Archives for posts with tag: Europa de Est

S-a tot vehiculat in ultimii ani ideea “testului maturitatii” pe care Uniunea Europeana l-ar da in ultimii ani: cu ocazia referendumurilor privind constitutia, cu ocazia gasirii unor solutii comune in legatura cu criza economica, problema independentei Kosovo, problema terorismului. Acum avem un tur de scrutin pentru alegerea membrilor parlamentului, alegeri desfasurate pentru prima data in toate cele 27 de tari si care vor desemna un numar record de parlamentari: 785.

La alegerile din zilele in curs se preconizeaza o prezenta de 30-35% in UE, dar optimistii spera intr-un 40% multumitor in conditiile de fata. De-a lungul istoriei UE se pare ca scaderea interesului votantilor s-a suprapus cu cresterea numarului de europarlamentari si cu aceea a importantei institutiei. Practic se poate face urmatoarea afirmatie:  cu cat UE a devenit mai importanta, cu atat electoratul si-a marit indiferenta.

Analistii au incercat sa gaseasca cauze diverse: iraqi_voters_in_baghdad2

  • Extinderea Uniunii catre Est, fapt ce a deranjat tarile vestice;
  • Asocierea imaginii UE cu aceea a unei institutii nereformate, dominata de birocratie si rigiditate;
  • Incapacitatea liderilor UE de a genera puncte comune in probleme importante;
  • Recenta criza economica ce a facut sa alimenteze capitalul electoral al partidelor nationaliste din fiecare stat;
  • Indiferenta si dezinformarea cetatenilor vis-a-vis de atributiile UE si rolul acesteia.

Lista este desigur deschisa.

Amintind de partidele nationaliste, acestea ar putea lua o felie destul de mare din PE. Aceste partide au un electorat constant si disciplinat dar, pe fondul indiferentei celorlalti alegatori, procentajul acestora creste si avem mai multi pretendenti pentru fotoliile din Parlamentul European: Frontul National (FN, Franta,  extrema dreapta), Noul Partid Anticapitalist (NPA, Franta, extrema stanga), Partidul National Britanic (BNP, Marea Britanie, partid accesibil doar albilor), Forta Noua (FN, Italia, extrema dreapta), Partidul Libertatii (VVD, Austria, extrema dreapta), Garda Maghiara (Ungaria, extrema dreapta), Partidul National (NS, Republica Ceha), Partidul Romania Mare (PRM, extrema dreapta), Liga Familiilor (Polonia), Miscarea Crestin-Democrata (Slovacia), Ataka (Bulgaria), Frontul National (Belgia), Partidul Muncii (Belgia), Liga Nordului (Italia), Partidul Poporului (Danemarca) si, cireasa de pe tort, Partidul Piratilor (Suedia).

Extremisti gasim asadar in toata Europa, dar nu toate aceste partide au sansa de a intra in PE. Cert este majoritatea dintre acestea isi fac auzit latratul din ce in ce mai des in ultima vreme si oamenii sunt tentati sa asculte. Nu ne putem decat baza pe faptul ca europenii au  invatat ceva din istorie.

Foto: alegatorii din Bagdad, Iraq, stand la coada la sectiile de votare cu ocazia alegerilor din 2005, in ciuda amenintarilor cu atentate.

Sursa foto: wikipedia.org.

Inaltii oficiali UE se intreaba in aceste saptamani cum ar putea scoate la urne euro-electoratul la apropiatele alegeri. Amorteala si lipsa de motivatie care i-a cuprins, mai ales pe occidentali, vis-a-vis de Uniune pare sa nu aiba antidot. La urma urmei, apartenenta la aceasta nu i-a protejat de somaj, scaderea puterii de cumeuroscepticismparare, nu le-a conferit  senzatia de siguranta nici macar in probleme militare. Spiritul civic este un argument atat de firav in aceasta problema, incat nici candidatii pentru un loc in PE nu s-ar prezenta la urne numai pentru atata lucru.

Cu esticii stau altfel lucrurile. Oamenii nu voteaza pentru ca astfel simt ca taxeaza, si pe buna dreptate, mocirla politica interna. Adevarul este ca Europa Centrala si de Est este ringul permanent al bataliilor politice, societatea fiecareia dintre aceste tari fiind puternic divizata: intre nou si vechi, intre tineri si experimentati, intre liberali si socialisti, intre fosti comunisti si lupi tineri.

Confruntarile politice permanente desensibilizeaza electoratul, genereaza sentimente de sila si de indiferenta. Monotonia politica, pe de alta parte, induce o stare de auto-suficienta, blazare. Nicicum nu e bine si multe voci spun ca numai un eveniment major (razboi, atentat, criza etc) mai poate scoate batranul continent din amorteaza. Pana atunci cautam motive sa votam…

Sursa foto: www.guardian.co.uk

Slovacia a doptat moneda euro la 1 Ianuarie 2009, dupa cum am scris pe larg aici, fiind prima tara din blocul ex-sovietic, dupa Slovenia, care a facut acest pas. Mai mult, nimeni nu se astepta acum 3-4 ani ca Slovacia sa intre in zona Euro inaintea surorii sale mai mari si mai dezvoltate – Republica Ceha.

Cu o crestere economica de peste 7% in 2008 si o comprimare a economiei in T1 din 2009 de numai ~2%, Slovacia pare mai putin afectata de criza. Numarand aproximativ 5,5 milioane de locuitori, se pare ca Slovacia nu a fost atat de dependenta de capitalul strain, astfel incat criza sa afecteze foarte mult economia tarii. Unii analisti sustin ca tocmai adoptarea euro concomitent cu declansarea crizei au atenuat efectele acesteia: Slovacia a fost nevoita sa indeplineasca criteriile de convergenta, astfel ca preturile si moneda nationala au fost stabilizate, iar deficitul bugetar si datoria publica au fost aduse la valori acceptabile. Slovacia a fost prinsa pragatita in criza.

Pe plan politic, in aprilie 2009 au avut loc alegeri in care a fost reales socialistul Ivan Gasparovic. In al doilea tur de scrutin acesta s-a confruntat cu crestin-democrata Iveta Radicova, sociolog de profesie, fiind prima data cand o femeie ajunge atat de departe pe plan politic in Slovacia. Chiar daca are o functie mai mult onorifica, orgoliile au fost mari in campania electorala, desfasurata in principal pe teme nationaliste.

Dealtfel, Partidul Social European a cerut explicatii in repetate randuri pentru prezenta in coalitia guvernamentala a partidului patriotic xenofon SNS. Premierul reconfirmat in functie, Robert Fico va trebui sa se confrunte cu problema minoritatilor (maghiari 2% si rromi 10%) dar fara sa deranjeze autoritatile europene intr-o chestiune atat de sensibila.

Intre timp, autoritatile slovace au dat un exemplu extraordinar cu succesul programului “Rabla”, fiind vandute in prima jumtate a acestui an peste 50 de mii de masini. Pentru o tara de peste 3 ori mai mica decat Romania, este o reala performanta.


Slovenia a fost in 2004, la intrarea in UE, cea mai dezvoltata tara dintre cele aspirante la structurile Europene. De aceea, pe nimeni nu a mirat rapida adoptare a monedei unice in Ianuarie 2007. Mult temuta criza economica a fost anticipata de catre autoritatile de la Ljubljana, acestia pregatind un plan de criza inca din toamna lui 2009, de 12 miliarde €.

Astfel, se poate spune ca Slovenia nu a fost foarte mult afectata de criza. Doua mari aspecte au contribuit la acest lucru: subdezvoltarea pietei imobiliare si sistemul bancar puternic.

Datorita unor legi extrem de drastice, menite sa reglementeze piata imobiliara, aceasta nu a fost atractiva pentru investitorii straini, neoferind randamentele celorlalte tari din regiune. Din aceasta cauza, criza a gasit “imobiliarele” tot pe crestere, mica ce-i drept (sub 5%) dar incurajatoare. Pe de alta parte, cea mai mare banca slovena, Nova Ljubljanska Banka (NLB), are ca principal actionar chiar statul sloven. Cu operatiuni in tarile vecine – Serbia, Bosnia&Hertegovina – NLB anunta chiar investitii in extinderea operatiunilor, un lucru rarisim in aceasta perioada in spatiul UE. Si celelalte banci slovene au la dispozitie garantii oferite de guvern, ceea ce creste gradul de soliditate al sistemului bancar sloven, asigurand practic lichiditati pentru banci.

Slovenia mai are inca un atu destul de important: industria turismului foarte dezvoltata, contribuind destul de mult la bugetul statului si bucurandu-se de “lipsa sezonalitatii”. Slovenia asigura optiuni turistice atat pe timp de vara cat si in sezonul de iarna.

Daca la toate acestea se mai adauga si o scena politica destul de echilibrata, chiar daca cu schimbari de putere, dar cu decizii cumpatate si unitare, putem obtine secretul succesului pentru tarile care au facut tranzitia de la comunism la capitalism. Vom vedea daca criza economica  va confirma sau nu aceasta idee.

Estonia, cea mai dezvoltata tara dintre tigrii baltici, cum au fost denumite cele trei tari de dimensiuni mici de la Marea Baltica dar boom economic in anii 2000, se confrunta in prezent cu o situatie dramatica, din punct de vedere economic. Cu o populatie mai mica decat Bucurestiul, Estonia a avut doua mari resurse de crestere in anii trecuti: industria serviciilor, mai ales pentru companii (IT, consultanta) si industria constructiilor.

Capitala Tallin pare un cartier al oraselor americane, cu accente istorice insa deosebite si cu cladiri moderne care numai la URSS nu te duce cu gandul. Inainte insa de a fi afectata de criza economica actuala, piata imobiliara din Estonia a fost puternic zguduita; criza  nu a facut decat sa accentueze o economie care se baza numai pe doua sectoare mari si late. E adevarat ca tarile mici sunt mult mai dinamice si usor de reformat, insa dezvoltarea pe termen lung si, mai ales, pe timp de criza ramane problematica.

Astfel, de la cresteri astronomice ale economiei – 9 -10%, Estonia a cazut dramatic la un minus 16,5% pe trimimestrul I din 2009 (a doua scadere din UE). Cu toate acestea, oficialii de la Tallin au afirmat ca acesta ar fi apogeul crizei in Estonia, urmand ca, din trimestrul urmator, chiar daca tot in scadere, economia sa-si revina treptat, pe fondul imbunatatirii indicatorilor economici, mai ales a deficitului bugetar. Nu se stie insa daca trecerea la Euro se va face conform programului stabilit initial, adica in 2012.

Letonia prezinta o situatia chiar mai grava, inregistrand in primul trimestru din 2009 o scadere a economiei de 18,6% (de la o cresetere de peste 10%/an, in anii trecuti). Aceasta este cea mai accentuata recesiune a vreunui stat in Europa, dupa caderea Uniunii Sovietice.

Fostul deja tigru baltic, se poate considera in faliment. Oficialii au dificultati in a plati salariile bugetarilor, pensiile si ajutoarele de stat. Acestea au fost oricum drastic scazute sau plafonate pentru a limita efectele crizei, bineinteles pe fondul unor miscari sindicale puternice. Oricum deficitul bugetar nu a putut fi scazut la 5%, cat a cerut FMI, fiind inprezent 7%.

Pe langa imprumutul de 7,5 miliarde de dolari de la FMI, contractat deja de anul trecut, Letonia se pregateste sa mai imprumute un miliard de euro de la Comisia Europeana si alte state UE. Trecerea la Euro, programata pentru 2013, pare o himera cat timp productia industriala a scazut pe T1 cu 22%, retail-ul – cu 25%, iar HORECA – cu 34%; indicatorii unei tari aflate in razboi sau din lumea a III-a. Ramane de vazut in ce masura isi va putea reveni economia letona in urmatoarele luni si daca FMI sau CE vor mai fi dispuse sa ajute financiar statul baltic, atata timp indicatorii economici vizati nu pot fi indepliniti de politicile oficialilor de la Riga.

Lituania, tara aflata sub o oarecare influenta a Federatiei Ruse prin prisma apropierii geografice si culturale, a doptat incepand cu prima jumatate a anilor ’90 o serie de politici liberale care au situat tara in topul investitiilor straine, dezvoltandu-se astfel un climat economic extrem de favorabil, cu cresteri ale PIB-ului de peste 6% anual. UE a devenit intre timp principalul partener comercial, in schimbul Federatiei Ruse si totul parea a decurge foarte bine.

Scaderea economiei pe T1 din 2009 cu 10,5% arunca Lituania pe locul 3 in topul descresterilor economice din UE. Inca de la finele anului trecut, guvernul de centru-dreapta a adoptat un program anticriza cuprinzand, printre altele, impunerea cotei unice de impozitare (20%) si marirea TVA la 20% (de la 18%). Salariile au fost plafonate astfel ca in Ianuarie 2009, parlamentul de la Vilnius a fost asaltat de protestatari care au aruncat cu pietre in institutie.

De curand au avut loc si alegeri pentru presedinte in Lituania si, ca o surpriza, doamna Dalia Grybauskaite a fost aleasa pentru urmatorii 5 ani.  Aparent surpriza, pentru ca d-na Grybauskaite este comisarul european pentru buget si se pare ca este singura solutie viabila pentru postul de presedinte in Lituania, sustin analistii. Nu se stie insa daca constitutia ii va permite sa-si puna in aplicare cunostintele, nefacand parte totusi din executiv.

Polonia, luata ca baza de comparatie in studiile de caz despre Romania datorita marimii si structurii asemanatoare, reprezinta cea mai mare piata de desfacere dintre noii membrii UE. Recent a fost asemanata de catre analistii The Economist (pueti citi aici articolul) cu state aflate in plina dezvoltare, precum Coreea de Sud sau Mexic, facand insa nota discordanta cu vecinii sai din regiune.

Dincolo de loby-ul prezent in analiza prestigioasei publicatii, Polonia sta intr-adevar mai bine decat Ungaria sau tarile baltice, dar criza lasa urme asemanatoare cu cele din Romania: somaj, instabilitatea monedei nationale, slabirea puterii de cumparare. Polonia a contractat dealtfel un ajutor financiar din partea FMI de circa 20 miliarde €, considerat a fi si la ei “o centura de siguranta”.

Ramane de vazut in ce masura optimismul presedintelui-jucator Kaczynski va fi confirmat de evolutia economiei. Analistii locali prevad o crestere economica de 2%, ceea ce ar fi o adevarata performanta. Asta depinde insa si de dorinta investitorilor straini de a ramane in tara, de evolutia exporturilor si de stabilitatea bancilor. Pana in prezent, semnalele sunt pozitive.

Bulgaria se poate considera o tara cu atitudine, daca nu chiar tupeu, in cadrul UE. Amenintata in repetate randuri ca va ramane fara importante fonduri europene daca nu va implementa la timp anumite reforme, Bulgaria semneaza intre timp un acord extrem de important cu Rusia si ameninta, pe de alta parte, ca va deschide un reactor la controversata centrala nucleara de la Kozlodui, pe fondul crizei gazului, ignorand astfel o conditie ferma a UE.

Principala arma a bulgarilor impotriva crizei ramane rata fixa de schimb, folosita inca de pe vremea marcii germane, care scuteste practic populatia de o scadere accentuata a puterii de cumparare, si asa cea mai mica din UE. Asta nu imunizeaza insa economia de la sud de Dunare, afectata bineinteles de somaj, de lipsa investitiilor straine si nivelul mic al exporturilor, neincurajate tocmai de aceasta rata fixa de schimb.

Totodata, raman probleme grave la nivelul administratiei de la Sofia, coruptia si crima organizata fiind de ani de zile principalele “gauri” si in relatia cu UE. Dealtfel, oficialii comisiei europene si-au exprimat de curand “lehamitea” vis-a-vis de masurile de reorganizare ale administratiei, premierul bulgar, Serghei Stanisev, primind o scrisoare destul de acida, care nu lasa loc la interpretari: Bulgaria se marginalizeaza treptat in cadrul UE, prin refuzul de a lua masuri drastice.

Europa Centrala si de Est este regiunea din lume cu cele mai mari schimbari in decursul ultimilor 20 de ani. Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Romania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia sunt state care au trecut intr-un timp relativ scurt prin toate starile si regimurile posibile: de la dictatori la democratie, de la comunism la economie de piata, de la haos la dezvoltare durabila si, in anii recenti, de la moneda nationala – la Euro. Oamenii au invatat in decurs de cativa ani, printre altele,  sa renunte la buda din curte dar si sa foloseasca internetul, sa coboare din caruta direct in Mercedes.

Care este insa situatia actuala a acestor tari, luate separat,  in contextul crizei  economico-financiare?!

Republica Ceha este statul care detine presedentia UE in prezent si, pana de curand, a reprezentat o oaza de stabilitate in aceasta zona, avand o economie ceva mai putin afectata de criza, o moneda stabila si o politica generala de descurajare a creditelor in valuta, fapt ce a minimizat riscurile cu care s-au confrunta alte tari precum Romania sau Ungaria.

La sfarsitul lunii Martie insa, guvernul minoritar de centru-dreapta condus de prim-ministrul Topolanek a  primit un vot de neincredere prin adoptarea unei motiuni de cenzura. Chiar daca pretextul acestui vot al parlamentului ceh are legatura cu efectele crizei care s-ar fi simtit din ce in ce mai mult si la Praga, in fapt eternele dispute interne si anumite disensiuni in privinta unor proiecte UE au fost motivele reale, se pare, pentru aceasta destabilizare a scenei politice.

Chiar daca prognozele FMI arata o scadere cu 5% a productiei industriale din Republica Ceha, aceasta este totusi una temperata comparativ cu cea a statelor din regiune – intre 10 si 15%. Destul de sigur este ca Republica Ceha va ramane departe de falimentul economiei si va fi in continuare atragatoare pentru investitori, chiar daca va cunoaste o incetinire a cresterii economice.

Ungaria este o tara care va fi luata ca exemplu in studiile de caz despre criza. Raiul investitorilor straini pana acum 1 an, cu o economie dinamica, politici liberale, un nivel de trai crescand, Ungaria este statul cel mai mult afectat de criza, aflat la un pas de incapacitate de plata a pensiilor si salariilor de stat – faliment, cu alte cuvinte.  Imprumutul de la FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana cumuleaza 19,3 miliarde € si vine intr-un moment extrem de delicat, economia si moneda nationala fiind supuse unor presiuni extreme: inflatie, depreciere masiva, deficit de cont curent marit, scaderea puterii de cumparare etc.

Ungaria se afla in situatia actuala si prin prisma unor decizii eronate luate de guvernanti, fostul premierul Ferenc Gyurcsany (demisionar in martie 2009)  recunoscand ca a mintit electoratul cu privire la situatia economica a tarii, apoi luand anumite decizii nepopulare si in contradictie cu promisiunile programului de guvernare (de exemplu majorarea impozitelor). Gordon Bajnai, fostul ministru al economiei, a fost numit recent premier si pregateste un plan de iesire din criza cu ajutorul unor potentiali ministrii independenti politic, in ministere cheie.

Propunerile actuale de crestere a TVA-ului, micsorare a pensiilor si intocmirea unui guvern de tehnocrati denota o adevarata disperare. Dincolo de faptul ca astfel de decizii sunt discutabile din punct de vedere al eficientei pe timp de criza, acestea ar fi in premiera adoptate de un guvern din Europa de Est, care a depasit deja faza tranzitiei. In acest context, adoptarea monedei unice, propusa initial pentru anul 2012, pare  o himera, insa multi specialisti afirma ca tocmai o astfel de decizie ar putea salva economia de la colaps total.