada intr-o capcana: aceea a optimismului si a gandirii pozitive nejustificate. Sustinand ca rezultatele de la EP au fost un accident, previzibile chiar, strategii PNL risca sa nu isi identifice corect pozitia actuala. Acest lucru ar insemna sa participi la o intrecere legat la ochi, nestiind unde te afli si incotro trebuie sa o apuci.

Oricum, strategiei actuale ii lipseste un punct esential, probabil in curs de dezvoltare: ce ar trebui sa faca Crin Antonescu, care este rolul sau, dincolo de acela de candidat?! Pentru ca, indiferent de cati tineri PNL-isti “ar intra in priza”, cati membrii ar fi racolati, cate fonduri ar fi mobilizate – totul este in zadar daca dl. Antonescu nu este la inaltime in campanie si nu reuseste sa faca fata tocmai in acele confruntari directe, decisive la ultimile alegeri prezidentiale.

50 de ani cu un singur partid si fara concepte politice diferite de cel comunist, a creat o anumita pofta a romanilor pentru altfel de ideologii, in speţă cele ale partidelor istorice. Insa a trebuit sa treaca alti cativa ani pentru ca acestea sa primeasca un mandat din partea poporului. Ideologii politice1

Precum se stie, in 1996 o adevarata alianta s-a faurit intre partidele de centru-dreapta din Romania: PNTCD, PNL, PD, UDMR. Acestea urmau sa aduca politici liberale, de deschidere catre occident, de reabilitare a elitei romanesti. Mediul de afaceri urma sa fie puternic sustinut, iar reformele socio-economice de tip liberal urmau sa puna stapanire pe Romania.

Din motive bine stiute acest lucru nu s-a intamplat. Partidele de la putere nu s-au putut pune de acord asupra a nici unui plan de reforma pe termen lung, degringolada a pus stapanire pe viata economica, mediul de afaceri fiind mai degraba o jungla. Lipsa reglementarilor in orice domeniu a facut sa para ca guvernarea de centru-dreapta este mai degraba una anarhica.

Prin urmare a fost previzibila taxarea acestor partide de catre electorat in anul 2000, stanga urmand sa vina iar la putere. PSD avea sa puna bazele celei mai mari retele de coruptie la nivel inalt din ceea ce urma sa devina spatiul comunitar, neuitand insa sa alimenteze relatiile externe permanent si sa promoveze Romania ca un candidat serios la structurile euro-atlantice.  In tot acest timp insa, politicile sociale specifice oricarei ideologii de centru-stanga au fost egale cu zero, pensionarii si-au continuat umilinta, asistatii sociali s-au inmultit, sistemele de sanatate si de salarizare a bugetarilor ajungand in pragul colapsului. Sindicalistii in schimb au jubilat. Ideologii politice2

Era clar ca o sa fie nevoie de o schimbare, de o relaxare a sistemului fiscal, de o dinamizare a mediului de afaceri, de reforme puternice in toate sistemele. Doi ani cat a reusit sa se mentina alianta D.A., au fost singurii ani in care partidele de guvernamant si-au respecatat ideologiile, mizand pe politici clar liberale, neputand insa sa ignore componenta sociala a unei tari ridate.

Ultimii 3 ani insa au ametit din nou electoratul. Nimeni nu a stiut exact cine a guvernat, cum se poate impaca un partid socialist un unul liberal. Cum poate un guvern liberal sa mareasca salariile bugetarilor exponential, fara insa sa reformeze tot acest aparat de stat defect si ineficient?! PNL s-a folosit in toata aceasta perioada de un logo si un nume cu care nu s-a identificat deloc.

In aceste luni se vorbeste din ce in ce mai mult de faptul ca “L” din coada PD-L nu are ce cauta acolo, atata timp cat guvernul democrat liberal nu a fost in stare sa implementeze macar o masura de redresare a economiei, de incurajare a mediului de afaceri, nefacand altceva decat sa panseze in continuare ranile celor loviti din punct de vedere social.

Dl. Adrian Nastase, in toata ipocrizia dumnealui, a sustinut cel mai intersant si adevarat interviu al domniei sale, imediat dupa pierderea alegerilor din 2004: vorbea atunci despre cele 2 Romanii si cum acestea ar trebui sa fie protejate si sustinute desi sunt diametral opuse. Concret, o parte a Romaniei ar avea nevoie de protectie sociala, scutiri de taxe si impozite, imbunatatirea accesului la nevoi de subzistenta – toate incadrabile in segmentul de centru-stanga al politicii; pe de alta parte, o alta Romanie are nevoie de un mediu de afaceri bine reglementat si sanatos, un invatamant de calitate, o fiscalitate relaxata, imbunatatirea accesului la nevoi “de lux” (turism, tehnologie, cultura) – masuri specifice unui guvern de centru-dreapta.Ideologii politice3

Întrucât Romania difera atat de mult in interiorul sau, se pune intrebarea logica: ne mai permitem ideologii politice?! Nu este poate doar un moft sa aspiram la politici liberale atunci cand pensionarii inca mor de foame?! Nu suntem egoisti atunci cand vrem protectie sociala inaintea incurajarii investitiilor straine?!

Un guvern liberal care mareste pensiile este pus la zid, un altul care se concentreaza pe componenta sociala pe timp de criza este decretat ca fiind de stanga, iar socialistii la noi numai politica de stanga nu fac. In Romania poate avea succes un revolutionar partid social liberal (PSL).

Asadar, ne mai permitem ideologii politice?!