Archives for posts with tag: Mircea Geoana

Cutremurator discursul “bătrânelului de 80 de ani” de la congresul PSD.

Intrebare auzita acum cateva zile: “de ce nu il dau afara din partid pe Iliescu, daca tot este atat de nociv?”.

Simplu: din cauza capitalului politic pe care inca il detine. Acest capital electoral este tocmai unitatea de masura in politica. Greu de estimat cati alegatori ar putea sa mai atraga – intre 5 si 20% din voturile pentru PSD…sau poate mai mult. Cert este ca deocamdata este indispensabil.

Ar fi fost chiar simpatic dl. Iliescu in discursul sau daca nu stim cine este cu adevarat.

“Chiar era nevoie de un batranel de 80 de ani sa reanime partidul?”

Adica acum 5 ani, la ultimul congres PSD, dl. Iliescu nu se mai considera un batranel? La 75 de ani era apt pentru batalie si necesar pentru reanimarea partidului?

Da, Ion Iliescu are propriul sau brand. Nu are nevoie de PSD. Aici a avut dreptate. Problema e ca acest brand il anexeaza si Romaniei, in intregul sau. In loc sa avem un Vaclav Havel al nostru, in topul celor mai importanti 100 de ganditori ai lumii, il avem pe dl. Iliescu pe lista celor mai longevivi neo-comunisti in activitate.

O adevarata piara de moara, acest batranel periculos devine cu adevarat hidos in lumina ovatiilor celor ce au umplut sala la congresul PSD.

Circ si paine!

Politica are căi total nebanuite aici in Romania si mai ales in PSD. Cine si ce-a vazut la Victor Ponta pentru a-l alege in functia unui partid aflat intr-o profunda criza si in fata a inca 4 ani de opozitie, este greu de spus.

Este adevarat, alternativele erau subtirele. Iar ideea ca dl. Diaconescu  poata aspira intr-adevar la functia de sef de partid era prea frumoasa.

Girat de domnii Mazare, Nastase sau Iliescu, Victor Ponta reprezinta puţul in care a sarit PSD, direct din lac. Mircea Geoana isi continua degringolada si insomniile, neacceptand cu demnitate sfarsitul sau ca politician.

Oricum, cine crede ca va veni o curatenie in PSD se inseala amarnic. Poate nici macar haiosul Vanghelie nu va fi maturat, cu toate ca ar trebui sa fie primul pe lista “leprei” Ponta.

Victor Ponta, micul Titulescu, simbolizeaza imaginea ratata a unei intregi generatii de politicieni, ramasi la nivelul de speranta si atat. Mai mult, este intruchiparea unei intregi generatii de specialisti ratati – de la avocati la doctori, ingineri si profesori, politicieni.

Faptul ca a ajuns presedinte PSD este cu adevarat o minune. Este scutul de aparare a celor care l-au sustinut si pe care cu siguranta ii va omeni la momentul potrivit.

Victor Ponta presedinte? Sunt intr-adevar perspective solide de emigrare!

sursa foto: http://www.itmadness.ro

Exagerez evident.

Pe o scala a respectului de la 0 la 10 (unde 10 este respectul meu total), dl. Vanghelie are in momentul de fata 0,1. Adica maximum pana in prezent. L-a depasit pe G. Becali de exemplu si tinde sa il ajunga si pe preferatul sau, dragostea lui, Mircea Geoana.

Ion Iliescu si Marean Vanghelie reprezinta trecutul si prezentul celui “mai puternic partid din Romania”. Primul se pregateste sa isi organizeze meciul de retragere, al doilea “e pe val”.

Ce mi-a atras respectul la primarul de sector este tocmai sinceritatea sa si faptul ca are dreptate. PSD este un partid plin de lepre canibale, care s-au facut frate si cu prostanacul numai pentru a trece puntea. Ca puntea a fost mult prea mare pentru prostanac este deja o alta poveste.

Dl. Vanghelie a dat insa cu mucii in fasole atunci cand a zis ca totul a fost o gluma. In loc sa tune si sa fulgere si mai vehement, a facut pasul inapoi ca un las. Asta il va face sa fie haituit in partid pana la epuizare. Sa vedem cate resurse mai are.

Relatia dintre Traian Basescu, ca presedinte, si C.P. Tariceanu a fost una plina de scantei dupa cum stim foarte bine. Dar cei doi s-au respectat in cele mai multe dintre situatii si au invatat ca pot sta la aceeasi masa a negocierilor in multe dintre situatii.

Amandoi sunt niste caini politici. Au orgolii dar nu de ordin personal! Orgoliile lor privesc interesele lor politice. S-au respins unul pe celalalt pentru ca si-au dat seama ca nu se pot domina.

Mesaj pentru cei care vad reconstructia dreptei in jurul liberalului Crin: eu l-as lasa mai degraba pe domnul Antonescu sa reconstruiasca STANGA de care Romania are evident destul de mare nevoie; Crin Antonescu este mai socialist decat diplomatul Geoana. In schimb dl. Tariceanu – vulpe batrana, singurul care i-a rezistat decent presedintelui – este omul care poate reconstrui dreapta. Sau macar sa o repuna pe o linie dreapta.

Deschis pentru o colaborare politica – ciolan daca vreti – dl. Tariceanu poate impune un punct de vedere propriu unui partid anexa PSD in ultimii 2 ani. Dar pentru asta, sentimentele personale trebuie lasate la o parte. Iar Crin Antonescu nu poate fi in stare de asa ceva.

Cat despre dl. Geoana, sa-i dea Dumnezeu putere sa se tina tare: dar mi-e teama ca Adrian Nastase o sa-l mature cu tot cu fulgi.

Mircea Geoana a ratat la mustata, se pare, intrarea in istoria Romaniei. In schimb, exuberanta l-a impins catre Cartea Recordurilor neoficiale si pur mioritice, ca cel mai scurt dintre presedinti.

12 ore de betie pesedisto-liberala o sa le plateasca cu o mahmureala pe cinste.

Dl. Geoana s-a descatusat exact in momentul in care trebuia sa fie cel mai cumpatat om politic din aceasta tara. Mircea Geoana a fost sincer si dezarmant in momentul in care trebuia sa ofere echilibrul specific diplomatiei.

Mircea Geona a dat dovada amatorismului sau politic. Pentru un imbold de moment si-a pierdut mintile si ne-a dovedit, asa cum si Crin Antonescu o facuse cu discursul sau penibil imediat dupa turul I, ca este departe de bunul-simt pe care il invoca cu atata patos.

Dl. Geoana si-a aratat toate slabiciunile si este greu de crezut ca va putea vreodata sa isi revina dupa acest moment. Mai ales ca a pierdut pe propria mana!

De cealalta parte, dl. Basescu a jucat la cacealma cu discursul sau de aseara. A avut noroc de aceasta data si a castigat. Desfiintat pentru ca n-ar stii sa piarda, a schimbat taberele in numai 12 ore: de la invinsii marginalizati la norocosii invingatori. Mi-e teama sa ma gandesc cum ar fi reactionat in caz contrar.

Nici dl. Basescu nu a fost cumpatat in discursul sau de aseara. Dar daca de la domnia sa ne asteptam, dl. Geoana ne-a predat la toti o lectie politica de manual: isteria in politica nu are ce cauta!

Nici isteria invinsului, nici cea a bucuriei!

Nu inteleg nici inversunarea dl-ului Basescu, nici bucuria isterica a lui Mircea Geoana. Este macabru, dar aproape ca mi-e dor de Adrian Nastase, care anunta in 2004, la cateva minute dupa exit-polluri, infrangerea domniei sale.

Adrian Nastase avea in Decembrie 2004 un discurs genial (involuntar) despre cele 2 Romanii. Acum, presedintele, oricare ar fi el, ar trebui sa aiba un discurs despre cele 5 romanii. La 20 de ani dupa revolutie, suntem departe de a avea certitudinea viitorului nici macar indepartat!

Vaduvele si mamele celor morti in Decembrie ’89 ar trebui chestionate.

Unde ne indreptam?

Ce facem?

Mai avem rabdare?

Astia care am mai ramas…emigram?

Dincolo de optiunea mea politica, pentru unii usor de observat pe acest blog, pentru altii nu atat de evident, incerc deseori sa iau in considerare si cealalta optiune.

Uitandu-ma la dezbaterea finala dintre cei doi mi l-am imaginat pe Mircea Geoana 5 ani la Cotroceni. Va rog sa faceti  dumneavoastra acest experiment, la urma urmei este destul de plauzibil un asemenea scenariu.

“Cred cu tarie…”.

In aceste cuvinte se afla chintesenta omului politic Mircea Geona. Domnia sa isi incepe multe dintre argumentarile conceptiilor sale politice cu o expresie ce exprima pareri personale. Mircea Geoana, inainte de a ne convinge pe noi de ce spune domnia sa, incearca sa se convinga pe el insusi ca ceea ce spune este plauzibil.

De aceea nici nu stie cifre exacte, institute pe care le citeaza aiurea sau piete de export. Pentru ca Mircea Geoana in primul rand “crede cu tarie” in loc sa “afirme cu tarie”. Mircea Geoana este de parare ca, isi inchipuie, este convins de un anumit fapt. Dar nu este sigur pe ceea ce spune.

Inainte de toate, scopul lui Mircea Geoana este acela de a-l invinge pe Traian Basescu. Tocmai acest scop il impinge catre un spatiu nesigur al mediocritatii discursului politic. Nu numai ca nu are idei politice coerente, Mircea Geoana nu stie sa si le exprime.

5 ani presedinte  Mircea Geoana: dincolo de moguli, dincolo de Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie, dincolo de o comparatie subiectiva cu Traian Basescu sau de o parere politica deja formata – se afla un om cu competente politice li-mi-ta-te.

Sa fi candidat ca independent, fara lestul PSD si moguli, Mircea Geoana tot nu m-ar fi convins.

Asa cum am scris si aici, banalitatea l-a impins pe Mircea Geoana acolo unde este acum. Si un costum bine ales. Atat. Nu dovedeste ca are competente in administratie, in economie, nici macar in politica externa (unde la dezbatere a clacat inexplicabil).

Omul politic Mircea Geoana ca presedinte constituie un pas decisiv catre o functie pur simbolica de presedinte al Romaniei. Lipsit de substanta in discurs si de competenta in multe domenii, Mircea Geoana va impinge functia suprema in stat catre un orizont difuz, incert, fara perspective.

Citeam cum un comentator zicea  pe un blog ca prefera prostia lui Mircea Geoana (!) in locul ticalosiei lui Traian Basescu. Stiu ca nu m-a intrebat nimeni ce prefer eu dar tot o sa spun:

DA prefer ticalosia mediocritatii,

prefer fermitatea pasivitatii,

prefer imprevizibilitatea banalitatii,

prefer adaptabilitatea limitarii.

Peste 5 ani ne vom uita la aceasta dezbatere cu zambetul pe buze si, unii dintre noi, vom fi putini nostalgici. Analistii vor scoate in evidenta acele elemente decisive in lupta electorala: vizita la Vantu, juramantul pe blibie, arestarea lui Popa, copilul lovit.

Nici peste 5 ani nu vom trai bine. Si ne vom intreba de ce? Vom da vina pe o singura persoana, cu toate ca stim foarte bine ca acea persoana are prea putine prerogative pentru a ne face sa ne traim bine.

Peste 5 ani vom fi iesit de mult din criza. Dar vom gasi alta problema spinoasa care sa ne impiedice sa ne dezvoltam normal. Nu va fi reforma (1996), instabilitatea politica (2000), coruptia (2004) sau criza (2009). Dar ceva se va gasi.

Peste 5 ani vom putea analiza la rece tendintele electorale ale romanilor. Istoria ne va ajuta, dar nu ne va fi si favorabila.

Peste 5 ani vom avea in fine optiunea de alege intre doi ne-comunisti. Speram.

Din pacate putini isi vor schimba optiunile in aceasta seara. S-a vazut cine si-a facut lectiile, cine s-a innecat cu propriile prostii, cine a castigat confruntarea si cine nu! Putini insa au avut si capacitatea sa analizeze si sa-si formeze o optiune ferma.

Peste 3 zile avem stampila in mana. Ramane de vazut daca  vom fi inspirati in optiune sau iar orbi intr-o duminica!

Cei mai buni strategi politici la nivel mondial, de la Pat Caddell la Henry Kissinger, isi dau pumni in cap gandindu-se ca au facut degeaba scoala si au trecut inutil prin viata, fara sa inteleaga nimic din meseria lor. Prin comparatie cu ultima “lovitura de imagine” oferita de combatantii presedintelui Basescu, cei amintiti mai sus par ca joaca in liga mica a politicii. Divizia judeteana.

Liga campionilor este la noi, mai exact in curtea lui Dinu Patriciu. Aici au loc strategii care or sa dea nume de carti pe viitor, publicatii de referinta in marketingul electoral. Mogulii se vor transforma in guru (la plural) ai consultantei politice.

Tocmai cand acum fix o saptamana candidatii ne ofereau o dezbatere mai mult decat decenta, pe teme politice concrete, si ne miram toti ca se poate discuta si civilizat, camarila electorala a dl-ului Geoana, pe care nici domnia sa nu cred ca o doreste, a coborat nivelul acestei campanii in subsolulurile mondenitatilor tip OTV.

Ce politica externa, ce educatie, ce sistem de sanatate, criza?! “Priviti domle cum da cu pumnul in plina figura! Beliţi ochii acolo si veti trai mai bine!”.

Acest film ii face un mare deserviciu dl-ului Geoana. Il plaseaza mult in spatele luptei. Nu i se da posibilitatea de a se bâlbâi pe post, pe subiecte concrete. Prietenii mai mari si mai muşchiuloşi au sarit in fata, neavand incredere in carisma candidatului lor.

Vă dati seama ce disperat este Dinu Patriciu daca a intervenit in direct pentru a sustine o asemenea cauza ca martor?!

Oricum, fasificat sau nu, acest filmulet are putine sanse de a modifica rezultatul final:

– Oponentii lui Traian Basescu stiau oricum ce au de facut, intarindu-si acum optiunea.

– Votantii lui Traian Basescu nu  cred in acest filmulet, sau nu il baga de seama.

Oricum, trebuie sa fii destul de naiv (daca nu chiar prost de-a binelea) sa crezi ca il votezi pe Traian Basescu ca un reper moral al societatii. Indiferent daca filmuletul este adevarat sau nu.

Conjunctura a facut ca in ziua alegerilor sa fiu in alta localitate decat cea din buletin. Prin urmare am cautat una dintre sectiile speciale, gandindu-ma ca 10-15 minute la o coada nu o sa omoare pe nimeni.

La fata locului am observat, ceea ce presupuneam deja de la stiri, ca nu era o coada de un sfert de ora. Circa 80 de oameni asteptau sa puna stampila. Am stat in cumpana, ajezadu-ma discret la capat. Am ezitat, dar simtul civic mi-a jucat feste: vazand cine asteapta sa voteze m-a ambitionat: in asteptare erau 50% pensionari (de ce erau in deplasare chiar nu stiu!), cativa tigani, cativa  tineri, cativa excursionisti veniti de pe munte si cateva persoane din clasa medie. M-am uitat si dupa betivi si prostituate, dar nu erau. Presedintele nu reusise sa-si mobilizeze electoratul.

M-am gandit ca nu vreau sa voteze ei pentru mine. Si am stat la coada. O ora si jumatate. Aflu de la stiri ca am scapat repede, pe langa ce se intampla in Bucuresti, de exemplu.

Oricum, nu pot zice ca m-am plictisit stand la coada. Am luat pulsul electoratului: in fata mea era o prezentatoare de la statia locala a ProTV, infiltrata printre noi pentru a culege informatii din interior pentru o alta domnisoara, reporterita, aflata la fata locului. Bineinteles ca reactiile oamenilor nu s-au lasat asteptate:

“Voi astia de la Pro TV, cu cine tineti?! Cu PSD-ul e clar!”.

“Nu domle, nu tinem cu nimeni”

“Haide doamna, ca stie toata lumea. Cum cu nimeni? Nu exista!”

“Ba eu va zic clar ca nu suntem cu nimeni. Nici nu l-am cunoscut pe Sarbu in viata mea”.

“Pai si ce daca?”

“Pai daca nu l-am cunoscut pe Sarbu, cum sa-mi dea el mie ordine?!”

“Ce logica de fier…!”, se aude de undeva din spate, concluzie urmata de rasetele oamenilor.

Veneau oameni in continuu, mai ales tineri, care voiau sa voteze. Vazand situatia, renuntau sau se indreptau catre alta sectie. Pensionarii in schimb asteptau.

Cam la 10 tineri veniti, veneau 5 pensionari. Din cei 10 tineri, 3 ramaneau sa voteze; dintre pensionari – ramaneau 4.

Legea electorala se incalca chiar in fata sectiei: o batrana cam pe la 80-85 de ani, care deabia statea in picioare, cauta un loc in faţă prin miscari discrete de infiltrare, specifice pensionarilor antrenati in gherilele RAT. Numai ca batrana avea in mana o sacoşă de plastic (si neecologica pe deasupra!) cu insemnele, chipul, numele si culoarea lui Crin Antonescu.

“Dosar penal maica, stii matale ce-i aia”.

“Nu bre, ca io n-am carte”.

“N-oi avea tu carte, dar ai sacosa cu Crin!”.

Râsete.

“Pai daca n-ai carte cum votezi? Cum citesti tu acolo?”

“Cum completezi cererea?”

“Ce cauti matale la sectia asta? Nu esti de-aci?”

Batrana se afla intr-un interogatoriu continuu. A votat si dumneaei, ajutata de una dintre fetele binevoitoare din sectie. Numai  nu i-a pus si stampila in locul sau, in rest le-a facut pe toate.

Pentru majoritatea nu alegerea a fost partea dificila, ci completarea cererii. Semianalfabetismul era la el acasa in sectia de votare.

Data viitoare poate aleg o sectie speciala din rural. O sa vin de-acolo cu un roman.

BBC poza