Archives for posts with tag: prezidentiale

Mircea Geoana a ratat la mustata, se pare, intrarea in istoria Romaniei. In schimb, exuberanta l-a impins catre Cartea Recordurilor neoficiale si pur mioritice, ca cel mai scurt dintre presedinti.

12 ore de betie pesedisto-liberala o sa le plateasca cu o mahmureala pe cinste.

Dl. Geoana s-a descatusat exact in momentul in care trebuia sa fie cel mai cumpatat om politic din aceasta tara. Mircea Geoana a fost sincer si dezarmant in momentul in care trebuia sa ofere echilibrul specific diplomatiei.

Mircea Geona a dat dovada amatorismului sau politic. Pentru un imbold de moment si-a pierdut mintile si ne-a dovedit, asa cum si Crin Antonescu o facuse cu discursul sau penibil imediat dupa turul I, ca este departe de bunul-simt pe care il invoca cu atata patos.

Dl. Geoana si-a aratat toate slabiciunile si este greu de crezut ca va putea vreodata sa isi revina dupa acest moment. Mai ales ca a pierdut pe propria mana!

De cealalta parte, dl. Basescu a jucat la cacealma cu discursul sau de aseara. A avut noroc de aceasta data si a castigat. Desfiintat pentru ca n-ar stii sa piarda, a schimbat taberele in numai 12 ore: de la invinsii marginalizati la norocosii invingatori. Mi-e teama sa ma gandesc cum ar fi reactionat in caz contrar.

Nici dl. Basescu nu a fost cumpatat in discursul sau de aseara. Dar daca de la domnia sa ne asteptam, dl. Geoana ne-a predat la toti o lectie politica de manual: isteria in politica nu are ce cauta!

Nici isteria invinsului, nici cea a bucuriei!

Nu inteleg nici inversunarea dl-ului Basescu, nici bucuria isterica a lui Mircea Geoana. Este macabru, dar aproape ca mi-e dor de Adrian Nastase, care anunta in 2004, la cateva minute dupa exit-polluri, infrangerea domniei sale.

Adrian Nastase avea in Decembrie 2004 un discurs genial (involuntar) despre cele 2 Romanii. Acum, presedintele, oricare ar fi el, ar trebui sa aiba un discurs despre cele 5 romanii. La 20 de ani dupa revolutie, suntem departe de a avea certitudinea viitorului nici macar indepartat!

Vaduvele si mamele celor morti in Decembrie ’89 ar trebui chestionate.

Unde ne indreptam?

Ce facem?

Mai avem rabdare?

Astia care am mai ramas…emigram?

Dincolo de optiunea mea politica, pentru unii usor de observat pe acest blog, pentru altii nu atat de evident, incerc deseori sa iau in considerare si cealalta optiune.

Uitandu-ma la dezbaterea finala dintre cei doi mi l-am imaginat pe Mircea Geoana 5 ani la Cotroceni. Va rog sa faceti  dumneavoastra acest experiment, la urma urmei este destul de plauzibil un asemenea scenariu.

“Cred cu tarie…”.

In aceste cuvinte se afla chintesenta omului politic Mircea Geona. Domnia sa isi incepe multe dintre argumentarile conceptiilor sale politice cu o expresie ce exprima pareri personale. Mircea Geoana, inainte de a ne convinge pe noi de ce spune domnia sa, incearca sa se convinga pe el insusi ca ceea ce spune este plauzibil.

De aceea nici nu stie cifre exacte, institute pe care le citeaza aiurea sau piete de export. Pentru ca Mircea Geoana in primul rand “crede cu tarie” in loc sa “afirme cu tarie”. Mircea Geoana este de parare ca, isi inchipuie, este convins de un anumit fapt. Dar nu este sigur pe ceea ce spune.

Inainte de toate, scopul lui Mircea Geoana este acela de a-l invinge pe Traian Basescu. Tocmai acest scop il impinge catre un spatiu nesigur al mediocritatii discursului politic. Nu numai ca nu are idei politice coerente, Mircea Geoana nu stie sa si le exprime.

5 ani presedinte  Mircea Geoana: dincolo de moguli, dincolo de Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie, dincolo de o comparatie subiectiva cu Traian Basescu sau de o parere politica deja formata – se afla un om cu competente politice li-mi-ta-te.

Sa fi candidat ca independent, fara lestul PSD si moguli, Mircea Geoana tot nu m-ar fi convins.

Asa cum am scris si aici, banalitatea l-a impins pe Mircea Geoana acolo unde este acum. Si un costum bine ales. Atat. Nu dovedeste ca are competente in administratie, in economie, nici macar in politica externa (unde la dezbatere a clacat inexplicabil).

Omul politic Mircea Geoana ca presedinte constituie un pas decisiv catre o functie pur simbolica de presedinte al Romaniei. Lipsit de substanta in discurs si de competenta in multe domenii, Mircea Geoana va impinge functia suprema in stat catre un orizont difuz, incert, fara perspective.

Citeam cum un comentator zicea  pe un blog ca prefera prostia lui Mircea Geoana (!) in locul ticalosiei lui Traian Basescu. Stiu ca nu m-a intrebat nimeni ce prefer eu dar tot o sa spun:

DA prefer ticalosia mediocritatii,

prefer fermitatea pasivitatii,

prefer imprevizibilitatea banalitatii,

prefer adaptabilitatea limitarii.

Peste 5 ani ne vom uita la aceasta dezbatere cu zambetul pe buze si, unii dintre noi, vom fi putini nostalgici. Analistii vor scoate in evidenta acele elemente decisive in lupta electorala: vizita la Vantu, juramantul pe blibie, arestarea lui Popa, copilul lovit.

Nici peste 5 ani nu vom trai bine. Si ne vom intreba de ce? Vom da vina pe o singura persoana, cu toate ca stim foarte bine ca acea persoana are prea putine prerogative pentru a ne face sa ne traim bine.

Peste 5 ani vom fi iesit de mult din criza. Dar vom gasi alta problema spinoasa care sa ne impiedice sa ne dezvoltam normal. Nu va fi reforma (1996), instabilitatea politica (2000), coruptia (2004) sau criza (2009). Dar ceva se va gasi.

Peste 5 ani vom putea analiza la rece tendintele electorale ale romanilor. Istoria ne va ajuta, dar nu ne va fi si favorabila.

Peste 5 ani vom avea in fine optiunea de alege intre doi ne-comunisti. Speram.

Din pacate putini isi vor schimba optiunile in aceasta seara. S-a vazut cine si-a facut lectiile, cine s-a innecat cu propriile prostii, cine a castigat confruntarea si cine nu! Putini insa au avut si capacitatea sa analizeze si sa-si formeze o optiune ferma.

Peste 3 zile avem stampila in mana. Ramane de vazut daca  vom fi inspirati in optiune sau iar orbi intr-o duminica!

Cei mai buni strategi politici la nivel mondial, de la Pat Caddell la Henry Kissinger, isi dau pumni in cap gandindu-se ca au facut degeaba scoala si au trecut inutil prin viata, fara sa inteleaga nimic din meseria lor. Prin comparatie cu ultima “lovitura de imagine” oferita de combatantii presedintelui Basescu, cei amintiti mai sus par ca joaca in liga mica a politicii. Divizia judeteana.

Liga campionilor este la noi, mai exact in curtea lui Dinu Patriciu. Aici au loc strategii care or sa dea nume de carti pe viitor, publicatii de referinta in marketingul electoral. Mogulii se vor transforma in guru (la plural) ai consultantei politice.

Tocmai cand acum fix o saptamana candidatii ne ofereau o dezbatere mai mult decat decenta, pe teme politice concrete, si ne miram toti ca se poate discuta si civilizat, camarila electorala a dl-ului Geoana, pe care nici domnia sa nu cred ca o doreste, a coborat nivelul acestei campanii in subsolulurile mondenitatilor tip OTV.

Ce politica externa, ce educatie, ce sistem de sanatate, criza?! “Priviti domle cum da cu pumnul in plina figura! Beliţi ochii acolo si veti trai mai bine!”.

Acest film ii face un mare deserviciu dl-ului Geoana. Il plaseaza mult in spatele luptei. Nu i se da posibilitatea de a se bâlbâi pe post, pe subiecte concrete. Prietenii mai mari si mai muşchiuloşi au sarit in fata, neavand incredere in carisma candidatului lor.

Vă dati seama ce disperat este Dinu Patriciu daca a intervenit in direct pentru a sustine o asemenea cauza ca martor?!

Oricum, fasificat sau nu, acest filmulet are putine sanse de a modifica rezultatul final:

– Oponentii lui Traian Basescu stiau oricum ce au de facut, intarindu-si acum optiunea.

– Votantii lui Traian Basescu nu  cred in acest filmulet, sau nu il baga de seama.

Oricum, trebuie sa fii destul de naiv (daca nu chiar prost de-a binelea) sa crezi ca il votezi pe Traian Basescu ca un reper moral al societatii. Indiferent daca filmuletul este adevarat sau nu.

Conjunctura a facut ca in ziua alegerilor sa fiu in alta localitate decat cea din buletin. Prin urmare am cautat una dintre sectiile speciale, gandindu-ma ca 10-15 minute la o coada nu o sa omoare pe nimeni.

La fata locului am observat, ceea ce presupuneam deja de la stiri, ca nu era o coada de un sfert de ora. Circa 80 de oameni asteptau sa puna stampila. Am stat in cumpana, ajezadu-ma discret la capat. Am ezitat, dar simtul civic mi-a jucat feste: vazand cine asteapta sa voteze m-a ambitionat: in asteptare erau 50% pensionari (de ce erau in deplasare chiar nu stiu!), cativa tigani, cativa  tineri, cativa excursionisti veniti de pe munte si cateva persoane din clasa medie. M-am uitat si dupa betivi si prostituate, dar nu erau. Presedintele nu reusise sa-si mobilizeze electoratul.

M-am gandit ca nu vreau sa voteze ei pentru mine. Si am stat la coada. O ora si jumatate. Aflu de la stiri ca am scapat repede, pe langa ce se intampla in Bucuresti, de exemplu.

Oricum, nu pot zice ca m-am plictisit stand la coada. Am luat pulsul electoratului: in fata mea era o prezentatoare de la statia locala a ProTV, infiltrata printre noi pentru a culege informatii din interior pentru o alta domnisoara, reporterita, aflata la fata locului. Bineinteles ca reactiile oamenilor nu s-au lasat asteptate:

“Voi astia de la Pro TV, cu cine tineti?! Cu PSD-ul e clar!”.

“Nu domle, nu tinem cu nimeni”

“Haide doamna, ca stie toata lumea. Cum cu nimeni? Nu exista!”

“Ba eu va zic clar ca nu suntem cu nimeni. Nici nu l-am cunoscut pe Sarbu in viata mea”.

“Pai si ce daca?”

“Pai daca nu l-am cunoscut pe Sarbu, cum sa-mi dea el mie ordine?!”

“Ce logica de fier…!”, se aude de undeva din spate, concluzie urmata de rasetele oamenilor.

Veneau oameni in continuu, mai ales tineri, care voiau sa voteze. Vazand situatia, renuntau sau se indreptau catre alta sectie. Pensionarii in schimb asteptau.

Cam la 10 tineri veniti, veneau 5 pensionari. Din cei 10 tineri, 3 ramaneau sa voteze; dintre pensionari – ramaneau 4.

Legea electorala se incalca chiar in fata sectiei: o batrana cam pe la 80-85 de ani, care deabia statea in picioare, cauta un loc in faţă prin miscari discrete de infiltrare, specifice pensionarilor antrenati in gherilele RAT. Numai ca batrana avea in mana o sacoşă de plastic (si neecologica pe deasupra!) cu insemnele, chipul, numele si culoarea lui Crin Antonescu.

“Dosar penal maica, stii matale ce-i aia”.

“Nu bre, ca io n-am carte”.

“N-oi avea tu carte, dar ai sacosa cu Crin!”.

Râsete.

“Pai daca n-ai carte cum votezi? Cum citesti tu acolo?”

“Cum completezi cererea?”

“Ce cauti matale la sectia asta? Nu esti de-aci?”

Batrana se afla intr-un interogatoriu continuu. A votat si dumneaei, ajutata de una dintre fetele binevoitoare din sectie. Numai  nu i-a pus si stampila in locul sau, in rest le-a facut pe toate.

Pentru majoritatea nu alegerea a fost partea dificila, ci completarea cererii. Semianalfabetismul era la el acasa in sectia de votare.

Data viitoare poate aleg o sectie speciala din rural. O sa vin de-acolo cu un roman.

BBC poza

N-a castigat nimeni!

Mircea Geoana si-a spus poezia, a fost sters in general, slab pe alocuri, a dres busuiocul cu florile oferite, facand ceea ce ar fi trebuit sa faca Crin Antonescu cu referire la bunul simt in Romania. Dar ce conteaza, alegatorii sai oricum nu baga de seama inconsistenta dl-ului Geoana.

Crin Antonescu a fost prea inversunat si destul de departe de realitatile functiei la care aspira. Nerealist pe teme concrete (sanatate, invatamant, economie etc), visator si nepregatit in multe dintre domenii, dl. Antonescu si-a jucat in schimb foarte bine strategia ultimei carti, cu nonsalanta si nebunia celui care nu are nimic de pierdut. In substanta nu a convins, la suprafata a iesit destul de nesifonat.

Traian Basescu a fost prea defensiv, vrand sa-i lase ceilalti doi sa se anuleze. O arma cu 2 taisuri. A inceput in corzi, a continuat bine dar a ratat finalul. A castigat in momentele de improvizatie (reperul moral si fapta cea mai buna) si a fost concret pe subiectele alese, in schimb a fost stangaci in defensiva. A fost bun dar nu stralucitor. Este greu sa impresionezi atunci cand te aperi.

La nici 2 minute dupa finalul confruntarii, Realitatea TV il si ingroapa pe dl. Basescu, in timp ce B1 are grija sa-l fardeze. Nu avem o campanie corecta 😛

Contrar a ceea ce ne asteptam, se pare ca domnii Geoana si Antonescu s-au trezit si si-au dat seama cine este adevaratul dusman. Se mârâie, se latră se muşcă. Sunt ca doi căţei neastâmpăraţi si ofticoşi care se cearta pe felia de paine pentru ca nu sunt in stare si nu ai dinţi sa roada osul cel mare.

Si da, de data asta am fost părtinitor. 😀

Cum-necum Traian Basescu si-a adunat in jurul sau oameni care sa stie sa il vândă cat mai bine, semn ca d-na Saftoiu nu a fost chiar factorul cheie al castigarii alegerilor din 2004.

Iata de exemplu cum se poate adresa electoratului si din alt punct de vedere. Autoironia, se stie, poate fi o arma redutabila in orice razboi psihologic. Atunci cand tu faci mişo de tine inaintea adversarilor, le anulezi acestora sansa de a mai folosi aceasta arma. In plus, il atinge fin si pe unul dintre contracandidatii sai, cu ochi frumosi de photoshop.

Sincer, nu am crezut ca este o poza oficiala dar, dat fiind faptul ca se afla pe basescu.ro, este destul de clar. Linkul este aici, poza o aveti mai jos. Atentie la text!

Basescu

Simpatic mi s-a parut acest citat si destul de actual in prezentul context. “Am furat” citatul de la un comentator de pe un blog. Din pacate am uitat si comentatorul si blogul 🙂 .

“If one morning I walked on top of the water across the Potomac River, the headline that afternoon would read: “President Can’t Swim.”
– Lyndon B. Johnson