Archives for posts with tag: Extern

Conform zicalei “Politica e o curva”, de ce ar fi curva numai la noi si la altii nu?! Sau de ce ar fi mai mare la noi decat la altii?! Nu pot crede totusi ca acolo unde interesele politice sunt multe, bataliile politice sunt murdare, iar banii sunt si ei multi – tocmai acolo deci – politica sa fie o fata batrana. Cel mult poate o curva de lux, dar tot asa se numeste.

Istoria ne-a aratat ca, de-a lungul timpului, mai ales in momente cheie, politica romaneasca a fost compusa din intrigi, tradari, jocuri de culise, neastampar, inconstanta. Nu cred ca cineva putea exprima mai bine aceste trasaturi decat Caragiale, in piesele sale bine cunoscute. Nici Tudor Musatescu, cu al sau “Titanic Vals” nu ne-a crutat deloc si, oricat de cliseic ar suna, trebuie sa recunoastem ca acestia au sintetizat extrem de fidel felul nostru de a fi intr-ale politicii.

Prin urmare am fost invatati sa credem ca politica la noi este un veritabil circ. Cateodata ieftin, alteori de calitate. Cu exceptia a 50 de ani, atunci cand circul s-a transformat intr-un spectacol macabru – al foamei, in rest nu am avut parte de liniste si nici nu cred ca vom avea, in actualul context, prea curand.

Dar ce ne face sa credem ca doar la noi este circ?duck-house1

In Marea Britanie, de exemplu, Sir Peter Viggers, membru in Parlamentul Britanic, a achizitionat in 2006 pentru casa lui din circumscriptia in care a fost ales, o casa pentru rate (duck house). Obiectul a fost destinat  zburatoarelor care se aflau pe lacul de langa casa lui si le ajuta pe acestea sa se ascunda de vulpi si vanatori. Chiar daca neobisnuit, aceasta stire putea fi trecuta la capitolul excentricitati, daca nu era achizitionata din fonduri publice, ale Camerei Comunelor. Bineinteles ca a fost atrasa astfel atentia publica asupra felului in care se cheltuie banul public, dar si asupra snobismului si comportamentului alesilor. Sir Viggers a anuntat ca nu o sa mai candideze la urmatoarele alegeri si, intre timp, si-a si vandut proprietatea cu pricina.

Presa din regat se intreaba daca a luat cu el si casa ratelor; cert este ca iduck-house-1nsula artificiala pe care a fost amplasata (pentru ca da, ratele beneficiau si de o insulita, in caz ca ne indoiam) inca este acolo, dar imagini din satelit (!) ne dezvaluie ca imobilul ratelor nu mai era prezent. Circ politic care i-ar face gelosi chiar si pe cei de la OTV.

Intre timp, in Spania, presedintele regiunii de Vest a Galitiei a achizitionat, tot pe bani publici bineinteles, o limuzina blindata Audi in valoare de 480.000€. Era a 4-a limuzina din portofoliul politicianului spaniol. Odata aflata, stirea  a aparut pe paginile ziarelor iberice in primele luni ale acestui an si a micsorat increderea opiniei publice in politicieni si in simtul de raspundere al acestora, mai ales pe timp de criza. Politicianul respectiv a pierdut alegerile locale din Martie.

In Belgia, la sfarsitul lui 2008, criza politica a pus stapanire pe tara. Regele Albert al II-lea nu are autoritatea de a media o natiune divizata pe criterii de etnie, limba, istorie si chiar religie. Circul in Belgia a fost chiar mai grav decat cele din Spania ori Anglia, pentru ca fostul guvernul, demisionar in decembrie anul trecut, a fost acuzat ca a exercitat presiuni asupra justitiei pentru a apropa un plan de divizare a grupului financiar Fortis, falimentara in urma crizei economice. Interferenta politica. Didier Reynders, ministrul de finante, a avut grija sa vanda actiunile detinute la Fortis exact inainte de anuntul oficial al prebusirii grupului, prin intermediul sotiei sale.

Intre timp, tot in Belgia, campania electorala pentru euroalegeri a adus noi scandaluri: Didier Donfut oferea consultanta energetica statului prin firma pe care o detinea (peste 140.000€ / an), din postura de angajat al guvernului; o candidata, fost primar, acuzata ca a cheltuit din banii publici in interes personal (excursii, servicii de intretinere personala etc); “o vizita de lucru” in SUA a unor membrii din Parlamentul Valoniei in care “excursionistii” au vizitat Marele Canion, Cramele din Valea Napa, inchisoarea Alcatraz a infuriat opinia publica; senini, cei acuzati ca din 11 zile de vizita doar 4 le-au folosit in scop de lucru, au sustinut ca totul a avut un obiectiv precis, chiar si intalnirea cu expertii americani in agricultura zonelor aride (in Belgia nivelul precipitatiilor este foarte ridicat).

Votul in Belgia este obligatoriu, pedeapsa in caz de neconformare fiind o amenda. Lumea, indignata dealtfel, se intreaba cum va vota oare Frank de Winne, astronaut – cetatean belgian, prezent pe Statia Spatiala Internationala.

Circul politic niciodata nu va seca disponibilitatea la umor a alegatorilor. Dar poate avea si o lopriti-circul-politicatura ironico-penibila foarte dezvoltata: PTB (Partidul Muncii din Belgia), formatiune de extreme stanga, a lansat o campanie intitulata “Opriti Circul Politic“. Activisti deghizati clovni si cu peruci rosii colinda orasele in incercarea de a opri circul…prin circ. Daca Vadim Tudor ar copia aceasta idee, s-ar bucura de un imens succes, mai ales ca nu ar avea nevoie de nici o deghizare.

Exemplele de circ politic in UE pot continua la nesfarsit: in Italia (unde dl. Berlusconi nu poate trai fara circ), in Polonia, in Ungaria, in Franta etc. Poate doar in nordul Europei, acolo unde gradul de toleranta fata de coruptie, delasare, neseriozitate, este zero; acolo poate nici Cirque du Soleil nu ar avea mare succes.

“…, ieri intristarea, azi veselia. Iata avantajele progresului. Iata binefacerile unui sistem constitutional. Curat constitutional! Muzicaaa…!”

Surse foto: www.stopaucirquepolitique.be; www.mirror.co.uk; www.telegraph.co.uk

Surse articol: www.telegraph.co.uk, www.economist.com, www.lacapitale.be, www.lemegaphone.actu24.be

Un articol bine scris, argumentat decent, a postat Cristian Banu pe blogul sau (il puteti citi aici). Sunt enumerate mai multe idei pe care le-am perceput din ce in ce mai frecvent in ultimile cateva luni dar cu care insa nu sunt de acord.

Politica externa a lui Traian Basescu si candidatura sa sunt cele doua mari directii ale articolului. Am sa vorbesc deocamdata de primul aspect, urmand a reveni ulterior si asupra problemei candidaturii presedintelui.

Principalul argument al adversarilor politici ai actualului presedinte in 2004 a fost ca acesta nu ar avea “moaca” de presedinte. Nu are prestanta, nu stie sa se poarte etc. Un argument pueril dar care, din cauza felului de a fi al presedintelui, a alimentat in continuu ideea ca acesta ar face “politica de carciuma”, mai ales pe plan extern. Episodul recent cu diplomatia Austriei ar confirma aceasta idee. Ceea ce unii numesc negociere, intalniri tête-à-tête, convorbiri telefonice personale, presiuni etc, altii ar numi “politica de carciuma”. Ne place sau nu, vrem sau nu, asa se dezbat problemele externe, mai ales atunci cand vorbim de proiecte energetice, de conflicte care ne privesc direct (Moldova): te interesezi in jur, culegi informatii, esti activ pe canalele de comunicare, propui solutiii neoficial, negociezi, cedezi presiuni pentru a creea altele.

Dupa ce 15 ani ne-am obisnuit sa avem niste presedinti de plastilina care erau buni numai pentru a zambi si a da din cap, acum intelegem greu rigorile si caile diplomatiei. Dupa ce am negociat in genunchi, in perioada de preaderare cu UE, in prezent, cand incepem sa facem ochi si sa profitam de pozitia geo-strategica pe care o avem, ne simtim inconfortabili. Complexul cersetorului – spala-l, hraneste-l, adu-l in casa – o sa stea ca pe ghimpi.

Se zice ca suntem certati cu toti vecinii si statele importante:

  • Bulgaria: tara cu care am intrat impreuna in UE si care s-a dezis de Romania in anii de preaderare, considerand ca ne sunt superiori, de parca ar fi fost vorba de o competitie. Aceasta este adevarata politica externa de carciuma! In prezent, intre cele doua tari sunt relatii normale dar nu foarte apropiate. Mi s-ar parea normal ca tocmai bulgarii sa faca primul pas catre o colaborare mai stransa, dat fiind faptul in in cativa ani  o sa devenim pentru ei o importanta piata de desfacere si o zona de extindere a firmelor importante bulgaresti.
  • Ucraina: tara pe care o doream a fi un partener strategic deosebit pentru Romania, mai ales prin prisma schimbarii de putere din 2004, reprezinta acum o aproape un subiec tabu. Este practic imposibil sa ai relatii cu un stat cu care ai doua conflicte deschise si extrem de sensibile (canalul Bistroe si zona Insulei Serpilor – problema transata intre timp). Poate ca s-ar fi putut face mai multe pe cale diplomatica, dar atat timp cat Ucraina este macinata de permanente conflicte interne, nu are cum sa existe acelasi cuantum de interese comune pentru doua state aflate in situatii total diferite si pe directii paralele.
  • Serbia: pentru ca am fost de partea lor in problema independentei Kosovo, este clar ca Romania a castigat un partener de baza pentru urmatorii ani. Sarbii nu uita usor. S-au grabit anumite voci sa acuze: ce rost are sa ne opunem independentei Kosovo atat timp cat, pana la urma, tot o vom recunoaste? Fals! O pozitie ferma, intr-o chestiune atat de sensibila, denota caracter si, indiferent de care va fi deznodamantul final vom avea numai de castigat.
  • Ungaria: tara vecina cea mai dezvoltata, cu care relatiile externe sunt foarte bune, tinand cont de conjunctura istorica. Ungaria a facut Romaniei lobby in cadrul UE inainte de 2007, atat cat i-a permis bineinteles statulul de membru proaspat al UE. Nu cred relatia cu Ungaria poate fi mai buna decat este in prezent, mai ales ca in istorie nu s-a consemnat o legatura mai stransa intre cele doua state.
  • Republica Moldova: ceea ce cu totii am crezut ca va fi o relansare a relatiilor cu aceasta tara in 2005, cand vizita lui Traian Basescu a fost prilejul unor discutii destinse si promisiuni indraznete (cum nici macar dl. Iliescu nu a reusit sa aiba), a fost de fapt o simpla amagire. Presedintele Republicii Moldova, pe masura ce s-a apropiat mai mult de Federatia Rusa  (vehiculandu-se chiar la un moment dat o uniune F. Rusa – Belarus – R. Moldova) s-a indepartat de Romania. Orice eforturi, orice dialog, orice apel la bun simt palesc in fata unui om precum Voronin, intunecat de paranoia si de false scenarii  de intregire a Romaniei mari.
  • Federatia Rusa: refuz sa cred ca poti avea relatii normale cu o tara a carei pozitie de superioritate continua sa fie principala metoda de discutie. Un stat care oricum si-a cam pierdut din influenta chiar asupra fostilor sateliti sovietici, desconsidera Romania inca din 1990 si nu poate fi abordat la nivel diplomatic, altfel decat cu capul plecat, fapt de neacceptat pentru o tara membru UE.
  • Statele Unite ale Americii: oricate presiuni ar fi facut in plus dl. Traian Basescu in privinta scoaterii vizelor ar fi fost in zadar. Asta pentru ca nici macar acordul semnat intre cele doua state, de neraspundere penala a militarilor SUA in Romania (singurul de acest fel in Europa) nu a inmuiat autoritatile americane in problema vizelor. In rest, relatiile cu SUA raman pe cat se poate de normale intre o super putere si o tara mica, in dezvoltare.
  • Franta: episodul cu “tainul” din 2005, pentru cine nu cunoaste contextul,  a venit dupe ce, presedintele de atunci al Frantei, dl. Jacques Chirac considera Romania si Bulgaria “tari de mana a doua”, gafa de proportii a unui presedinte anchetat ulterior pentru deturnare de fonduri. A considera ca Traian Basescu “se înscrie, de bună voie,  printre excentricităţile lui Sarko, de mână cu Ghaddafi” inseamna a fi tendentios vis-a-vis de tot ceea ce face presedintele Romaniei. Daca nu avea nici o intalnire cu dl. Sarkozy, dl. Basescu era considerat nediplomat, ignorant in relatiile cu Franta, inconstient prin faptul ca nu intreprinde legaturi cu partenerul nostru traditional etc. Recenta vizita a fost un real succes, dl. Basescu dezvoltand ideea independentei energetice exact acolo unde se aplica cel mai bine: in tara centralelor nucleare, eoliene si mareomatrice.

Sunt de acord ca ar fi trebuit dezvoltate relatii diplomatice mai stranse cu Germania, tarile scandinave, tarile din Europa Centrala, Marea Britanie, China. Categoric ca este loc de mai bine. Insa de aici si pana la acuza sistematic admisitratia Basescu de legaturi externe dezastruoase, de izolare (!) – e cale lunga. Poate ca ar trebui intr-adevar sa ne intoarcem in timp cam 10-15 ani pentru a ne redefini reperele in ceea ce inseamna diplomatie, pentru a vedea ce inseamna izolare si haos in politica externa.

Acesta este un post scris cu ceva timp in urma nepublicat din motive obiective. Chiar daca lucrurile s-au mai linistit in Italia, problema ramane de actualitate, intrucat chiar momentele de repaus sunt cele prielnice gasirii si aplicarii unei solutii. In plus, putem vorbi acum la rece.

Cred ca toata lumea stie situatia creata in jurul romanilor stabiliti in Italia, situatie amplificata oarecum artificial de presa italiana si o parte din politicienii din peninsula. Problema trezeste pareri si controverse si de o parte si de cealalta. De la italieni neonazisti, ingaduitori sau nepasatori pana la romani resemnati, vehementi sau sovini – toti isi exprima pararea, cauta cauze, propun solutii. Ascultand in toate partile am cules din memorie cateva dintre cauzele situatiei actuale a imigrantilor romani din Italia, idei preluate atat de la romani cat si de la cativa italieni (mentionez ca nu sunt neaparat de acord cu acestea). Iata asadar cauzele asa cum le-am auzit:PROTEST - ROMI - AMBASADA ITALIEI

  • Legile din Italia sunt mult prea ingaduitoare – se pare ca un infractor abia dupa 4, 5 abateri minore este arestat; pentru celelalte primeste amenzi, aceasta incurajand practic infractionalitatea.
  • Italienii sunt “redusi mintali” – ei nu cunosc unde este Romania, ce limba se vorbeste in Romania, nu cunosc nimic despre cultura acestei tari, daca este sau nu in Europa sau in UE.
  • Italienii nu fac diferenta intre romani si tigani – practic toti sunt considerati a fi romani, nefacand diferenta la nici un nivel: cultural, comportamental, istoric.

  • Este vina romanilor: sunt prosti, needucati, predispusi la lene si hotie – saturand-se sa tot fure din propria tara, Romanii au ales o alta gazda mai bogata si mai permisiva; chiar daca s-au dus sa munceasca cinstit, se pare ca lenea si lipsa de educatie i-au impins pe romanii din Italia sa recurga la castiguri usoare.

  • Este vina guvernantilor din ambele state – pe de o parte, autoritatile din Romania au luat mult prea tarziu atitudine, au adoptat tardiv masuri de cosmetizare a imigrantilor romani din Italia; pe de alta parte, politicienii din Italia sunt incapabili si neinteresati sa adopte si sa aplice legi clare care sa reglementeze munca strainilor in pensinsula si programe care sa sensibilizeze atentia opiniei publice
  • Italienii sunt sovini, neonazisti, rasisti si nationalisti – trasaturi confirmate si de comportamentul de pe stadioanele de fotbal (vezi exemplul suporterilor Lazio Roma care nu accepta jucatori de culoare la ei in echipa) dar si de contextul istoric (aliata a Germaniei in cel de-al doilea razboi mondial)
  • Romanii au plecat in Italia pentru ca Romania este o tara saraca este evident ca daca se nasteau intr-o tara prospera, Romanii nu alegeau calea exilului; saracia insa si lipsa posibilitatilor concrete au facut ca acestia sa emigreze in masa.

Grav este ca in timp ce in Italia are loc o campanie generalizata impotriva imigrantilor romani, la nivel de opinie publica, presa si scena politica, autoritatile din Romania asista destul de pasiv, presa si opinia publica neavand dealtfel nici o putere relevanta de a se pune contra curentului. Daca acum cateva saptamani eram mandrii dupa o foarte lunga perioada, de diplomatia romaneasca in momentul in care am castigat procesul contra Ucrainei, in prezent tocmai aceasta diplomatie este inexistenta. Chiar in aceste saptamani in care se organizeaza mitinguri anti-romanesti in Italia, in mod normal consulii, ambasadorii, toata crema diplomatiei ar fi trebuit sa fiarba: conferinte de presa, intalniri la nivel inalt, incursiuni in marile comunitati romanesti din peninsula etc. In afara de parteneriatul la nivelul politiei celor doua state – si aceea masura de pedepsire ci nu de prevenire – nici o activitate nu a fost desfasurata; cel putin nu una vizibila, cu rezultate, echivalentul practic cu a nu face nimic.

Pe noi ne cunoastem, stim foarte bine cum suntem dar este clar ca si italienii poarta o mare vina din situatia creata. Recunoasterea acestui lucru ar fi un pas urias catre rezolvarea problemei. Interesant ar fi de studiat situatia romanilor din Spania, acolo unde guvernul social iberic a abordat problema cu ceva mai mult tact si a reusit sa limiteze efectele negative ale unui milion si ceva de imigranti romani.

De asemenea, una dintre cele mai mari greseli este aceea de a generaliza: nu toti italienii sunt nationalisti, nu toti romanii sunt tigani, sunt si romani fericiti in Italia, respectati, cu afaceri proprii, muncitori si – daca ne uitam la cifra de 3% cat reprezinta aportul romanilor la PIB-ul italian – indispensabili.

Probabil spiritele se vor potoli din nou in Italia si pentru moment nu vor mai fi incidente grave. Dar problema este mult mai profunda:

  • distinctia dintre nationalitate si etnie

si

  • integrarea tiganilor la nivel european.

Daca pana in 2007, comisia UE ne atragea permanent atentia cu privire la intregrarea rromilor, acum problema se extinde pana in inima Uniunii, generalizandu-se practic. Se cunosc mult prea putine depre aceasta etnie, politicile de alfabetizare a unei populatii analfabeta in proportie de 90%, de integrare la nivel social fiind mult prea timide. Trebuie dezvoltate comisii de specialitate la nivel european, alcatuite din istorici, profesori, psihologi, politicieni s.a. care sa fie responsabili cu adoptarea unui plan de integrare a rromilor pe termen lung – 15, 20, 30 de ani.

Pana atunci insa, diplomatia romaneasca trebuie sa ia atitudine serioasa si urgenta, iar guvernantii italieni trebuie sa fie sinceri cu ei insisi si sa-si recunoasca partea de vina.

Update 1: Intre timp au avut loc cateva intruniri la nivel inalt intre ministrul afacerilor externe Cristian Diaconescu si autoritatile din Italia.

Update 2: Intre timp nici acestea nu au mai avut loc.

sursa foto: agenda.ro