Archives for posts with tag: Emil Boc

Am tendinta sa fiu dezamagit de solutia aleasa de Traian Basescu. Dl. Boc a fost prim-ministru, iar deciziile guvernului condus de domnia sa au lasat de multe ori de dorit. Putem vorbi de conjuncturi, de alianta nefericita cu PSD, de an electoral etc, dar in minte ne ramane tot lipsa de decizii concrete a guvernului domniei sale, mai ales la capitolul anti-criza.

Este adevarat ca Emil Boc este un om foarte bun in administratie. Ca si dl. Johannis, a dovedit in dese randuri ca stie management. Dar cand vine vorba de autoritate asupra celor pe care ii coordoneaza – aici am indoieli.

Pentru ca nu conteaza atat prim-ministrul desemnat, cat guvernul pe care acesta il va alcatui. Ministerul Muncii, Ministerul Finantelor, al Economiei – acestea sunt doar cateva dintre portofoliile cheie care nu trebuie sa incapa decat pe mana unor oameni competenti si extrem de hotarati.

Emil Boc isi va continua probabil mandatul de sacrificiu. El va fi mielul desemnat pentru a impune cateva politici necesare, ce tin de reformarea profunda a statului si a societatii, in ansamblul ei: legea salarizarii, legea pensiilor, restructurarea sistemului bugetar s.a.. Acestea implica masuri nepopulare, luate de un om care nu poate aspira mai sus de atat.

Il vedeti pe Crin Antonescu taind in carne vie? Nicidecum. Domnia sa aspira la 2014, nu isi permite sa dea nici macar un om afara dintr-o agentie guvernamentala.

Este adevarat ca optiunile lui Traian Basescu din propria ograda sunt foarte limitate. Daca Mugur Isarescu nu s-a lasat ademenit, iar dl. Croitoru ori nu a vrut, ori nu a mai fost luat in seama, dl. Basescu nu a avut o alta solutie viabila. Cum-necum dl. Boc ii cunoaste pe domnii de la FMI si BM, s-a invatat cu Parlamentul, cu injuraturile si insultele, cu propria mostenire s.a.m.d.. Cu alte cuvinte Traian Basescu a adoptat solutia lejera. La indemana. De data aceasta nu a fost un presedinte-jucator. Doar previzibil.

Sunt un pic dezamagit. Dar sa vedem…

Inainte de toate dl. Boc a aratat bun simt. Bunul simt, este bine sa ne reamintim, reprezinta acea caracteristica a oamenilor care ii face sa aiba buna-cuviinta, o buna conduita, atitudine sau purtare cuviincioasa. Un om cu bun simt este politicos. Totodata mai are o trasatura: decenta!

Acuzat de atatea ori ca este sluga presedintelui, dl. Boc nu s-a dovedit a fi decat tapul ispasitor pe timpuri de criza profunda. Mai degraba dl. Basescu asculta de Emil Boc, decat invers. Prezidentiale

La prima consultare cu partidele, Crin Antonescu s-a prezentat umil si precipitat in fata presedintelui. Asta dupa ce, cu cateva zile inainte, tuna si fulgera acuzandu-l pe acesta de jocuri politice murdare, dictatura etc etc. Pe langa dl. Antonescu, Emil Boc pare un urias călit, uns cu toate alifiile, pregatit profesional, dispus la program prelungit si, inainte de toate, demn.

Mircea Geoana s-a dovedit a fi inca o data cantitate neglijabila in politica romaneasca. Este doar interfata unor oameni interesati, un fel de secretara cu pretentii de administrator. Crede ca are un cuvant de spus la negocieri, cand de fapt ceea ce pronunta dumnealui nu sunt altceva decat sughituri generate de ghionturile lui Vanghelie si Hrebenciuc. Sleahta pesedista.

Crin Antonescu si Mircea Geoana sunt oamenii care l-au doborat pe Emil Boc. L-au desfiintat ca om politic. In cazul in care vor pierde alegerile prezidentiale vor avea exact aceeasi soarta. Dar nu vor cadea ca doi oameni decenti, ci ca doi maimutoi de pluton ai politicii romanesti.

Ce-i drept vor avea pensiile asigurate…

Pentru prima oara dupa 1989, un guvern este da jos printr-un astfel de procedeu. Urmeaza nominalizarea de catre presedinte a unui alt prim-ministru.

Dincolo de toate acestea, e cazul sa ne pregatim pentru ceea ce si-a propus Traian Basescu de fapt: alegeri parlamentare anticipate!

Se tot aduce in discutie in aceste zile ideea conform careia o motiunea de cenzura este dovada unui mecanism functional de exercitare a democratiei. Este adevarat, dar votarea unei motiuni de cenzura poate fi dovada unui mecanism politic puternic gripat si a unui sistem electoral neadaptat.

Criza sociala prin care trece Romania in ultimii ani si care se accentueaza continuu se reflacta bineinteles si asupra clasei politice, oricum afectata de coruptie si incompetenta. Decalajul dintre diferitele clase sociale se transmite automat in parlament. Clasele noastre sociale tind sa devina niste caste, adica acele grupuri sociale strict delimitate unul de altul si cu interese proprii care nu au nimic in comun. Cu alte cuvinte fiecare pentru el: oamenii de afaceri vor biruri mai putine, intretinutii social vor lefuri mai mari, angajatii la privat privesc cu ura la tupeul grevistilor bugetari.

Toate astea se accentueaza in timp ce tinerii pleaca din tara sau se resemneaza, pensionarii inca viseaza la cei 50% in plus, iar patronii s-au intors la vechile metehne: angajati la negru, surse de finantare dubioase, bani negrii.

Daca toti acestia ar fi in acelasi loc s-ar manca unii pe ceilalti. Pe pensionari nu ii intereseaza ca nu mai sunt bani la buget, tinerii sunt nerabdatori sau ignoranti, oamenii de afaceri nu concep sa plateasca din banii lor somajul si pensia altora, iar angajatii la privat sunt ori resemnati ori nepasatori.

Cam acestea sunt proportiile si in parlmanent. Opozitia se opune inertial, indiferent daca au argumente sau nu, puterea crede ca le stie pe toate si de aceea trebuie sa decida pentru toti, resemnatii stau degeaba si incaseaza, iar rechinii lucreaza pentru ei.

Pana acum, in acest an de certuri politice am vazut doar muchia prapastiei. Astazi avem sansa de a vedea cum arata fundul acesteia si peretii stancosi.

Şovăind in faţa pârleazului destul de pitic ce inconjoara subreda coalitie, nehotarati daca sa il sara sau nu in aceste zile de mare tensiune politica, cei de la PSD s-ar putea sa aiba o mare problema cu aceasta dilema a lor si sa le ramana boaşele tocmai in acel pârleaz.

Iar fara organele de rigoare, pesedeii risca sa-si subtieze vocea destul de mult. In perspectiva concertelor prezidentiale din toamna, acest lucru ar fi o drama. In lupta cu toreadorul portocaliu, PSD va avea nevoie de mult sange rece si de o voce baritonala. Deocamdata sangele pesedist fierbe, iar vocea este rârâita rau. Ideologii politice2

Este poate pentru prima data de cand se afla la guvernare cand socialistii sunt tentati, neavand de ales, sa isi exercite statutul de partid de guvernare. Si oricat ar incerca mai-marii partidului sa para detasati si siguri pe ei, in fapt acestia se afla in pozitia de şah, matul fiind pregatit pentru sfarsit de noiembrie (Adica un fel de marţ, domnule Vanghelie!).

Intre timp, pesedistii nu sunt chiar singuri pe campul de batalie: lupta de clasa de altadata s-a transformat in lupta sindicala. Functionarii publici isi iau cateva zile libere din istovitoarea lor munca pentru a protesta, rugandu-se totodata la zeii politici pentru o mult-dorita motiune ce ne-ar arunca pe toti in criza. Dar ce conteaza ca sufera si mediul privat alte cateva luni in plus, atunci cand bugetarii isi pastreaza locurile lor atat de caldute?!

Dar sa privim si partea frumoasa a momentului: alegatorii au sansa sa priveasca in parlament un spectacol cromatic de senzatie, in care vom putea observa cum se vor pozitiona si amesteca culorile prezente: portocaliu, rosu, galben si un pic de verde. Galbenul se pare ca se va scurge din camere, nedorind sa participe la asumarea raspunderii, avand sansa sa asistam ori la un ghiveci rosu-portocaliu, ori la terci verde-rosu.

Oricum va fi, ar trebui sa ne asteptam si la cateva tente clare de culori aprinse de prost gust, de mahala si obor, care in cele din urma se vor transforma in culori gri, neutre si pesimiste pentru noi.

Felul brutal in care s-a incheiat aceasta vacanta de vara, incheiere determinata in primul rand de sosirea neverosimila a toamnei, trezeste parca dintr-o letargie cronica intreaga scena politica romaneasca. Nu ca pana acum ar fi dormit, dar politicienii nostri s-au facut remarcati pe timp de vara mai mult prin  parlamentari pasive si certuri inutile decat prin actiuni concrete.

In aceste zile incepe practic numaratoarea inversa definitorie pentru perioada care urmeaza. Nu este vorba de numarul de zile pana la alegerile prezidentiale, nici de numarul de zile pana la anuntul oficial al candidaturii dl-ului Basescu. Pe 15 Septembrie, guvernul Boc isi va asuma raspunderea pentru doua pachete de legi, pe cat de controversate, pe atat de importante : legea salarizarii unice si legea invatamantului.

Criticat in atatea randuri pentru lipsa de fermitate in luarea unor decizii clare atat antictiza, cat si de continuare a reformarii statului, cabinetul Boc isi arunca toate ambitiile cumulate in aceste 9 luni de guvernare in doua legi extrem de sensibile. Ambele legi deranjeaza toate clostile si toti mamutii care zac de ani de zile si profita de binefacerile capitalismului salbatic. Dinozaurii cu pensii nesimtite, profesorii universitari corupti si depasiti profesional, sindicalistii patati politic, toti asuda abundent in aceste zile, rugandu-se si raspandindu-si in stanga si in dreapta influentele. Sunt exact ca acei caini care nu vor sa dea drumul la ciolanul furat din groapa altuia, inclestandu-si dintii si maraind, stiind foarte bine ca nu li se cuvine dar preferand sa ii doara decat sa renunte.Prezidentiale

Daca este destul de clar de ce legea salarizarii este intampinata cu atata raceala, am fi tentati sa consideram curioasa reactia celor implicati, vis-a-vis de legea invatamantului. Asadar, de ce nu se vrea reforma invatamantului?! Raspunsul este continut chiar de proiect in sine : cei din sistem vor fi nevoiti sa invete notiuni abstacte pana acum, ca eficienta, management, evaluare, exigentele pietei muncii s.a.m.d.. Un mic exemplu : legea nu permite universitatilor de stat neacreditate sa functioneze ; nimic nou ; numai ca acum cei responsabili vor fi scosi din invatamant, drastic pedepsiti, nemaifiind la adapostul unei legi neclare si interpretabile. Programa scolara va fi iar schimbata, unele catedre – modificate sau desfiintate, metodologiile clarificate. Aceste aspecte va incurca planurile multora si ii va scoate din comoditatea cu care s-au obisnuit pana in prezent.

Un proiect de reformare este bun pentru ca ii deranjeaza chiar pe unii dintre cei implicati! Daca nu ar fi asa, nu s-ar numi reforma.

Este adevarat ca legea ar fi trebuit dezbatuta. Dar la continua criza politica si configuratia neclara a scenei politice nu ne permitem sa pierdem vremea prin dezbateri parlamentare ineficiente. La urma urmei se vorbeste de luni de zile de aceste legi, iar cine spune ca nu au fost consultate toate partile implicate (sindicate, profesori, politicieni, societate civila etc) da dovada de ipocrizie sau de neinformare.

Daca aceste doua proiecte de lege vor trece pragul si vor fi aplicate, guvernul Boc isi spala o parte din pacatele ineficientei lunilor trecute. Mai mult, are sanse sa intre in istoria post-decembrista, ca un guvern care a aplicat reforme vitale pe timp de recesiune.

In schimb, daca guvernul nu reuseste sa treaca aceste proiecte vom avea razboi. Si dincolo de faptul ca oricum urmeaza alegeri prezidentiale si inca 2,3 luni de inactivitate a executivului in plus nu ar mai conta foarte mult, cel mai grav este ca aceste doua legi vor fi uitate printr-un sertar alti cativa ani, asa cum faimoasele legi anti-coruptie ale cabinetului Tariceanu I au fost lasate uitarii si aplicate numai partial, tocmai pentru ca dl. Tariceanu nu a avut curaul si demnitatea unei treceri fortate a legilor. La urma urmei, situatii disperate necesita solutii disperate !