Archives for posts with tag: invatamant

Si-au scuipat in san oficialii Ministerului Invatamantului dupa 2 saptamani stresante, mai obositoare pentru ei decat pentru cei implicati direct. S-au imbratisat unii pe altii, si-au turnat in pahare, au ciocnit, au ronţăit covrigei si alte crănţănele luate pe banii de protocol si s-au felicitat spunandu-si: “Bravo ba baieti! Haideti ca ati reusit sa nu furati!”.

Pentru ca da, este primul an fara fraude in masa, fara subiecte “scapate”, cel putin fara sa aflam noi. Ca s-a mai furat pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale, cu hands-free, cu copiat unii de la altii, cu “servite” asta e normal, nu mira pe nimeni. A fi jmecher in ziua de azi e o virtute, a nu fura, a nu pacali, a nu fenta inseamna slabiciune.Funny faces 6

Chiar si rezultatele au fost bune, 80% au luat examenul vietii lor. Fata de 2003, cand un sfert din absolventii clasei a 12-a au vizitat centrele de examen in august, acum este o adevarata performanta. Prilej pentru cea mai buna dintre ministrii nostrii post-decembristi sa mai trag aer in piept si sa purceada neinfricata in actiunea de reformare a sistemului.

3 probe din 2011 la Bacalaureat se pare ca ne-ar scoate invatamantul din criza. Ma rog…3 probe pentru 1 an, hai 2, apoi iar se schimba schimbarea. Acesta este modelul britanic se pare; a mers la ei, de ce sa nu mearga si la noi?! Sistemul se va mai schimba de 1000 de ori, dar sa nu cumva sa se umble la programe, la manuale, la metodologii, la profesori, la evaluarea acestora. Sa nu cumva sa fie domnii profesori si inspectori scosi din inertia in care zac de ani de zile, sa fie siliti sa isi schimbe metehnele, poate chiar sa foloseasca mous-ul altflel decat pentru Solitaire. Sa nu cumva (Doamne fereste!) sa raspunda pentru rezultatele elevilor lor!

Ar fi prea complicat. Mai bine se schimba sistemul, la fel cum s-a schimbat si in 2003 (singurul an al grilelor, da…ala cu 75% promovabilitate, cea mai mica din istorie). Astfel o sa se vada din nou oficialii Ministerului in vara anului 2011, o sa se priveasca ochi in ochi si, intr-un moment de sinceritate o sa rabufneasca: “Ba, mai bine ii lasam sa fure! Ar fi mai lejer pentru noi”.

Disciplina: reforma invatamantului!

D-nul Andrei Marga incepea in 1997 ceea ce trebuia sa fie o adevarata revolutie in invatamantul preuniversitar. Pana la aceea data, invatamantul romanesc nu era nici macar ceea ce este astazi – adica un motor gripat –  ci un domeniu puternic deteriorat, mult ramas in urma, care se afla mai aproape de rigorile si practicile comunismului decat de exigentele capitalismului  si ale unei societati deschise. Reforma inceputa in 1997, pragmatica in prima faza, presupunea, printre altele, schimbarea sistemului de evaluari, introducerea examenului de capacitate, schimbarea sistemului de admitere la licee, de bacalaureat, introducerea manualelor alternative si refacerea programei scolare.

Fiind asadar o adevarata revolutie in invatamant, reforma a fost privita cu scepticism chiar de cei care trebuiau sa o aplice. Profesorii, inspectorii, directorii de scoli si licee au considerat ca le este mult prea comod sa schimbe ceva esential, atata timp cat ani de zile rutina le-a obturat orice simt al evolutiei profesionale. Si, mai mult decat in orice domeniu, o lege chiar nu schimba nimic daca se loveste de rea-vointa celor care trebuie sa o aplice in mod direct.

In 2000 insa, odata cu schimbarea puterii, vine la conducerea invatamantului actualul ministru, d-na Ecaterina Andronescu. Reforma este stopata, schimbarile sunt modificate, puterile de negociere ale domniei sale isi fac simtita prezenta, sindicatele fiind mai degraba amortite, trezite in cateva randuri, apoi readormite.

Se poate spune ca cea mai mare realizare a mandatului de 4 ani al d-nei ministru a reprezentat-o legea “cornul cu laptele”, care nici macar nu a fost elaborata si propusa de domnia sa. In rest, degringolada a fost cuvantul de ordine:

  • revizuirea examenelor de capacitate si bacalaureat, dupa ce acestea fusesera deja regandite, si asta doar cu cateva luni inainte de aplicarea lor, ci nu cu macar un cliclu de clase (4 ani) inainte, pentru a putea dobandi metodologia necesara invatarii intr-un nou sistem.
  • introducerea evaluarii de tip grila, fara insa ca profesroii, manualele, programa sa poate sustine un asemenea sistem, dealtfel benefic, daca este elaborat foarte atent.
  • dese schimbari si stangacii, ajungandu-se la situatia aberanta in care unele generatii de elevi sa fie singurii “beneficiari” ai: examenului de capacitate la proba “cultura generala” (istorie+geografie) – gandit din 1997, introdus in 1999, scos anul urmator; capacitate+examen admitere la liceu in acelasi an; gandirea si regandirea cu cateva luni inainte, a structurii probelor si a materiilor pentru bacalaureat; evaluarea la bacalaureat in 2004, cu calificativele “admis” sau “respins” la probele orale,metoda eliminata ulterior; introducerea sistemului de admitere computerizata la licee fara o metodologie clara si coerenta, s.a..
  • indepartarea elevilor cu rezultate exceptionale prin lipsa unui program  de sustinere si incurajare a acestora, inclusiv financiar.

Toate acestea si inca si mai multe au condus la generalizarea coruptiei, scaderea nivelului general al invatamantului (nota medie la capacitate, bacalaureat), indepartarea profesorilor de catedra si scaderea increderii in aceasta institutie. In toti acesti patru ani, d-na ministru nu a reusit sa elaboreze si sa impuna o lege a educatiei, care sa fie votata si sustinuta de toate formatiunile politice, nu a reusit sa aduca la un loc reprezentantii tuturor partilor – sindicate, inspectorate, universitati, cercetatori, sociologi, si sa caute impreuna o solutie pe termen lung, nu a reusit nici macar sa ridice nivelul salarizarii, facand parte dintr-un guvern social, macar la nivelul mediu al celorlalti bugetari. Practic in patru ani am asistat la decaderea sistemului de invatamant, pana la  punctul de unde este extrem de dificil de ridicat.

S-a tot zis ca, avand prezente si premii constante la olimpiadele internationale, Romania are un invatamant exceptional. Gresit! Valoarea unui sistem de invatamant nu o genereaza varfurile, ci media. Finlanda, de exemplu, nu are decat rareori prezente la concursurile internationale, in schimb se considera ca beneficiaza de cel mai eficient sistem scolar din lume, tocmai bazandu-se pe o calitate generala, ci nu pe exceptii.

Propunerile comisiei presedentiei cu privire la legea invatamantului universitar – unele bune, altele indoielnice – vin cu 5, 6 ani intarziere si dintr-o directie, Cotroceni, putin nepotrivita. Curios este si faptul ca dl. Miclea, sef al acestei comisii, nu a propus nimic cat timp a fost ministru al educatiei in 2005. E drept, a parasit acest minister tocmai pentru ca a constatat ca este subfinantat.

Trecand insa peste aceste amanunte, proiectul de lege propus trebuie aprobat urgent, dupa ce va fi fost temeinic dezbatut. Insa atata timp cat d-na ministru este intr-un somn profund, iar profesorii santajeaza cu blocarea anului scolar, exact la fel cum procedeaza niste simplii muncitori de la o uzina atunci cand blocheaza ilegal un drum national – nimic nu se va schimba si, in plus, tot elevii vor fi chemati sambata la scoala, sa “recupereze” ceea ce oricum nu si-ar fi insusit.

Tare as fi vrut sa vad reactiile mai-marilor universitari, reprezentanti ai institutiilor incluse in clasificarea celor de la CUC (Coalitia pentru Universitati Curate), mai ales a celor care tind catre limita de jos a acestei liste. Topul – pe care il puteti vedea aici – ia in seama 4 criterii relevante in acordarea a unui numar de stele, de la 0 (pentru cea mai slab clasata) pana la 5 (pentru cea mai bine clasata): transparenta si corectitudine administrativa, corectitudine academica, calitatea guvernantei si management financiar. Acestea sunt dealtfel sintagme non-grata in ogradele universitatilor romanesti care se simt bineinteles cu musca pe caciula.

Topul in sine nu ofera surprize extraordinare pentru cei care au cat de cat contact cu mediul academic. Surprinde totusi provincia, mai ales prin prezenta in partea superioara (3 si 4 stele) a catorva dintre institutiile universitare din orase mai degraba medii sau fara traditie in domeniu  precum Suceava, Ploiesti sau Alba-Iulia.

In schimb, nu este deloc suprinzatoare slaba avaluare a UMF “Carol Davila” din Bucuresti, Universitatea Agronomica si Medicina Veterinara Bucuresti, SNSPA Bucuresti (0 stele), Universitatea “Ovidius” din Constanta, Universitatea din Craiova (1 stea), atata timp cat in ultimii ani s-au tot semnalat numeroase nereguli, pornind de la banala lipsa de profesionalism si culminand cu cazuri de coruptie, hartuire sexuala, plagiat. Pe de alta parte, centre universitare traditionale precum Timisoara (Universitatea de Vest), Brasov (Universitatea Transilvania), Cluj Napoca (Universitatea Tehnica) sunt considerate sub-mediocre in acest clasament (2 stele).

Nu cred insa ca ii va afecta foarte mult pe responsabilii institutiilor respective, in sensul actionarii intr-un sens sau altul, dar cred ca ii va enerva pe multi: domnii profesori  vor sifona ziarul in care au citit stirea axact asa cum procedeaza cu lucrarile studentilor, doamnele profesoare se vor imbufna si umfla in piept si mai mult decat o fac in mod obisnuit arogant in fata amfiteatrelor, rectorii si sefii de catedre se vor rasti la secretare, care – la randul lor – o sa le scuipe in cafea exact asa cum flegmeaza figurativ zilnic in fata studentilor prezenti la secretariat cu “pretentia” de a fi informati sau serviti.

Clasamentul acesta va fi cu adevarat relevant atunci cand va avea o continuitate, adica o baza de comparatie. Astfel, sper ca vom putea observa peste 3,4 ani cum s-a modificat, ce s-a schimbat, cine a urcat si cine a coborat. Bineinteles ca nici o universitate nu a primit maximum de 5 stele atata timp cat pe plan international avem, la nivel de invatamant superior la fel de multa competitivitate cat avem si la un sport ca snooker-ul.

De fapt acest clasament este legat indirect de alte trei evenimente petrecute recent:

  • anuntarea clasamentului celor mai bune 500 de universitati: Topul 500 (il puteti vedea integral aici) releva ceea ce stiam si vom stii inca multi ani de acum inainte si anume ca Romania nu conteaza la acest capitol pe plan mondial. O astfel de perspectiva nu poate decat sa-ti toarne plumb in picioare, gandindu-te ca ori ai absolvit ori urmeaza sa devii absolvent al unei universitati care nu exista, din punct de vedere calitativ. Sunt sigur dealtfel ca nici un top 1000 nu ne-ar salva.
  • sentinta data de Tribunalul Bucuresti de anulare a examenului de admitere la doctoratul de marketing, in cadrul ASE Bucuresti, ca urmare a unei reclamatii a unei studente. Se pare ca regulamentul nu a fost respectat, iar studenta respectiva a luat atitudine, ceea ce tinde sa devina o raritate in mediul academic romanesc. La cate universitati au sub 3 stele in clasamentul CUC, se pare ca nerespectarea regulamentelor este o practica obisnuita, neinsemnand neaparat ca trebuia sa privim un astfel de top pentru a intelege care sunt practicile uzuale in invatamantul superior.
  • taxele de scolarizare universitare se maresc, ajungandu-se la situatia cvasi-aberanta ca locurile cu taxa de la  universitatile de stat sa coste mai mult decat cele de la “privat”. Calitatea serviciului in schimb – pentru ca vorbim totusi de un serviciu prestat –  ramane neschimbata si, dupa cum exprima topul integritatii, cu perspective sumbre de imbunatatire.

Despre invatamant in Romania sunt multe de spus. Este bine totusi ca a inceput sa se vorbeasca obiectiv, ceva mai concret, acceptand desigur ca mai este inca mult pana departe. Adica pana la a avea cineva curajul de a lua atitudine, dand in judecata statul pentru ca plateste taxe enorme si ca nu i se furnizeaza servicii de top 500, sau macar 1000.