Archives for posts with tag: europarlamentare

Se pot trage deja niste concluzii la nivel european in urma alegerilor europarlamentare de la inceput de iunie 2009. Structura PE este in mare parte completa, popularii (EPP-ED) dominand institutia. Chiar daca nu s-au deranjat sa voteze mai mult de 43% dintre europeni, structura PE este perfect legitima si, de acum, are mai multa putere. Structura PE

Doua mari tendinte rezulta:

1. Socialistii europeni pierd teren in aproape toate tarile UE

2. Luptele electorale se duc intre mai mult de 2 partide in majoritatea tarilor, scena politica si electoratul fiind din ce in ce mai divizate.

Asadar Grupul Socialist din PE (PES) a pierdut o mare oportunitate. Pe timp de criza in lumea capitalista, teoria socio-politica spune ca partidele cu doctrine sociale au de castigat in randul electoratului dintr-un motiv simplu: ineficienta metodelor liberale, de centru dreapta si scaderea nivelului de trai atrag dupa sine nevoia de protectie sociala, doctrine prudente de stanga si politici economice indreptate catre contribuabil in detrimentul mediului de afaceri.

Se pare ca totusi europenii s-au invatat minte, dovedind ceva maturitate, neadmiţând ca socialistii au solutia pentru indreptarea lucrurilor, stricate pe alocuri chiar de ei. Stanga in lumea contemporana este deşuetă, neaplicabila chiar. Cel putin asa considera cetatenii UE, pentru ca in SUA perspectiva este cu totul diferita.

Alegand intr-o mai mica masura partidele socialiste, votantii s-au indreptat, asa cum era de asteptat ori catrComparatie PEe verzi (vezi grafic 2) ori catre altii – in speţă extremistii. Cei mai multi insa au preferat sa stea acasa, negasind de cuviinta sa-si acorde voturile nici popularilor, dar nici liberalilor (ALDE), grup cu o prezenta si mai slaba in PE incepand cu aceasta legislatura.

Partidele socialiste nationale nu au fost atat de slabe pe cat arata alcatuirea PE. Insa EPP-ED a fost reprezentata de regula la nivel national de mai mult de un partid. De exemplu PD-L+EBA+UDMR trimit pentru Romania 13 populari, mai mult decat cei 11 europarlamentari socialisti ai PSD, care au castigat alegerile.

Alte tari in care socialistii au reusit sa castige alegerile sunt Republica Ceha (acolo unde insa majoritatea mandatelor, 9 din 22, au fost castigate de independenti si partide mai mici, socialistii luand numai 7), Danemarca (4 locuri din 13), Grecia (8 mandate, la egalitate cu popularii, din 22), Malta (3 locuri din 5), Slovacia (6 mandate din 13 pentru socialisti, mai putin decat popularii, chiar daca socialistii au castigat de departe alegerile) , Suedia (5 mandate din 18, la egalitate cu popularii).

In schimb Italia si Letonia nu desemneaza la PE nici un socialist.

O sumedenie de partide mici, extremiste sau politicieni independenti au dezbinat electoratul european, oricum confuz si dezinteresat. In Belgia, de exemplu, nu mai putin de 12 grupuri politice isi impart 22 de mandate in PE; in Marea Britanie 11 partide, pentru 72 de locuri in PE, cu Partidul Independentei (UKIP) depasind Partidul Laburist (de centru stanga) si, in plus, cu PNB (Partidul National Britanic, partid rasist de extrema dreapta) cumuland 2 mandate.

Stanga a fost surclasata si in alte tari importante precum Germania (cu SPD avand cele mai slabe rezultate din istorie), Franta (PS fiind la un pas de locul trei in optiuni, in “dauna” Verzilor), Spania, Polonia.

Extremistii sunt prezenti in toate formele lor in Parlamentul European, marşând pe pe fel de fel idei doctrinare: anti-imigranti (Italia, Austria, Marea Britanie), rasisti (Italia, Romania), antisemitism (Italia, Austria, Romania), anti-UE (Austria, Marea Britanie, Olanda), anti-islamic (Olanda), pro-piraterie pe internet (Suedia), nationalism (in majoritatea tarilor).

Avem un Parlament European mai amestecat ca oricand, fiind practic o imagine a UE, formatiune de state extrem de diferite intre ele, din toate punctele de vedere. PE arata in prezent ca si Londra (oras cosmopolit), Paris (unde proportia nord-africanilor este foarte mare), Olanda si Belgia (unde se vorbesc 3 limbi diferite pe metru patrat), Spania si Italia (cu cartiere integral romanesti) sau, cu voia dumneavoastra, ca si Bucuresti (orasul contrastelor, al limuzinelor si cainilor vagabonzi, al studentilor si circarilor, al blocurilor de afaceri si ghetourilor).

Grafice: 1. Structura PE; 2. Comparatie cu legislatura precedenta

Sursa grafice: Parlamentul European (www.elections2009-results.eu)

Nota: Din iulie 2009, toate grupurile politice trebuie să includă membri din cel puţin 7 state membre. Numărul minim de membri necesari pentru a înfiinţa un grup politic este stabilit la 25.

Legenda grafice:

EPP : Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat)
PES : Grupul Socialist din Parlamentul European
ALDE : Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa
UEN : Grupul Uniunea pentru Europa Naţiunilor
GREENS/ EFA : Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană
GUE/ NGL : Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică
IND/ DEM : Grupul Independenţă şi Democraţie
Others : Altele

Greu de crezut cum te poti bucura ca ai castigat alegerile dupa un asemenea absenteism. Se cuvine o comparatie lista-europarlamentaricinica, urata dar expresiva: Dl. Cornel Dinu, pe cand era antrenor al lui Dinamo, castigand campionatul dar pierzand in ultimile etape un meci fara miza cu Rapid (citat din memorie): “Bucuria celor de la Rapid e echivalenta cu bucuria copiilor handicapati de la un centru de specialitate, atunci cand primesc ajutoare”.

Dincolo de gravitatea afirmatiilor procurorului si fara a jigni in vreun fel copiii cu handicap, trebuie spus ca orice idee de entuziasm al PSD sau PD-L vis-a-vis de rezultatele euro-alegerilor frizeaza penibilul sau, in cel mai bun caz – disperarea.

Nu cred ca vreunul dintre cele trei partide care conteaza si care au pretentii serioase, se poate considera multumit. Ba mai mult – ar trebui sa treaca aceste alegeri la capitolul esecuri. De ce?

PSD a suferit un esec pentru ca, desi se baza pe o prezenta mica la vot, isi putea folosi armele sale clasice: mobilizarea votantilor din mediul rural, disciplinati de obicei, a celor cu studii medii si mici, usor de manipulat in general si exercitarea presiunilor si metodelor uzuale in astfel de cazuri: voturi platite, obligativitatea formarii de liste (cu date de identificare si contact) cu votanti PSD, liste intocmite de catre apropiatii partidului (clienti actuali/potentiali, autoritati locale s.a.), turisti electorali etc.  Cred ca este agitatie mare in PSD, mai ales in organizatiile locale ale partidului, cele care nu si-au indeplinit sarcinile.

Practic, la o prezenta nationala de 27,21% dintre care trei sferturi din mediul rural, PSD trebuia sa surclaseze concurenta. Nu s-a putut insa pentru ca punctele slabe ale partidului – domnii Severin, Vanghelie, Geoana, lipsa unui mesaj concret si concludent, prezenta unor personaje controversate in partid (Adrian Nastase, Miron Mitrea, Victor Hrebenciuc s.a.) au cantarit foarte mult si pana nici cei mai fideli alegatori nu au gasit de cuviinta sa se deplaseze la urne pentru un vot.

PD-L a suferit un esec pentru ca nu a reusit sa mobilizeze lumea sa se duca la vot. Chiar dacaeste greu de spus prin ce metoda ar fi putut face acest lucru, nici macar nu au incercat. Concret, PD-L trebuia sa mizeze pe o campanie centrata pe ideea prezentei la urne. Era clar ca daca prezenta va fi mica, lucrul acesta ii va afecta cel mai mult pe democrati, pentru ca ponderea extremistilor si a PSD-ului, prin alegatorii din mediul rural, vor creste simtitor. Cu o prezenta asemanatoare celor de la parlamentarele din toamna – 39%, PD-L ar fi putut spera la primul loc.

Strategia legata de Elena Basescu, chiar daca imorala si de condamnat, s-a dovedit a fi geniala. Practic, cu fiica presedintelui pe lista PD-L este greu de crezut ca partidul dl-ului Boc ar fi putut obtine mare lucru. Mai degraba si-ar fi indepartat multi dintre sustinatori. In cazul de fata insa, d-ra Basescu a fost asul din maneca al partidului, o metoda puerila totusi, de curtea scolii, teatrala dar bine gandita si dusa pana la capat. Oricum, pe langa bufonii Becali si Tudor, d-ra Basescu pare chiar competenta.

PNL a fost un partid atat de previzibil si de anost in aceasta campanie incat esecul pentru ei, pentru ca 14% fata de ~21% cat au avut la parlamentare, este un esec clar – nu cred ca i-a luat prin surprindere. Cu o lista subtire, o campanie modesta, un lider cu 1000 de feţe si fara un plan concret, fostul partid de guvernamant se indreapta catre ceea ce era sa devina si in anul 2000 – un nou PNTCD. Este adevarat, slaba prezenta la vot i-a afectat in foarte mare masura, dar asta nu poate constitui o scuza plauzibila pentru un partid care doreste sa dea viitorul presedinte al Romaniei.

Va fi o vara agitata si mai fierbinte decat oricand pentru acest partid – un fel de totul sau nimic. Ceea ce trebuia sa constituie premisele unei ascensiuni fulminante – euroalegerile – s-a dovedit a fi o palma peste ceafa liberalilor. Numai cu o strategie magica si cu un context extrem de favorabil, aceasta palma se poate transforma intr-un sut in fund pentru Crin Antonescu, si implicit un pas inainte.

In ceea ce priveste celelalte partide, ceea ce era de asteptat s-a intamplat: PRM coloreaza PE si mai mult decat era, UDMR isi face norma, celelalte nu conteaza.

Ramane de studiat si de vazut cum pot fi atrasi romanii la urne mai ales ca motivele neprezentarii, dincolo de nemultumirea generala vehiculata, includ: lenea, chestiuni arzatoare, ignoranta

Sursa foto: www.zf.ro

S-a tot vehiculat in ultimii ani ideea “testului maturitatii” pe care Uniunea Europeana l-ar da in ultimii ani: cu ocazia referendumurilor privind constitutia, cu ocazia gasirii unor solutii comune in legatura cu criza economica, problema independentei Kosovo, problema terorismului. Acum avem un tur de scrutin pentru alegerea membrilor parlamentului, alegeri desfasurate pentru prima data in toate cele 27 de tari si care vor desemna un numar record de parlamentari: 785.

La alegerile din zilele in curs se preconizeaza o prezenta de 30-35% in UE, dar optimistii spera intr-un 40% multumitor in conditiile de fata. De-a lungul istoriei UE se pare ca scaderea interesului votantilor s-a suprapus cu cresterea numarului de europarlamentari si cu aceea a importantei institutiei. Practic se poate face urmatoarea afirmatie:  cu cat UE a devenit mai importanta, cu atat electoratul si-a marit indiferenta.

Analistii au incercat sa gaseasca cauze diverse: iraqi_voters_in_baghdad2

  • Extinderea Uniunii catre Est, fapt ce a deranjat tarile vestice;
  • Asocierea imaginii UE cu aceea a unei institutii nereformate, dominata de birocratie si rigiditate;
  • Incapacitatea liderilor UE de a genera puncte comune in probleme importante;
  • Recenta criza economica ce a facut sa alimenteze capitalul electoral al partidelor nationaliste din fiecare stat;
  • Indiferenta si dezinformarea cetatenilor vis-a-vis de atributiile UE si rolul acesteia.

Lista este desigur deschisa.

Amintind de partidele nationaliste, acestea ar putea lua o felie destul de mare din PE. Aceste partide au un electorat constant si disciplinat dar, pe fondul indiferentei celorlalti alegatori, procentajul acestora creste si avem mai multi pretendenti pentru fotoliile din Parlamentul European: Frontul National (FN, Franta,  extrema dreapta), Noul Partid Anticapitalist (NPA, Franta, extrema stanga), Partidul National Britanic (BNP, Marea Britanie, partid accesibil doar albilor), Forta Noua (FN, Italia, extrema dreapta), Partidul Libertatii (VVD, Austria, extrema dreapta), Garda Maghiara (Ungaria, extrema dreapta), Partidul National (NS, Republica Ceha), Partidul Romania Mare (PRM, extrema dreapta), Liga Familiilor (Polonia), Miscarea Crestin-Democrata (Slovacia), Ataka (Bulgaria), Frontul National (Belgia), Partidul Muncii (Belgia), Liga Nordului (Italia), Partidul Poporului (Danemarca) si, cireasa de pe tort, Partidul Piratilor (Suedia).

Extremisti gasim asadar in toata Europa, dar nu toate aceste partide au sansa de a intra in PE. Cert este majoritatea dintre acestea isi fac auzit latratul din ce in ce mai des in ultima vreme si oamenii sunt tentati sa asculte. Nu ne putem decat baza pe faptul ca europenii au  invatat ceva din istorie.

Foto: alegatorii din Bagdad, Iraq, stand la coada la sectiile de votare cu ocazia alegerilor din 2005, in ciuda amenintarilor cu atentate.

Sursa foto: wikipedia.org.

Daca pana la urma alegatorii isi permit sa fie turmentati – imbatati fiind cu fiecare ocazie de promisiunile electorale, cateodata chiar la propriu la parangheliile scabroase vangheliene – politicienii nu ar trebui sa-si permita luxul de a-si inţeţoşa privirea, mai ales acum in plina perioada de turbulente capitalisto-financiarbetive.

E clar insa ca politicienii intra in stare de ebrietate de fiecare data cand au ocazia, inaintea unui tur de scrutin si, ca omul de la carciuma care, ajungand in şanţ, promite de fiecare data ca nu mai face, isi pierd echilibrul realitatii cu fel de fel de juraminte incalcite.

Si cand observa ca betia e pe terminate, ca se ridica scaunele pe masa si se face socoteala, pe pretindenţi ii apuca sughiţul; pesemne ca ii pomeneste cineva, cativa, si nu de bine. Dar cum orice betiv are Dumnezeul sau, politicianul turmentat isi gaseste  stabilitatea, aterizand mereu in picioare, tinandu-se de ţambrele subrede ale gardului cucoanei legate la ochi si cu cantar măsluit la poarta – coana Justitia.

Asa ca alegatorii isi vor pune in continuare inntrebarea turmentatului in timp ce, politicenii odata alesi, vor avea o alta nelamurire bahica: “Si eu ce fac acum?!”

Sursa foto: www.media.photobucket.com (Kurt Vonnegut, jr)

Conform zicalei “Politica e o curva”, de ce ar fi curva numai la noi si la altii nu?! Sau de ce ar fi mai mare la noi decat la altii?! Nu pot crede totusi ca acolo unde interesele politice sunt multe, bataliile politice sunt murdare, iar banii sunt si ei multi – tocmai acolo deci – politica sa fie o fata batrana. Cel mult poate o curva de lux, dar tot asa se numeste.

Istoria ne-a aratat ca, de-a lungul timpului, mai ales in momente cheie, politica romaneasca a fost compusa din intrigi, tradari, jocuri de culise, neastampar, inconstanta. Nu cred ca cineva putea exprima mai bine aceste trasaturi decat Caragiale, in piesele sale bine cunoscute. Nici Tudor Musatescu, cu al sau “Titanic Vals” nu ne-a crutat deloc si, oricat de cliseic ar suna, trebuie sa recunoastem ca acestia au sintetizat extrem de fidel felul nostru de a fi intr-ale politicii.

Prin urmare am fost invatati sa credem ca politica la noi este un veritabil circ. Cateodata ieftin, alteori de calitate. Cu exceptia a 50 de ani, atunci cand circul s-a transformat intr-un spectacol macabru – al foamei, in rest nu am avut parte de liniste si nici nu cred ca vom avea, in actualul context, prea curand.

Dar ce ne face sa credem ca doar la noi este circ?duck-house1

In Marea Britanie, de exemplu, Sir Peter Viggers, membru in Parlamentul Britanic, a achizitionat in 2006 pentru casa lui din circumscriptia in care a fost ales, o casa pentru rate (duck house). Obiectul a fost destinat  zburatoarelor care se aflau pe lacul de langa casa lui si le ajuta pe acestea sa se ascunda de vulpi si vanatori. Chiar daca neobisnuit, aceasta stire putea fi trecuta la capitolul excentricitati, daca nu era achizitionata din fonduri publice, ale Camerei Comunelor. Bineinteles ca a fost atrasa astfel atentia publica asupra felului in care se cheltuie banul public, dar si asupra snobismului si comportamentului alesilor. Sir Viggers a anuntat ca nu o sa mai candideze la urmatoarele alegeri si, intre timp, si-a si vandut proprietatea cu pricina.

Presa din regat se intreaba daca a luat cu el si casa ratelor; cert este ca iduck-house-1nsula artificiala pe care a fost amplasata (pentru ca da, ratele beneficiau si de o insulita, in caz ca ne indoiam) inca este acolo, dar imagini din satelit (!) ne dezvaluie ca imobilul ratelor nu mai era prezent. Circ politic care i-ar face gelosi chiar si pe cei de la OTV.

Intre timp, in Spania, presedintele regiunii de Vest a Galitiei a achizitionat, tot pe bani publici bineinteles, o limuzina blindata Audi in valoare de 480.000€. Era a 4-a limuzina din portofoliul politicianului spaniol. Odata aflata, stirea  a aparut pe paginile ziarelor iberice in primele luni ale acestui an si a micsorat increderea opiniei publice in politicieni si in simtul de raspundere al acestora, mai ales pe timp de criza. Politicianul respectiv a pierdut alegerile locale din Martie.

In Belgia, la sfarsitul lui 2008, criza politica a pus stapanire pe tara. Regele Albert al II-lea nu are autoritatea de a media o natiune divizata pe criterii de etnie, limba, istorie si chiar religie. Circul in Belgia a fost chiar mai grav decat cele din Spania ori Anglia, pentru ca fostul guvernul, demisionar in decembrie anul trecut, a fost acuzat ca a exercitat presiuni asupra justitiei pentru a apropa un plan de divizare a grupului financiar Fortis, falimentara in urma crizei economice. Interferenta politica. Didier Reynders, ministrul de finante, a avut grija sa vanda actiunile detinute la Fortis exact inainte de anuntul oficial al prebusirii grupului, prin intermediul sotiei sale.

Intre timp, tot in Belgia, campania electorala pentru euroalegeri a adus noi scandaluri: Didier Donfut oferea consultanta energetica statului prin firma pe care o detinea (peste 140.000€ / an), din postura de angajat al guvernului; o candidata, fost primar, acuzata ca a cheltuit din banii publici in interes personal (excursii, servicii de intretinere personala etc); “o vizita de lucru” in SUA a unor membrii din Parlamentul Valoniei in care “excursionistii” au vizitat Marele Canion, Cramele din Valea Napa, inchisoarea Alcatraz a infuriat opinia publica; senini, cei acuzati ca din 11 zile de vizita doar 4 le-au folosit in scop de lucru, au sustinut ca totul a avut un obiectiv precis, chiar si intalnirea cu expertii americani in agricultura zonelor aride (in Belgia nivelul precipitatiilor este foarte ridicat).

Votul in Belgia este obligatoriu, pedeapsa in caz de neconformare fiind o amenda. Lumea, indignata dealtfel, se intreaba cum va vota oare Frank de Winne, astronaut – cetatean belgian, prezent pe Statia Spatiala Internationala.

Circul politic niciodata nu va seca disponibilitatea la umor a alegatorilor. Dar poate avea si o lopriti-circul-politicatura ironico-penibila foarte dezvoltata: PTB (Partidul Muncii din Belgia), formatiune de extreme stanga, a lansat o campanie intitulata “Opriti Circul Politic“. Activisti deghizati clovni si cu peruci rosii colinda orasele in incercarea de a opri circul…prin circ. Daca Vadim Tudor ar copia aceasta idee, s-ar bucura de un imens succes, mai ales ca nu ar avea nevoie de nici o deghizare.

Exemplele de circ politic in UE pot continua la nesfarsit: in Italia (unde dl. Berlusconi nu poate trai fara circ), in Polonia, in Ungaria, in Franta etc. Poate doar in nordul Europei, acolo unde gradul de toleranta fata de coruptie, delasare, neseriozitate, este zero; acolo poate nici Cirque du Soleil nu ar avea mare succes.

“…, ieri intristarea, azi veselia. Iata avantajele progresului. Iata binefacerile unui sistem constitutional. Curat constitutional! Muzicaaa…!”

Surse foto: www.stopaucirquepolitique.be; www.mirror.co.uk; www.telegraph.co.uk

Surse articol: www.telegraph.co.uk, www.economist.com, www.lacapitale.be, www.lemegaphone.actu24.be

Inaltii oficiali UE se intreaba in aceste saptamani cum ar putea scoate la urne euro-electoratul la apropiatele alegeri. Amorteala si lipsa de motivatie care i-a cuprins, mai ales pe occidentali, vis-a-vis de Uniune pare sa nu aiba antidot. La urma urmei, apartenenta la aceasta nu i-a protejat de somaj, scaderea puterii de cumeuroscepticismparare, nu le-a conferit  senzatia de siguranta nici macar in probleme militare. Spiritul civic este un argument atat de firav in aceasta problema, incat nici candidatii pentru un loc in PE nu s-ar prezenta la urne numai pentru atata lucru.

Cu esticii stau altfel lucrurile. Oamenii nu voteaza pentru ca astfel simt ca taxeaza, si pe buna dreptate, mocirla politica interna. Adevarul este ca Europa Centrala si de Est este ringul permanent al bataliilor politice, societatea fiecareia dintre aceste tari fiind puternic divizata: intre nou si vechi, intre tineri si experimentati, intre liberali si socialisti, intre fosti comunisti si lupi tineri.

Confruntarile politice permanente desensibilizeaza electoratul, genereaza sentimente de sila si de indiferenta. Monotonia politica, pe de alta parte, induce o stare de auto-suficienta, blazare. Nicicum nu e bine si multe voci spun ca numai un eveniment major (razboi, atentat, criza etc) mai poate scoate batranul continent din amorteaza. Pana atunci cautam motive sa votam…

Sursa foto: www.guardian.co.uk

Niciodata in istoria post-decembrista nu au avut loc in Romania alegeri electorale, intr-un interval atat de mic de timp. De la alegerile europarlamentare din 2007 au mai avut loc “localele” si “parlamentarele” in 2008. Urmeaza peste mai putin de o luna din nou alegerile pentru parlamentul european, apoi – punctul culminant – prezidentialele. Nici nu am mai pus la socoteala referendumurile pentru schimbarea constitutiei si pentru demiterea presedintelui.

Tinand cont de toate acestea, sunt curios ce parare are romanul de rand. Este de notorietate lipsa de informatie in anumite medii din Romania, mai ales in mediul rural, consecinta ori a indiferentei ori a lipsei surselor de informatie. Oare or stii oamenii acestia pentru ce se duc ei duminica, sa mai puna o data stampila de vot?! Nu sunt deja confuzi?! Nu se intreaba oare de ce trebuie sa aleaga din nou, dupa numai 6 luni, alte partide?! Nu le-avoteu ales deja?!

Pe langa toate acestea, actualele liste pentru euroalegeri, mai ales cele ale principalelor partide, propun in general oameni relativ tineri, profesionisti, cu prestanta, bine pregatiti. Partidele au inteles ca, cel putin in cap de lista, ar trebui sa se afle oameni integrii, fara nici un fel de controversa, cu o buna reputatie. Este greu de ales cel mai bun partid. Din aceasta cauza, motivele unei optiuni electorale vor fi pur subiective, in cea mai mare masura. Electoratul care va vota, va avea astfel doua optiuni:

  • sa ramana fidel partidului pe care l-a votat si in trecut, chiar daca nu sunt total multumiti de candidatii propusi;
  • sa aleaga “prin eliminare”, in functie de pareri pur personale despre un candidat sau altul.

Este clar totusi ca prezenta la urne va fi mica. Pentru majoritatea, acest tur de scrutin nu ofera miza. Daca batranii, cei din mediul rural, neinformatii nu voteaza din dezamagire sau din necunoastere, tinerii insa nu voteaza pentru ca nu vad nici un rezultat direct ca o consecinta a votului lor. Nu de putine ori am auzit sintagma: “Eu nu votez pentru ca nu imi iese nimic! Am votat pana acum si nu mi-a iesit nimic”. Sunt greu de combatut astfel de idei, mai ales acolo unde sistemul de valori, despre care am tot discutat, este profund dereglat, iar mercantilismul este ridicat la rang de virtute.