Archives for posts with tag: Ecaterina Andronescu

Si-au scuipat in san oficialii Ministerului Invatamantului dupa 2 saptamani stresante, mai obositoare pentru ei decat pentru cei implicati direct. S-au imbratisat unii pe altii, si-au turnat in pahare, au ciocnit, au ronţăit covrigei si alte crănţănele luate pe banii de protocol si s-au felicitat spunandu-si: “Bravo ba baieti! Haideti ca ati reusit sa nu furati!”.

Pentru ca da, este primul an fara fraude in masa, fara subiecte “scapate”, cel putin fara sa aflam noi. Ca s-a mai furat pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale, cu hands-free, cu copiat unii de la altii, cu “servite” asta e normal, nu mira pe nimeni. A fi jmecher in ziua de azi e o virtute, a nu fura, a nu pacali, a nu fenta inseamna slabiciune.Funny faces 6

Chiar si rezultatele au fost bune, 80% au luat examenul vietii lor. Fata de 2003, cand un sfert din absolventii clasei a 12-a au vizitat centrele de examen in august, acum este o adevarata performanta. Prilej pentru cea mai buna dintre ministrii nostrii post-decembristi sa mai trag aer in piept si sa purceada neinfricata in actiunea de reformare a sistemului.

3 probe din 2011 la Bacalaureat se pare ca ne-ar scoate invatamantul din criza. Ma rog…3 probe pentru 1 an, hai 2, apoi iar se schimba schimbarea. Acesta este modelul britanic se pare; a mers la ei, de ce sa nu mearga si la noi?! Sistemul se va mai schimba de 1000 de ori, dar sa nu cumva sa se umble la programe, la manuale, la metodologii, la profesori, la evaluarea acestora. Sa nu cumva sa fie domnii profesori si inspectori scosi din inertia in care zac de ani de zile, sa fie siliti sa isi schimbe metehnele, poate chiar sa foloseasca mous-ul altflel decat pentru Solitaire. Sa nu cumva (Doamne fereste!) sa raspunda pentru rezultatele elevilor lor!

Ar fi prea complicat. Mai bine se schimba sistemul, la fel cum s-a schimbat si in 2003 (singurul an al grilelor, da…ala cu 75% promovabilitate, cea mai mica din istorie). Astfel o sa se vada din nou oficialii Ministerului in vara anului 2011, o sa se priveasca ochi in ochi si, intr-un moment de sinceritate o sa rabufneasca: “Ba, mai bine ii lasam sa fure! Ar fi mai lejer pentru noi”.

Tare as fi vrut sa vad reactiile mai-marilor universitari, reprezentanti ai institutiilor incluse in clasificarea celor de la CUC (Coalitia pentru Universitati Curate), mai ales a celor care tind catre limita de jos a acestei liste. Topul – pe care il puteti vedea aici – ia in seama 4 criterii relevante in acordarea a unui numar de stele, de la 0 (pentru cea mai slab clasata) pana la 5 (pentru cea mai bine clasata): transparenta si corectitudine administrativa, corectitudine academica, calitatea guvernantei si management financiar. Acestea sunt dealtfel sintagme non-grata in ogradele universitatilor romanesti care se simt bineinteles cu musca pe caciula.

Topul in sine nu ofera surprize extraordinare pentru cei care au cat de cat contact cu mediul academic. Surprinde totusi provincia, mai ales prin prezenta in partea superioara (3 si 4 stele) a catorva dintre institutiile universitare din orase mai degraba medii sau fara traditie in domeniu  precum Suceava, Ploiesti sau Alba-Iulia.

In schimb, nu este deloc suprinzatoare slaba avaluare a UMF “Carol Davila” din Bucuresti, Universitatea Agronomica si Medicina Veterinara Bucuresti, SNSPA Bucuresti (0 stele), Universitatea “Ovidius” din Constanta, Universitatea din Craiova (1 stea), atata timp cat in ultimii ani s-au tot semnalat numeroase nereguli, pornind de la banala lipsa de profesionalism si culminand cu cazuri de coruptie, hartuire sexuala, plagiat. Pe de alta parte, centre universitare traditionale precum Timisoara (Universitatea de Vest), Brasov (Universitatea Transilvania), Cluj Napoca (Universitatea Tehnica) sunt considerate sub-mediocre in acest clasament (2 stele).

Nu cred insa ca ii va afecta foarte mult pe responsabilii institutiilor respective, in sensul actionarii intr-un sens sau altul, dar cred ca ii va enerva pe multi: domnii profesori  vor sifona ziarul in care au citit stirea axact asa cum procedeaza cu lucrarile studentilor, doamnele profesoare se vor imbufna si umfla in piept si mai mult decat o fac in mod obisnuit arogant in fata amfiteatrelor, rectorii si sefii de catedre se vor rasti la secretare, care – la randul lor – o sa le scuipe in cafea exact asa cum flegmeaza figurativ zilnic in fata studentilor prezenti la secretariat cu “pretentia” de a fi informati sau serviti.

Clasamentul acesta va fi cu adevarat relevant atunci cand va avea o continuitate, adica o baza de comparatie. Astfel, sper ca vom putea observa peste 3,4 ani cum s-a modificat, ce s-a schimbat, cine a urcat si cine a coborat. Bineinteles ca nici o universitate nu a primit maximum de 5 stele atata timp cat pe plan international avem, la nivel de invatamant superior la fel de multa competitivitate cat avem si la un sport ca snooker-ul.

De fapt acest clasament este legat indirect de alte trei evenimente petrecute recent:

  • anuntarea clasamentului celor mai bune 500 de universitati: Topul 500 (il puteti vedea integral aici) releva ceea ce stiam si vom stii inca multi ani de acum inainte si anume ca Romania nu conteaza la acest capitol pe plan mondial. O astfel de perspectiva nu poate decat sa-ti toarne plumb in picioare, gandindu-te ca ori ai absolvit ori urmeaza sa devii absolvent al unei universitati care nu exista, din punct de vedere calitativ. Sunt sigur dealtfel ca nici un top 1000 nu ne-ar salva.
  • sentinta data de Tribunalul Bucuresti de anulare a examenului de admitere la doctoratul de marketing, in cadrul ASE Bucuresti, ca urmare a unei reclamatii a unei studente. Se pare ca regulamentul nu a fost respectat, iar studenta respectiva a luat atitudine, ceea ce tinde sa devina o raritate in mediul academic romanesc. La cate universitati au sub 3 stele in clasamentul CUC, se pare ca nerespectarea regulamentelor este o practica obisnuita, neinsemnand neaparat ca trebuia sa privim un astfel de top pentru a intelege care sunt practicile uzuale in invatamantul superior.
  • taxele de scolarizare universitare se maresc, ajungandu-se la situatia cvasi-aberanta ca locurile cu taxa de la  universitatile de stat sa coste mai mult decat cele de la “privat”. Calitatea serviciului in schimb – pentru ca vorbim totusi de un serviciu prestat –  ramane neschimbata si, dupa cum exprima topul integritatii, cu perspective sumbre de imbunatatire.

Despre invatamant in Romania sunt multe de spus. Este bine totusi ca a inceput sa se vorbeasca obiectiv, ceva mai concret, acceptand desigur ca mai este inca mult pana departe. Adica pana la a avea cineva curajul de a lua atitudine, dand in judecata statul pentru ca plateste taxe enorme si ca nu i se furnizeaza servicii de top 500, sau macar 1000.