Archives for posts with tag: politica

Cutremurator discursul “bătrânelului de 80 de ani” de la congresul PSD.

Intrebare auzita acum cateva zile: “de ce nu il dau afara din partid pe Iliescu, daca tot este atat de nociv?”.

Simplu: din cauza capitalului politic pe care inca il detine. Acest capital electoral este tocmai unitatea de masura in politica. Greu de estimat cati alegatori ar putea sa mai atraga – intre 5 si 20% din voturile pentru PSD…sau poate mai mult. Cert este ca deocamdata este indispensabil.

Ar fi fost chiar simpatic dl. Iliescu in discursul sau daca nu stim cine este cu adevarat.

“Chiar era nevoie de un batranel de 80 de ani sa reanime partidul?”

Adica acum 5 ani, la ultimul congres PSD, dl. Iliescu nu se mai considera un batranel? La 75 de ani era apt pentru batalie si necesar pentru reanimarea partidului?

Da, Ion Iliescu are propriul sau brand. Nu are nevoie de PSD. Aici a avut dreptate. Problema e ca acest brand il anexeaza si Romaniei, in intregul sau. In loc sa avem un Vaclav Havel al nostru, in topul celor mai importanti 100 de ganditori ai lumii, il avem pe dl. Iliescu pe lista celor mai longevivi neo-comunisti in activitate.

O adevarata piara de moara, acest batranel periculos devine cu adevarat hidos in lumina ovatiilor celor ce au umplut sala la congresul PSD.

Circ si paine!

Politica are căi total nebanuite aici in Romania si mai ales in PSD. Cine si ce-a vazut la Victor Ponta pentru a-l alege in functia unui partid aflat intr-o profunda criza si in fata a inca 4 ani de opozitie, este greu de spus.

Este adevarat, alternativele erau subtirele. Iar ideea ca dl. Diaconescu  poata aspira intr-adevar la functia de sef de partid era prea frumoasa.

Girat de domnii Mazare, Nastase sau Iliescu, Victor Ponta reprezinta puţul in care a sarit PSD, direct din lac. Mircea Geoana isi continua degringolada si insomniile, neacceptand cu demnitate sfarsitul sau ca politician.

Oricum, cine crede ca va veni o curatenie in PSD se inseala amarnic. Poate nici macar haiosul Vanghelie nu va fi maturat, cu toate ca ar trebui sa fie primul pe lista “leprei” Ponta.

Victor Ponta, micul Titulescu, simbolizeaza imaginea ratata a unei intregi generatii de politicieni, ramasi la nivelul de speranta si atat. Mai mult, este intruchiparea unei intregi generatii de specialisti ratati – de la avocati la doctori, ingineri si profesori, politicieni.

Faptul ca a ajuns presedinte PSD este cu adevarat o minune. Este scutul de aparare a celor care l-au sustinut si pe care cu siguranta ii va omeni la momentul potrivit.

Victor Ponta presedinte? Sunt intr-adevar perspective solide de emigrare!

sursa foto: http://www.itmadness.ro

Si intr-un un face-lift.

Dupa cum ati vazut nu am mai postat de cam multisor pe acest blog.

Am ratat mai multe subiecte politice de top: flacara violeta, lupta din PSD, discretia presedintelui post-alegeri, alegerile din Ucraina, colapsul grecesc si inca alte cateva.

De indata ce acest blog va arata mai bine, revin cu articole. Pana atunci sper sa nu se schimbe ceva fundamental pe scena politica. Dar cum acesta nu mai este un an electoral, parca totul a intrat intr-o stare de letargie.

Impulsionat de codex m-am gandit sa va redau un top propriu al celor mai bune 10 bloguri politice, cu mentiunea ca subiectivitatea ca de obicei bate ratiunea.

Trebuie spus din capul locului ca a fost un an perfect pentru blogosfera politica: evenimentele au curs, alegeri au fost, scandaluri nenumarate – deci posibilitati de analize si comentarii multiple. De aceea au si aparut multe bloguri, inclusiv subsemnatul, acum aproape un an. Anul care vine o sa fie interesant din acest punct de vedere: vom vedea in ce masura lipsa evenimentelor politice majore va influenta bloggerii politici. Consider ca este un prilej de filtrare a acestora si de marire a calitatii analizelor realizate.

Criteriile pe care le-am luat in considerare sunt de bun simt: capacitatea de analiza, obiectivitatea, promptitudinea in a comenta evenimente “proaspete”, pluritatea opiniilor, abilitatea de a transmite o idee, iscusirea literara.

Lista bloguri politice2

Sunt sigur ca am omis multi bloggeri buni, mult mai buni decat mine. Asta pentru faptul ca ori nu stiu de ei, ori mi-au scapat pe moment sau poate nu imi plac mie :D.

In orice caz, blogosfera politica tinde sa devina o sursa de informare mai avizata decat insasi presa plina de atatea carii in ultimii ani. Nu stiu daca este bine sau rau, important este ca se intampla.

Linkurile:

1. CodexPolitic.us

2. La Coltul Strazii

3. Paralele//Paralele

4. Khris.ro

5. Bleen

6. Blog de “analist politic”

7. Politeia

8. TurnofftheGlory

9. PoliTichii de margaritar

10. Romania Obiectiva

CodexPolitic.us
La Coltul Strazii
Paralele//Paralele
Khris.ro
Bleen
Blog de “analist politic”
Politeia
TurnofftheGlory
PoliTichii de margaritar
Romania Obiectiva

Festivalul de la Woodstock a fost mult mai mult decat o manifestatie de muzica, concerte, destrabalare. A fost Woodstock_music_festival_posterevenimentul care a reunit toate frustrarile si rabufnirile unei generatii pe cat de controversate pe atat de libertine.

Ce s-a intamplat la Woodstock intre 15 si 18 august 1969?

Practic festivalul nu avea de ce sa se deosebeasca de celelalte festivaluri de vara in aer liber din SUA la acea vreme. Diferenta o facea poate multitudinea de formatii de muzica si cantareti de top care aveau sa fie prezenti, neexistand neaparat un cap de afis asa cum se intampla la alte festivaluri asemanatoare.

Festivalul nu a fost pe gratis. Organizatorii se asteptau la 50-70.000 de spectatori. Au venit de cel putin 10 ori mai multi. Unele estimarile insa vorbesc chiar de peste un milion de spectatori care au fost prezenti la Woodstock de-a lungul a celor trei zile de festival. Observand ca nu sunt sanse sa stavileasca in vreun fel multimea, organizatorii au decis, mai mult sau mai putin de buna voie, sa ofere intrarea pe gratis, gardurile fiind taiate. S-au vandut totusi 186.000 de bilete.

Generatia Woodstock nu s-a nascut la acel festival. Aceasta exista deja si urma sa devina clasa mijlocie a celei mai puternice natiuni din lume, in vremuri de schimbari radicale ale societatii. Atitudinea lor politica ferma bazata pe liberalism, pacifism, toleranta, libertati neingradite definesc unul dintre cele mai cunoscute concepte politice ale SUA (si nu numai): political correctness.

Pe fondul desfasurarii razboiului rece, a incheierii razboiului din Coreea dar a inceputului celui diwoodstock-crowdn Vietnam, a razboiului civil dintre negrii si albi (Los Angeles), a unei societati dominate de interese politice si mafie – generatia de tineri din anii ’60-70′ a reprezentat o adevarata salvare a acelor vremuri. Urmau sa devina tinerii care sa schimbe fata natiunii, sa ia atitudine. La 30 de ani distanta, in anii ’90, tocmai generatia Woodstock a fost cea care a compus miezul societatii SUA in poate cea mai buna perioada a sa din istorie.

Desigur au fost si multe exagerari: droguri, alcool, delasare, idealism, radicalism – vorbim pana la urma de niste tineri extrem de vulnerabili la vicii si orice alta ispita. Dar, spre deosebire de alte generatii de dinainte si de dupa, aceasta beneficia de o mahmureala placuta, creatoare chiar, fiind dusmanii ignorantei ce arunca astazi generatii intregi de tineri intr-o bezna continua.

Mai jos aveti o mostra a spiritului Woodstock. Urmariti pana la sfarsitul cantecului pentru a observa fidel ceea ce s-a petrecut acolo. M-am nascut cu vreo 40 de ani intarziere…fix.

Arde blogosfera romaneasca de cateva zile, de la inscaunarea dl-ului Nistorescu la Cotidianul. De ce atata vâlvă pentru un ziar cu un tiraj relativ mic (~10.000/zi) ? La urma urmei au mai fost schimbari si la alte publicatii, unele chiar radicale, care nu au trezit atata interes. Explicatia este oarecum previzibila: Cotidianul se adresa, cel putin teoretic, unei anumite categorii de cititori: elitele, cei avizati, profesionistii, cei care fug de tabloide.

Echipa ziarului propunea o larga paleta de editoriale, ale unor jurnalisti in ascensiune sau ale unor vulpoi batrani, deja consacrati dar care atrag atentia in continuare. Ii puteam gasi pe Istodor, Buscu, Turcescu alaturi de Hurezeanu, Dinescu sau Ioan T. Morar. Sperantele pentru o gazeta curata, de calitate, de opinie avizata si argumentata cresteau daca te uitai la componenta echipei.

Numai in teorie. In realitate, incet incet Cotidianul a devenit un ziar de parere. Reportajele slabe, analizele inexistente dar mai ales multitudinea de editoriale scrise numai ca sa umple spatiul, au transformat repede publicatia intr-una de duzina. Atat timp cat piata publicitatii era pe culmi inalte, Cotidianul isi permitea inca sa traiasca. Rigorile crizei il scoate insa din troaca pe Cornel Nistorescu, un om el însuşi intr-o profunda criza a varstei de mijloc. Cornel Nistorescu

Un ziar cu probleme clare de identitate intra sub aura de salvator a unui ziarist care are exact aceleasi probleme. Insa este clar ca cititorii ţintă de la inceputurile Cotidianului se vor mai regasi cu greu la chioscuri cumparand ziarul sau pe cotidianul.ro. Mai mult decat atat, acestia raman fara ziar.

Cititorii de calitate – tinerii intre 25-35 de ani, cu venituri peste medie, cu pregatire superioara, din mediul urban – nu mai sunt vizati de nici un cotidian. Acestia raman cu on-line-ul întrucât televizorul l-au inchis de mult.

Paradoxal, cresterea concurentei a creeat in Romania efectul invers: in loc sa genereze calitate, a alterat-o pana in maduva oaselor. Goana dupa bani le-a nenorocit simturile morale unora dintre ziaristi si i-a aruncat intr-un loc de unde nu mai pot evada. I-a transformat intr-o haita de caini infometati care isi pierd mintile cand simt miros de catea in calduri. Mogulii sunt aceia care sunt permanent in calduri – interesele politico-financiare fiind mai presus de orice mustrare de constiinta.

Este incredibila mobilizarea blogosferei in cazul Cotidianul. Dar din pacate este nesemnificativa, comparativ cu cati oameni sunt pacaliti zilnic de camuflajul unei fiţuici in cotidian. Pentru ca ziarul fondat de Ion Ratiu, Cotidianul, va deveni treptat un fel de Cal Troian al presei romanesti: un tabloid indoielnic imbracat in haine de quality. Si daca vor fi unii care isi vor da seama, se vor gasi din pacate multi altii care sa-i ingrase fălcile dl-ului Nistorescu.

Curios este cum de mai are loc presa romaneasca de inca inca un lătrău langa deja multi altii?! O sa se ajunga sa se manance intre ei la un moment dat, la fel cum Ion Cristoiu si Mircea Badea s-au bălăcărit ca precupeţele in margine de mahala.

Situatia de la Cotidianul rezuma foarte fidel situatia prin care trece presa romaneasca. Coloana vertebrala din plastilina se îndoaie din toate vertebrele pentru a face fata atat intereselor politice cat si exigentelor pietei si situatiei economice. Pretul calitatii este unul insignifiant si poate fi suportat fara probleme. Este repus in prim-plan un personaj dubios  in plin declin si intr-o isterie nemarginita. Aceasta este reteta succesului in presa scrisa.

Intre timp, noi ce mai citim?

Sursa foto: Academia Catavencu, petry

Discutiile romanilor despre politica in diferitele cadre informale raman fascinante. Apetitul autohton pentru a discuta fotbal si politica este de nestavilit. Oamenii isi dau cu parerea despre orice, oricand, oricum. Rareori se accepta contra-opinii, argumente sau pareri avizate. Barfa in schimb se infuleca numaidecat, genereaza puncte comune si alimenteaza interesul.

Putem afla astfel cum Basescu pregateste o dictatura, cadrele fostei securitati conduc in continuare tara, Nastase e un om cult, Iliescu nu era rau, Vadim e nebun dar ar fi fost bine sa ne conduca un timp. Si multe altele. In definitiv, e normal ca lumea sa aiba pareri, sa isi formeze opinii si idei. Insa forma in care isi expun aceste idei este infioratoare. Daca nu ai stii ca esti prezent la o simpla sedinta de bloc, ai avea impresia ca esti la un cocktail party,  tête-à-tête nu cu un prapadit de administrator de bloc, ci cu un expert consultant in probleme de politica. poiana-lui-iocan

Daca suntem tentati sa credem ca lipsa de informatie este o grava problema la noi si ne face sa fim ignoranti gresim profund. De fapt, dezinformarea, trunchierea realitatii sunt adevaratii agenti patogeni ai guralivilor romani. Oamenii rareori se informeaza corect si, mai grav, nu este vorba doar de cei cu o educatie sub-medie. Dimpotriva. Intelectualii, doctorii, inginerii, corporatistii nu stiu sa culeaga informatia corecta, nu identifica manipularea. Sunt orbiti de propria-i ingamfare, de statutul clasei sociale pe care o reprezinta intr-o Romanie in criza acuta de cultura si educatie. Sunt si ascultati si respectati la astfel de cocktail party-uri, le formeaza opinii si altora, propagand astfel in continuare manipularea pe care ei au asimilat-o anterior.

Orice s-ar intampla cu Romania, indiferent de vremurile prin care trecem, Romanii isi pastreaza aceasta capacitate de a pune caii inaintea căruţei. Mai intai interpreteaza, abia apoi se informeaza. Important e sa avem o parere, restul sunt amanunte. Iar daca unii dintre acestia isi mai fac si blog, emisiuni TV sau rubrici in gazete se formeaza un circuit periculos al manipularii. In cele din urma ni se vor atrofia la toti simturile si vom ajunge sa nu mai distingem o minciuna sfruntată de un adevar incontestabil. Dar si asa, nu vom renunta in a ne da cu parerea.

Foto: Poiana lui Iocan, scena din Filmul Morometii; sursa: creve.wordpress.com

Asistam saptamanile acestea la politica de vara. Daca dl. Mazare si o prezentare de moda cvasi-penibila a ajuns sa fie subiect central de presa nu numai in Romania, dar si in intreaga lume, e clar ca nu se intampla mare lucru in politica mondiala.

Pe fondul eclipsei cu cea mai mare audienta din istorie din China si India, economia mondiala pare ca usor-usor se redreaseaza. Este insa numai o perceptie deocamdata. Asa cum primele luni ale anului nu sunt foarte relevante, consumul si productia reducandu-si motoarele inevitabil dupa decembrie, la fel – lunile  de vara ofera premisele unei aparente cresteri. Turismul este impulsionat, consumul bunurilor de larg consum (produsele agricole in special) creste, venitul salariatilor creste sensibil datorita primelor de vacanta (acolo unde este cazul).

In Romania este greu de spus daca motoarele economiei chiar se redreseaza sau daca pur si simplu incepem sa uitam Politica de varausos-usor de criza economica. E clar ca isteria de care vorbea dl. Isarescu in iarna acestui an s-a redus, acesta fiind primul pas catre normalitate. In orice caz, fara o putere investitionala reala, mediul privat are in continuare un handicap enorm asteptand miscari de incurajare a creditarii.

Si politicienii au intrat in…hibernare. Si vorbim de acei politicieni care se pregatesc de turneul final. Dupa ce domnii Crin Antonescu si Mircea Geoana au fost extrem de activi inca din primavara acestui an, se pare ca s-au hotarat sa se retraga un timp pentru a-si trage rasuflarea. Intre timp, dl. Basescu isi face temele de vacanta: isi atrage cum stie mai bine capital electoral solid si fidel (asa cum am mai scris si aici). Combina utilul cu placutul. Si probabil actiunile acestea vor continua si in toamna, atunci cand urmeaza festivalurile recoltei, ale vinului, carnatilor etc. Chiar daca nu si-a anuntat inca oficial candidatura si implicit nici programul de guvernare (si este clar ca nu o va face acum pe timp de vara), dl. Basescu s-a gandit ca oricum oamenii pe care ii viziteaza sunt prea putini interesati de programe de guvernare. Acestia se simt onorati ca sunt bagati in seama, criteriile lor privind simpatiile politice fiind extrem de simpliste.

Din toamna insa va incepe spectacolul. Sau circul, depinde cum priviti. Nu va fi un spectacol in trei, vom vedea multi oameni implicati. Asa cum deja dna Ridzi sau dl. Nemirschi au fost, respectiv vor fi sacrificati, asa trebuie sa ne asteptam si la atacuri continue la dl. Tariceanu, arma secreta la care ravneste Crin Antonescu. Si vor fi si altii. Vor fi oameni politici criticati si/sau sacrificati pe criterii de coruptibilitate, incompetenta, aspect fizic (!), inteligenta. Acesta este razboiul politic peste tot in lume, fie ca ne convine sau nu.

Nu cred insa ca va depasi spactaculozitatea bataliei electorale din 2004. Atunci cand cenzura presei, stenogramele, teatrul au caracterizat razboiul politic cu o miza chiar mai mare decat a celui de anul acesta. Trag insa sperante, inutil dealtfel, ca vom avea mai multa decenta. Nici prea multa totusi…

New York Times anunta aproape halucinant acum vreun an ca actionarii principali se gandesc serios la a abandonarea editiei printate a prestigiosului jurnal, in favoarea celei on-line. Justificarea este una logica: on-line-ul aduce mai multi bani, este mai putin costisitor si, pe termen lung, va fi principala sursa de informare.

Mult mai recent, Financial Times estimeaza ca in decursul a 12 luni, multe dintre site-urile de stiri vor introduce sistemul cu plata. Astfel, cei ce vor accesa site-urile respective vor plati per stire sau vor avea un abonament.

Este clar. Presa scrisa se schimba, se adapteaza. Si nu vorbim numai de publicatiile tabloide care au un singur scop: bani cu orice pret; vorbim si de publicatiile de calitate, cele de investigatie, de analiza,  de reportaj, de referinta in presa scrisa.

S-ar putea zice ca prima sursa de informatie in masa din istorie – presa scrisa – pierde din stralucire si din vizibilitate, lasand locul mediului on-line. Mai degraba, acest mediu se adapteaza vremurilor, cititorilor din ce in ce mai exigenti, comozi, greu de satisfacut.

Ce ne facem insa cu televiziunea?86518_2273

In comparatie cu ziarele, televiziunea reprezinta o sursa de informatie mult mai tanara. Se poate spune ca deabia si-a facut un loc pe aceasta piata, exista deja de cativa ani buni canale pan-continentale, informatia este distribuita rapid si exact.

Odata cu patrunderea televiziunii in majoritatea caselor din lume, vorbim de un fenomen de masa. Prin urmare, vorbim de bani multi. Si banii multi – logic – trebuie inmultiti. Publicitatea creste si, mai mult, se cauta si alte surse aducatoare de bani: reportaje platite, donatii, reality-show-uri cu vedete etc.

Si toate acestea pe fondul scaderii audientei generale. Practic, toate sondajele din ultimii ani (si Romania nu face exceptie) releva faptul ca lumea nu isi schimba optiunile de la un canal la altul, ci renunta sa se mai uite la televizor. Era entertainmentului digital aduce in discutie sisteme home-cinema, filmele si muzica pe dvd, informatia pe internet, socializarea pe retelele sociale. Cat de departe pare a fi teletextul acum, pornit initial ca un instrument complementar televiziunii, disparut mai ceva ca pagerul.

Se justifica lacomia televiziunilor in aceste conditii?

Niciodata. Atunci cand banul este privit ca un scop in sine, iar mijloacele sunt neglijate, calitatea inevitabil va scadea. Tocmai din acest motiv radio-ul si presa scrisa sunt considerate ca si costumul la barbati: nu se demodeaza niciodata. Televiziunea risca sa fie demodata. O sa aiba aceeasi soarta a junk-food-ului. Lumea o sa ajunga la o saturatie si o sa constientizeze din ce in ce mai mult nocivitatea pe termen lung a unei placeri trecatoare.

Din aceleasi motive se considera ca televiziunea tinde sa ucida cinematograful. Nu va ajunge niciodata o arta, asa cum prostitutia nu va ajunge niciodata o meserie nobila.

Marea problema este ca tocmai televiziunea reprezinta principala formatoare de opinii. Genereaza tendinte, propaga informatia, interpreteaza evenimentele. Si atata timp cat detin aceste arme, procesul de constientizare a oamenilor asupra nocivitatii TV poate fi lent si ineficient.

Educatia este singura solutie: un public rafinat arunca cu rosii in actorii slabi; a doua oara piesa se va juca cu profesionisti.

Actualul guvernator BNR a intrat oficial in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv sef de banca centrala, functie ce-i apartine din 1990.

Considerat deseori ingamfat, prea departe de problemele oamenilor simpli, ba chiar de altii – responsabil pentru situatia economica din anii ’90, Mugur Isarescu este un om eminamente retras, timid pe alocuri. A fost poate singurul om cu capul pe umeri in jungla capitalista de la mijlocul anilor ’90 si, daca ar fi trebuit sa priMugur Isarescumeasca un premiu, ar fi trebuit sa il primeasca pe acela de evitare a colapsului BCR, eveniment care ar fi prabusit Romania, oricum zdruncinata serios.

Performanta lui Mugur Isarescu este cu atat mai mare cu cat a rezistat in aceasta functie in conditiile in care majoritatea oamenilor de prim-plan ai anilor ’90 nu se mai regasesc pe prima scena politica in prezent. Poate tocmai capacitatea de negociator si importanta functiei sale l-au facut sa fie imun in fata schimbarilor politice. Nici chiar cei mai puternici si influenti dintre politicieni nu au vrut/putut sa il schimbe din functie.

Oricum, dl. Isarescu ar trebui sa se gandesca sa spulbere acest record, pentru ca o continuitate pe timp de criza la BNR este esentiala. Si apoi, chiar nu este deocamdata un specialist in Romania capabil sa se confrunte cu o functie atat de complexa.