Archives for posts with tag: Iliescu

Cei care au fost cel mai dur asupriti de catre regimul comunist, mai ales in ultimile luni ale acestuia, pot exprima cel mai corect sentimentele de speranta pe care si le-au format in primele zile ale anului 1990.  Nu a trecut mult timp si aceste sperante s-au transformat in flori plantate in Piata Universitatii.

Acei oameni cu visuri si sperante au devenit clasa de mijloc a acestor zile. Clasa de mijloc plictisita, neimplicata, pasiva, sictirita, inselata. Dupa cum se stie, nici o societate nu se poate dezvolta coerent fara tocmai acea clasa de mijloc puternica si responsabila.

La 20 de ani dupa revolutie asistam la o licărire, chiar daca aparent fadă, a unor tineri cu sperante. Chiar daca implicati sau nu politic, chiar daca au interese sau nu, se debaraseaza de ignoranta ce caracterizeaza generatia din care fac parte. Adica tocmai copiii celor ce compun in prezent clasa de mijloc.

Concret, asistam la un nou val de sperante. De data aceasta, cei ce isi fac sperante vor forma clasa de mijoc peste 15-20 de ani. Daca iar li se vor tăia aripile, vom fi din nou privati de o dezvoltare normala a societatii.

Daca la 20 de ani dupa caderea comunismului, dupa desfasurarea unuia dintre cele mai controversate evenimente ale istoriei noastre si ale Europei sfarsitului de secol XX, tinerii (care nu au trait revolutia!!) ies in strada pentru a striga JOS COMUNISMUL! atunci avem inca răni deschise.

Cine nu si-a incheiat conturile cu trecutul nu se poate dezvolta rational! Cine nu si-a inteles istoria risca sa repete aceleasi greseli! Cine nu isi vindeca ranile va mai sacrifica alte si alte generatii!

Greu de inteles cum am ajuns in prag de an 2010 (!) sa strigam JOS ILIESCU! JOS COMUNISMUL! La 20 de ani dupa Duminica Orbului!

Ranile deschise ale celor care au murit in 1989 bantuie si acum generatiile noi. Sunt rani deschise care ne macina si ne vor macina in continuare pana cand nu vom fi in stare sa ne ingropam relicvele trecutului sau sa le punem intr-un muzeu.

Dar in loc sa le ingropam, noi avem (ne)sansa, a nu-stiu-cata-oara, de a le alege in fruntea tarii. Condusi de un muzeu, vom trai intr-un muzeu!

Deabia de 4-5 ani opinia publica si media au inceput sa rememoreze evenimentele din 13-15 Iunie 1990. Pana in anii 2003-2004 nu s-a vorbit aproape deloc despre prima mineriada, nu era nici macar un subiect tabu. Pur si simplu nu ne placea sa ne aducem aminte, mai ales pentru faptul ca nici nu intelegeam ce s-a petrecut atunci.

Nu ca acum ar intelege cineva cu adevarat, dar trecerea anilor ne-a conferit detasarea necesara dezgroparii unui subiect sensibil. Atata timp cat inca incercam sa deslusim misterul revolutiei/loviturii de stat din ’89And Justice for All este greu de crezut ca evenimentele din Iunie fac parte deja din istorie. Dealtfel mi-e si frica sa deschid un manual de liceu de istorie a romanilor pentru a vedea in ce fel este descrisa acea perioada.

Pentru prima oara dupa mult timp, dl. Iliescu a fost prezent la o emisiune la TVR1 pe acest subiect atat de drag domniei sale; dar nu a fost o prezenta oarecare, ci fata in fata cu Marian Munteanu, liderul studentilor din piata.

Este foarte greu de urmarit o astfel de emisiune. Este foarte greu de vazut cum un om incapatanat pana in maduva oaselor continua sa creada, intr-o paranoia nelimitata, ca vandalii si golanii au fost principalii vinovati, ca el, ca presedinte, habar nu are cine a adus minerii in Bucuresti, ca actiunea minerilor “a reprezentat efectul, si nu cauza” (!!!). Dl. Iliescu chiar nu intelegea de ce se tot discuta despre aceste evenimente, chiar nu a invatat nimic si, culmea tupeului, l-a infruntat cu acea ardoare caracteristica, pe dl. Munteanu cand, de fapt, nici nu ar fi trebuit sa aiba curajul sa se uite in ochii sai. Si nu numai ai sai: ai tuturor studentilor ce fac parte din generatia sa, generatie desfiintata in acele zile blestemate.

Dl. Iliescu a fost la un pas ca, in finalul emisiunii, sa dezvaluie cateva nume sau macar functii ale celor care au condus actiunea de curatare a pietei. Dl. Munteanu parea ca stie despre cine este vorba si l-a fortat pe fostul presedinte sa spuna si el. Asa cum probabil se stia, anumite cadre ale serviciilor de securitate au condus actiunea, mai ales in contextul lipsei de autoritate asupra fortelor armate. Astfel, se pare ca dupa anumite vizite in alte tari din fostul bloc comunist (Bulgaria, Ungaria) pentru a vedea cum se procedeaza in astfel de cazuri (mitinguri de anduranta), s-a ajuns la solutia infiltrarii in multime a unor instigatori pentru a da pretext militiei pentru o interventie in forta. Fapt care s-a si intamplat. Greu de spus insa de ce au mai fost chemati si minerii. Greu de recunoscut mai exact.

In alta ordine de idei ar trebui sa ne intrebam serios unde ne sunt studentii? Studentii de azi.

In toate statele lumii, miscarea studenteasca a fost motorul actiunilor revolutionare si/sau aducatoare de schimbare. De la protestul studentilor parizieni din 1968 la al celor din piata Tiananmen din 1989, insufletirea studentilor a rasturnat regimuri dictatoriale din cele mai drastice, a adus schimbari esentiale in societate, a astras privirile lumii asupra incalcarii libertatilor fundamentale.

In Romania contemporana spiritul pietei este demult ingropat. Studentii nostrii nu sunt in stare sa-si ceara nici macar drepturile lor elementare: burse, conditii decente in camine, dreptul la educatie. O greva a studentilor pare mai degraba o caterinca, o gluma proasta. Cu mult prea multi studenti, masteranzi si doctori pe cap de locuitor in Romania, stacheta a coborat atat de jos incat conditia de student nu se rezuma decat la aceea a unui tanar care traieste la limita subzistentei  (asta daca nu este intretinut) si fara perspective. Continui sa cred ca pensionarii si studentii sunt in tara asta pe aceeasi linie incerta…

Absolventul de studii superioare a devenit la noi un om banal, imatur sau prea tarziu maturizat, iresposabil si incapabil de a-si asuma responsabilitati, de a trai pe cont propriu si, ce este mai grav, incapabil de a lua atudine si de a se ghida dupa un set de valori sanatoase.

O dictatura in prezent in Romania s-ar simti ca la ea acasa. Studentii s-ar ascunde pe sub fustele mamelor daca ar fi haituiti pe strada. Nici macar nu ar recunoaste cenzura, nu ar stii ce se intampla in preajma lor, s-ar hrani din ignoranta si mediocritate.

PS1: Stiti ce-ar fi fost cu adevar spectaculos? Ca la emisiunea respectiva sa vina, pe langa cei doi, si Miron Cosma. Asadar domnii Iliescu, Munteanu si Cozma şold lângă şold, explicandu-ne istoria. Cred ca Miron Cozma l-ar snopi in bataie pe Iliescu de data aceasta.

PS2: Oricum, dl. Iliescu ar trebui strans cu usa din ce in ce mai insistent pentru a putea afla macar jumatati de adevar pana nu este prea tarziu. La urma urmei timpul nu sta in loc, desi pentru unii ar trebui sa mearga mult mai repede.

Foto: Metallica – “…And Justice For All” (1989)