Archives for posts with tag: criza economica

– A doua parte

Punand toti factorii unui an de criza la un loc si mai ales, felul in care au fost afectate si au reactionat agentii nostri economici, putem distinge cateva reguli de marketing pe timp de criza.  Poate nu veti fi cu totul de acord dar cu siguranta va ofera un punct de plecare nu numai pentru supravietuire, ci chiar pentru succes.

Asadar 7 strategii de marketing pe timp de criza:

1. Adaptati pretul.

Chiar pe timp de criza atunci cand toata lumea se plange de lipsa de lichiditati, veti avea o mare surpriza constatand ca la pretul corect orice se vinde, acolo unde exista cu adevarat nevoie. Ajustarea pretului la puterea de cumparare, sacrificand o parte din profit poate fi in unele cazuri singura solutie de salvare de la faliment.

2. Folositi marketingul destept.

Adica identificati exact acele instrumente de promovare si de vanzare neconventionale, ieftine sau putin costisitoare si la indemana. De cele mai multe ori aceste instrumente sunt migaloase, necesita timp si/sau experienta dar, odata stapanite va pot aduce beneficii mari la costuri minime.

Internetul ramane, in functie de natura activitatii, principala arma a marketingului destept. Si nu ma refer numai la un site de prezentare al companiei; retelele sociale/profesionale, prezenta constanta pe forumuri de specialitate, gasirea de oportunitati/parteneriate de afaceri, optimizarea pentru motoarele de cautare, promovarea on-line. In era turbomarketingului nici o firma serioasa nu isi permite sa nu foloseasca internetul la potential maxim.

Pe langa interent insa mai sunt si alte strategii ale marketingului destept; promovati-va prin orice mijloc gratuit sau putin costisitor care va este la indemana: autocolantele pe masina, carti de vizita/fluturasi/pliante “uitate” prin diverse locatii, socializare la diferite intalniri sau evenimente, prezenta la evenimentele (targuri, conferinte) ale industriei de profil, reteaua de cunostinte etc. Practic toata lumea din cercul dumneavoastra trebuie sa stie cu ce va ocupati, ce vindeti si mai ales, la ce firma.

3. (Re)Negociati.

Pe timp de criza totul se negociaza. Fie ca este vorba de chiria sediului firmei, de contractele cu furnizorii, de web-designer care se ocupa de site-ul dvs, totul trebuie negociat. Dar nu sub pretextul crizei. Orice negociere trebuie sa aiba o baza reala, palpabila si eventual, cuantificabila. Chiria la sediul firmei se poate negocia pentru ca nu mai ofera vadul comercial de acum 2 ani; sau pentru ca pierderile de caldura sunt prea mari in contextul politicii de izolare termica a cladirilor. Sau pur si simplu pentru ca baia este prea mica pentru firma dumneavoastra. Brusc. Proprietarul stie ca in aceste timpuri ar trebui sa se multumeasca cu mai putin pe moment, decat sa stea cu spatiul neocupat inca 6 luni si cu costurile de intretinere aferente.

4. Identificati principala cauza a scaferii vanzarilor si eliminati-o!

De ce au scazut vanzarile? De ce ne viziteaza mai putini clienti? De ce ne suna mai putin telefoanele? De ce am semnat mai putine contracte?

Raspunsul lejer: cererea a scazut!

Raspunsul lenesilor: lumea nu mai are bani!

Dincolo de astfel de concluzii trase la cald, ar trebui sa ne oprim putin sa analizam. Nu intr-o ora, nu intr-o zi, ci pe o perioada mai lunga.  Vorbiti cu clientii dumneavoastra, faceti pe vanzatorul macar de 2-3 ori, faceti sedinte cu angajatii si lasati-i numai pe ei sa vorbeasca, moderandu-i numai.

Intalniti-va cu prietenii si cu rudele dumneavoastra. Nu va plangeti zicandu-le ca nu va mai merge afacerea, in schimb deviati discutia astfel incat sa va faceti interlocutorul sa isi dea cu parerea liber despre ceea ce faceti. Veti avea surprinderea de a culege cateva idei foarte bune de la oameni ce nu au nici o pregatire de marketing sau management.

Sfatul pe gratis in era mercantilismului este nepretuit.

5. Supunerea informatiei

Tineti ochii permanent deschisi. Cascati gura. Plimbati-va pe jos, luati metroul si tramvaiul, lasati o saptamana  masina acasa in garaj.

Cumparati carti. Actuale, nu mai jos de August 2009. Cititi ziarele straine cu profil economic.

Cautati pe internet. Vedeti ce au facut si ce fac firme cu aceeasi activitate a a dvs in strainatate. Nu ii copiati, comportamentul consumatorului difera mult de la o tara la alta. Inspirati-va numai.

Informatia este astazi un factor de productie. Pe langa resursele naturale, forta de munca si capitalul, informatia pe o piata concurentiala devine vitala pentru succes.

Analizati piata. Faceti grafice. Analizati consumatorul. Vorbiti cu el. Analizati concurenta, din postura unui client. Culegeti informatii dar nu e indeajuns: trebuie sa le supuneti, analizandu-le. Sa le stoarceti, sa le intoarceti pe toate partile.

Informatia creaza valoare in afaceri.

6. Sacrificati profitul pe termen scurt.

Acceptati pierderi dar gestionati-le pentru a evita falimentul. Nu veti muri de foame daca afacerea dumneavoastra nu va mai creste cu 10% pe an. Nu dati oameni afara pe motivul ca nu mai sunt vanzari. Toate acestea se vor plati la un moment dat. Aveti grija de actualii si vechii dvs clienti si gasiti modalitati de a creste productivitatea.

Vorbiti cu angajatii dumneavoastra. Daca lucrurile merg rau vor intelege atata vreme cat observa ca dumneavoastra faceti eforturi sustinute. Dar cat timp veti continua sa aveti facturi la telefon la 1000 de lei pe luna, fara sa aveti nici o vanzare in plus nu va veti deosebi cu nimic de acei manageri de provincie, ahtiati dupa castiguri rapide, cu orice pret.

Un an pe pierdere, adica un an de austeritate nu va falimenteaza atata timp cat v-ati facut temele bine. Dupa ce consumatorii isi vor reveni si folosind avantajul competitional pe care il detinem (oricare ar fi acela) piata va va gasi in varf. Pentru ca ati reusit sa evaluati si sa gestionati corect riscurile.

Si mai ales pentru ca nu v-ati zgarcit.

7. Colaborati!

Toata lumea o sa va spuna ca nu are lichiditati. Mai ales firmele. Nu-i nimic. Chiar daca nu sunt bani pe piata asta nu inseamna ca nu sunt lucruri de comercializat.

Propuneti colaborari in acele activitati conexe pietei dumneavoastra. Daca aveti un magazin la coltul strazii puteti sa plasati niste pliante la frizerul de la capatul strazii. Si invers. Daca aveti un salon de coafura, vorbiti cu un salon de manichiura. Daca produceti materiale de constructii, colaborati cu o firma de constructii case. Daca deja se intampla asta, colaborati cu mai multe firme. Daca aveti o firma de taximetrie, recomandati o pensiune in schimbul aceluiasi serviciu.

Veti observa probabil ca nu este nimic genial in ceea ce ati citit. Sunt reguli de baza, sunt strategii de bun-simt. Politici care va pot transfera din liga mica de afaceri, in campionatul mondial de business. Sunt lucruri marunte care va pot scote din anonimat.

– Prima parte-

Cerere vs Nevoie?

Analistii si statisticienii vin cu argumente pro sau contra depasirii crizei in actualul an. Indiferent daca vom fi sau nu “pe crestere” in a doua jumatate a anului, este cert ca agentii economici vor avea o conduita de criza in 2010.

Cu un ghiocel de crestere +0,3% nu se face primavara, mai ales daca aceasta este sustinuta numai de un an agricol bun. Fara zarzavat pe tarabe ne-am afla tot “pe minus”.

Asadar bugetele, bilanturile, proiectiile si strategiile sunt “de razboi” in aceste luni. Adica de criza economica.

Principala cauza pentru care companiile au inregistrat descresteri anul trecut ramane scaderea cererii. Care cerere este formata de puterea de cumparare si de nivelul de trai. Acolo unde somajul este prezent, nu mai sunt nici bani, nu mai este nici cerere si din nou, exista somaj. Este un cerc vicios de care am mai vorbit.

Pana acum nimic nou. Interesant este ca scaderea cererii nu atrage dupa sine si prabusirea nevoii reale. Aceasta nevoie pentru bunuri si servicii este in continuare exploziva, dar neexploatata.

Dorinta consumatorului roman de a cumpara, de a consuma ramane clar pe un trend ascendent. De unde ne dam seama?

Incercati sa va duceti duminica seara, spre exemplu, intr-un magazin de bricolaj (gen Practiker sau Bricostore). In mod normal, duminica seara, omul se plimba pe bulevard, mananca la restaurante, se uita prin malluri.

Ce cauta consumatorul nostru chiorându-se la scule, faianta si bude duminica seara? Nici macar nu cumpara.

Apropiati-va de el si veti vedea ce gandeste. Viseaza, isi face planuri, face calcule, alege culori vorbind numai la conditional-optativ. Adica acel mod al verbelor care exprima dorinte si optiuni  totusi neconcretizate in momentul vorbirii.

Asadar nevoia exista si este mare!

Unele firme observa asta si se adapteaza: sticle mai mici la bere, cadouri in hipermaketuri, promotii la masini, discounturi la materialele de constructii. Putini insa iau in calcul cea mai importanta variabila a comertului: pretul!

Aproape ca pretul este un subiect tabu pentru companiile romanesti. Este ultima reduta si se modifica numai in ultima instanta. Nici macar cu marfa pe stoc nu se fac rabaturi semnificative.

Cu toate ca ar trebui sa fie primul instrument de atragere a clientului, pretul este ultimul. Companiile romanesti invata pe timp de criza sa fie mai cumpatate dar nu sacrificand profitul!  Mai curand creezi somaj, tai costurile, pui presiune pe clienti, negociezi cu furnizorii.

La o prima vedere, suntem tentati sa spunem ca, atata vreme cat aceasta politica genereaza profit, este perfect in regula sa se procedeze astfel. Perfect adevarat! Numai pe termen scurt insa!

De dragul profitului semestrial, anual, imediat, companiile romanesti genereaza somaj, contribuie mai putin la bugetul statului si, foarte imporant – produc si furnizeaza produse/servicii de slaba calitate. Pe termen lung, aceasta politica va gauri eonomia de piata, oricum anemica cum deja o stim:

Cand vor fi iar pe crestere, companiile vor beneficia de un consumator ursuz si tumefiat de criza, zgarcit si pretentios, o forta de munca prost-pregatita pe care nu se vor putea baza si, nu in ultimul rand, aceeasi calitate slaba a produselor/serviciilor.

– va continua –

Anul trecut pe vremea aceasta ne hraneam cu optimism gandindu-ne ca unda crizei nu va ajunge pana la noi, sau daca se va intampla sa ajunga, nu ne va afecta decat in mica masura.

In prezent imi vine in minte o singura expresie gandindu-ma la 2009: un an greu. Probabil am scapat de pericolul falimentului national, fenomen prin care au trecut alte tari in curs de dezvoltare (Ungaria, tarile baltice), dar am fost departe de a combate criza prin solutii specifice.

Cum se intra in criza in 10 pasi?

Romania a avut avantajul unei tari mari, cu o inertie mare. Astfel criza a ajuns la noi mai tarziu decat la altii si a evoluat mai lent. Limitarea investitiilor straine de orice fel (directe sau indirecte) au dus la prabusirea unei piete a muncii in plina crestere si la explozia somajului.

Acum doi ani, numai cine nu voia nu se angaja. Acum sunt cozi interminabile la camera de munca.Criza economica1

Explicat pe limbajul unui copil de clasa a IV-a fenomenul extinderii crizei se poate explica astfel: bancile nu mai au bani, prin urmare oamenii nu mai au posibilitatea de a cumpara masini, prin urmare cei ce produc masini raman fara munca, devenind someri; acestia stau acasa, incaseaza bani de la stat sub forma unui ajutor de somaj si, la randul lor isi reduc consumul: pun mai putina benzina in rezervoare pentru ca nu se mai duc la munca, consuma mai putina spuma de ras sau produse de machiaj pentru ca nu sunt nevoiti sa se rada/machieze zilnic etc; mai departe – benzinarul, lucratorul la fabrica de cosmetice sunt in pericol sa devina someri si la randul lor isi reduc consumul.

Toti acestia isi platesc cu greu sau nu isi mai achita deloc ratele la banci. Acestea isi slabesc puterea de creditare si asa mai departe, spirala se reia de la inceput. Asadar somajul infloreste (1).

Pe langa acestea, bancile nu mai sunt interesate sa crediteze populatia (2).  Statul absoarbe toate lichiditatile si, chiar daca la dobanzi preferentiale, statul (municipalitati, agentii etc) prezinta risc aproape zero. Sunt clienti de criza.

Numai ca in Romania bancile au stopat creditarea inainte ca tara sa intre cu adevarat in criza. In Octombrie 2008, BNR impunea noile norme de creditare. Fiind destul de rigide (dar deloc anormale intr-o tara cu mai mult de un credit pe cap de locuitor), normale BNR adoptate in 2008 au stopat principala sursa a consumerismului nebun ce a caracterizat anii 2006-2008 (3). Oamenii nu isi luau credit numai pentru masina sau locuinta, ci pentru masina de spalat, calculator, termopane, mobila etc. Deci nu faceau investitii (desi nici masina nu este o investitie) ci corectau anumite frustrari acumulate in zeci de ani de restrictii.

Asadar, pe langa problemele de principiu oricum existente in economia noastra, cumulate cu cele importate ale crizei generate in strainatate, Romania s-a confruntat si cu o serie de circumstante nefericite, de genul implementarii normelor BNR. Acest fapt ar fi adus oricum un recul in consum si, evident, in cresterea economica indiferent de aparitia ulterioara a crizei. – Reducerea consumului si a puterii de cumparare (4).

Tot o astfel de circumstanta nefericita poate fi considerat si momentul aparitiei crizei economice: Ianuarie-Martie este o perioada moarta in cele mai multe dintre segmentele economiei (5). In afara de anumite industrii de nisa (depanatorii de centrale termice sau producatorii de incaltaminte si haine de iarna, anumite servicii pentru companii) toata lumea are de pierdut.

Atunci cand scaderea cererii specifica perioadei din an mai este accentuata si de conjunctura economica nefavorabila, exact in acel moment intervine panica (6). criza economica

Panica reprezinta o alta cauza, sau mai degraba efect (?) a crizei. Patronii se sperie, isi vad amenintate profiturile, taie din cheltuieli, concediaza oameni, renunta la servicii auxiliare, isi restrang activitatea, renunta la investitii.

Caderea pietei imobiliare nu poate sa nu fie amintita printre cauzele crizei in Romania (7). Dar piata imobiliara mai degraba s-a corectat prin aceasta cadere, fiind umflata ani de-a randul ca un balon de sapun. Marea problema este ca imobiliarele au tras in jos si segmentul de constructii (8). Odata ce nu se vinde, nu se mai construieste; iar aceasta industrie este de baza in orice economie. Contractarea acesteia a avut efecte dintre cele mai grave in economia noastra, inclusiv pe piata muncii.

Si daca la toate acestea se mai adauga ani electorali – 2 la rand (9) si lipsa de viziune, responsabilitate si competenta din partea politicului (10), avem reteta unei crize economice ca la carte.

Paradoxul este ca, din fericire, este posibil sa iesim din criza exact asa cum am intrat: fara sa ne dam seama, independent de actiunile noastre. Practic nici un set de masuri nu a redus efectele crizei, desi anumite decizii punctuale au fost inspirate. Salvarea uzinei Dacia si, prin aceasta, a sute si mii de furnizori cu zeci de mii de angajati, a contribuit probabil decisiv la evitarea colapsului economiei sau macar a pietei muncii. Dar nici macar aceasta salvare nu a fost determinata in mod direct de autoritatile de la Bucuresti.

Probabil vor aparea cat de curand carti, tratate si studii care vor analiza la rece criza economica a acestor ani si ne vor prezenta 10 pasi prin care putem iesi din criza; pana atunci insa ne putem consola cu teoria celor 10 pasi in care putem intra in criza.

Felul brutal in care s-a incheiat aceasta vacanta de vara, incheiere determinata in primul rand de sosirea neverosimila a toamnei, trezeste parca dintr-o letargie cronica intreaga scena politica romaneasca. Nu ca pana acum ar fi dormit, dar politicienii nostri s-au facut remarcati pe timp de vara mai mult prin  parlamentari pasive si certuri inutile decat prin actiuni concrete.

In aceste zile incepe practic numaratoarea inversa definitorie pentru perioada care urmeaza. Nu este vorba de numarul de zile pana la alegerile prezidentiale, nici de numarul de zile pana la anuntul oficial al candidaturii dl-ului Basescu. Pe 15 Septembrie, guvernul Boc isi va asuma raspunderea pentru doua pachete de legi, pe cat de controversate, pe atat de importante : legea salarizarii unice si legea invatamantului.

Criticat in atatea randuri pentru lipsa de fermitate in luarea unor decizii clare atat antictiza, cat si de continuare a reformarii statului, cabinetul Boc isi arunca toate ambitiile cumulate in aceste 9 luni de guvernare in doua legi extrem de sensibile. Ambele legi deranjeaza toate clostile si toti mamutii care zac de ani de zile si profita de binefacerile capitalismului salbatic. Dinozaurii cu pensii nesimtite, profesorii universitari corupti si depasiti profesional, sindicalistii patati politic, toti asuda abundent in aceste zile, rugandu-se si raspandindu-si in stanga si in dreapta influentele. Sunt exact ca acei caini care nu vor sa dea drumul la ciolanul furat din groapa altuia, inclestandu-si dintii si maraind, stiind foarte bine ca nu li se cuvine dar preferand sa ii doara decat sa renunte.Prezidentiale

Daca este destul de clar de ce legea salarizarii este intampinata cu atata raceala, am fi tentati sa consideram curioasa reactia celor implicati, vis-a-vis de legea invatamantului. Asadar, de ce nu se vrea reforma invatamantului?! Raspunsul este continut chiar de proiect in sine : cei din sistem vor fi nevoiti sa invete notiuni abstacte pana acum, ca eficienta, management, evaluare, exigentele pietei muncii s.a.m.d.. Un mic exemplu : legea nu permite universitatilor de stat neacreditate sa functioneze ; nimic nou ; numai ca acum cei responsabili vor fi scosi din invatamant, drastic pedepsiti, nemaifiind la adapostul unei legi neclare si interpretabile. Programa scolara va fi iar schimbata, unele catedre – modificate sau desfiintate, metodologiile clarificate. Aceste aspecte va incurca planurile multora si ii va scoate din comoditatea cu care s-au obisnuit pana in prezent.

Un proiect de reformare este bun pentru ca ii deranjeaza chiar pe unii dintre cei implicati! Daca nu ar fi asa, nu s-ar numi reforma.

Este adevarat ca legea ar fi trebuit dezbatuta. Dar la continua criza politica si configuratia neclara a scenei politice nu ne permitem sa pierdem vremea prin dezbateri parlamentare ineficiente. La urma urmei se vorbeste de luni de zile de aceste legi, iar cine spune ca nu au fost consultate toate partile implicate (sindicate, profesori, politicieni, societate civila etc) da dovada de ipocrizie sau de neinformare.

Daca aceste doua proiecte de lege vor trece pragul si vor fi aplicate, guvernul Boc isi spala o parte din pacatele ineficientei lunilor trecute. Mai mult, are sanse sa intre in istoria post-decembrista, ca un guvern care a aplicat reforme vitale pe timp de recesiune.

In schimb, daca guvernul nu reuseste sa treaca aceste proiecte vom avea razboi. Si dincolo de faptul ca oricum urmeaza alegeri prezidentiale si inca 2,3 luni de inactivitate a executivului in plus nu ar mai conta foarte mult, cel mai grav este ca aceste doua legi vor fi uitate printr-un sertar alti cativa ani, asa cum faimoasele legi anti-coruptie ale cabinetului Tariceanu I au fost lasate uitarii si aplicate numai partial, tocmai pentru ca dl. Tariceanu nu a avut curaul si demnitatea unei treceri fortate a legilor. La urma urmei, situatii disperate necesita solutii disperate !

Pe timpuri de crestere economica puternica, asa cum Romania a avut in perioada 2005-2008, este simplu sa fii manager. Bancile crediteaza relativ usor, planul de afaceri nici macar nu trebuie sa fie unul realist, potentialul pietei se poate dovedi facil pe baza cresterilor industriei respective. Din aceste cauze, marketingul managerilor romani cu afaceri mici aflate in plina crestere a reprezentat o notiune destul de abstracta. Comunicarea cu piata se facea inertial, inca sunt companii puternice in Romania care au un site (daca au!) de prin anii 2000, 2001.

Bineinteles ca aceeasi patroni au neglijat total politica de personal. Unii dintre ei chiar au oferit training-uri insa totodata si niste contracte cvasi-dubioase prin care cei pregatiti erau legati o anumita perioada de companie, in caz contrar urmand sa plateasca echivalentul in bani al traingu-lui. Alti angajatori, cei mai multi dintre acestia, nici macar nu s-au gandit sa-si pregateasca in vreun fel oamenii, avand pretentii exagerate de cele mai multe ori de la niste proaspat-absolventi sau angajati fara nici un fel de experienta pe jobul respectiv.

Bineinteles acestia sunt managerii care ani la rand s-au plans de lipsa de forta de munca, de slaba calitate a oamenilor angajati, de pretentiile exagerate a acestora. Afacerile le cresteau oricum, apareau in reviste la rubrici de genul “managerul lunii” cu “afaceri super ingenioase care au crescut cu 30-40% anual”. manager

In fapt, un manager de calitate se distinge pe timp de criza. Este usor sa-ti cresti afacerea atunci cand tendinta pietei este clar in crestere. Atunci cand creditarea catre populatie explodeaza, veniturile acestora cresc constant, nivelul de trai creste, iar apetitul pentru consum este de nestavilit – trebuie sa fii cu adevarat dezastruos ca afacerea ta sa nu urmeze un trend crescator.

Astazi, managerii de succes de ieri descopera marketingul, realizand pliante si lasandu-le sub stergatoarele masinilor. Isi bat angajatii la cap sa dea 100 de telefoane pe zi, crezand ca vanzarile directe o sa-i scoata din faliment. Renunta la cheltuielile inutile, descopera fara voie conceptul de optimizare a costurilor. Se uita nostalgici la cifrele din lunile trecute si dau din umeri zicand: “n-avem ce face. E criza!”. Nu se considera manageri slabi, ci ghinionisti. Anii trecuti nuse considerau manageri norocosi, ci foarte buni.

Cei mai multi dintre ei fac aceleasi greseli ca si in trecut: nu gandesc pe termen lung. Isi streseaza la maximum angajatii, daca nu cumva nu i-a si dat deja afara. Comunica foarte putin cu ei la modul construtiv, uitand ca acum un an se rugau de acestia sa lucreze pentru ei. Uitand sau nedorind sa creada ca pana la urma criza o sa treaca scutindu-i de faliment, patronii romanii isi arunca de cele mai multe ori in suturi angajatii, promovandu-si imaginea de angajatori de evitat.

Peste 2, 3 ani ii vom auzi sau citi in revistele de business pe acestia cum se plang de faptul ca nu gasesc oamenii potriviti, profesionistii mult-doriti si ca afacerile lor stagneaza din cauza asta. In nici un caz nu va fi vina lor.

Acum cateva saptamani imi povestea o prietena angajata in Romania cum, la un training in Germania, patronii romani din industria respectiva (servicii pentru companii) au beneficiat de un sfat cat se poate de clar si de pretios: “Angajatori, aveti grija de oamenii vostri!”. In mod cert  sunt necesare concedieri, dar conteaza foarte mult modul in care acestea sunt facute. Sa lasi loc de buna ziua pe vreme de criza poate fi cea mai ieftina si la indemana tactica in astfel de situatii. Daca dupa cativa ani in care angajatii si-au perfectionat abilitatile si s-au specializat in domeniu sunt aruncati ca niste masele stricate, asta inseamna inconstienta si revenirea la anii ’90. Daca se vor salva de la faliment, aceeasi manageri vor trebui sa angajeze oameni noi, pe care sa-i pregateasca minutios, consumand resurse importante de bani si timp.

Cu certitudine criza are si beneficiile sale. Va transforma macar o parte din capitalismul acesta salbatic intr-un mediu ceva mai sanatos. Ii va face mai constienti macar pe cativa dintre patronii romani si le va reduce din ingamfarea de care au dat dovada in ultimii ani. Angajatii  mai au insa pana sa se simta pe deplin protejati intr-o lume a patronilor ahtiati dupa castiguri usoare, cu investitii minime si sclavi in loc de forta de munca.

Din Noiembrie 2008 comertul mondial a scazut constant pe fondul descresterii cererii si, implicit, a puterii de cumparare a populatiei. Cele mai mari porturi din lume au ajuns in situatia de a nu mai avea spatiu de depozitare a containerelor fara marfa.

Se estimeaza ca volumul comertului a 65 de state (care cumuleaza 97% din comertul mondial) va scadea cu 10% anul acesta. Analistii se intreaba cine va genera cererea in viitorul apropiat pentru redresarea comertului, in conditiile unui nivel al somajului in crestere in toata lume. Populatia SUA este inca afectata si neincrezatoare, preferand sa economiseasca; China, chiar daca inregistreaza o crestere economica de aproape 8% in T2, aceasta a fost generatPorta de infuziile de capital ale statului in economie, nicidecum de cresterea puterii de cumparare sau a consumului privat; somajul din UE impiedica populatia europeana sa impulsioneze comertul mondial, iar Federatia Rusa este clar ca nu poate aduce salvarea din acesta punct de vedere.

Atunci unde este vestea buna?!

Se pare ca punctul cel mai de jos al indicatorilor comertului s-a inregistrat in primele luni ale acestui an. De atunci, scaderea schimburilor comerciale pe plan mondial s-a temperat. Analistii economici considera ca scaderea brusca de la sfarsitul anului 2008 – inceputul lui 2009 este cauzata de scaderea brusca a cererii coroborata cu epuizarea stocurilor. Odata ce acestea au fost consumate, un nou val de comenzi a fost plasat de catre retaileri si intermediari cu scopul de a acoperi cererea care, chiar daca in descrestere, nu a coborat la nivelul zero. Aceasta pare a fi explicatia temperarii descresterii comertului mondial, alaturi de sumele importante de bani pompate de economiile nationale pentru impulsionarea consumului si a investitiilor.

Cu toate acestea, chiar daca pare ca isi revine, comertul mondial are nevoie de o crestere sanatoasa, ci nu de una de conjunctura. Pentru ca aceasta sa se intample, ar trebui sa contribuie mai multi indicatori vitali pentru cresterea cererii: rata somajului, investitiile, puterea de cumparare. Un orizont de timp de inca 12 luni pare a fi plauzibil dar si destul de optimist.

Sursa si informatii suplimentare: the economist

Foto: portul din Singapore, sursa: gcaptain.com

Asistam saptamanile acestea la politica de vara. Daca dl. Mazare si o prezentare de moda cvasi-penibila a ajuns sa fie subiect central de presa nu numai in Romania, dar si in intreaga lume, e clar ca nu se intampla mare lucru in politica mondiala.

Pe fondul eclipsei cu cea mai mare audienta din istorie din China si India, economia mondiala pare ca usor-usor se redreaseaza. Este insa numai o perceptie deocamdata. Asa cum primele luni ale anului nu sunt foarte relevante, consumul si productia reducandu-si motoarele inevitabil dupa decembrie, la fel – lunile  de vara ofera premisele unei aparente cresteri. Turismul este impulsionat, consumul bunurilor de larg consum (produsele agricole in special) creste, venitul salariatilor creste sensibil datorita primelor de vacanta (acolo unde este cazul).

In Romania este greu de spus daca motoarele economiei chiar se redreseaza sau daca pur si simplu incepem sa uitam Politica de varausos-usor de criza economica. E clar ca isteria de care vorbea dl. Isarescu in iarna acestui an s-a redus, acesta fiind primul pas catre normalitate. In orice caz, fara o putere investitionala reala, mediul privat are in continuare un handicap enorm asteptand miscari de incurajare a creditarii.

Si politicienii au intrat in…hibernare. Si vorbim de acei politicieni care se pregatesc de turneul final. Dupa ce domnii Crin Antonescu si Mircea Geoana au fost extrem de activi inca din primavara acestui an, se pare ca s-au hotarat sa se retraga un timp pentru a-si trage rasuflarea. Intre timp, dl. Basescu isi face temele de vacanta: isi atrage cum stie mai bine capital electoral solid si fidel (asa cum am mai scris si aici). Combina utilul cu placutul. Si probabil actiunile acestea vor continua si in toamna, atunci cand urmeaza festivalurile recoltei, ale vinului, carnatilor etc. Chiar daca nu si-a anuntat inca oficial candidatura si implicit nici programul de guvernare (si este clar ca nu o va face acum pe timp de vara), dl. Basescu s-a gandit ca oricum oamenii pe care ii viziteaza sunt prea putini interesati de programe de guvernare. Acestia se simt onorati ca sunt bagati in seama, criteriile lor privind simpatiile politice fiind extrem de simpliste.

Din toamna insa va incepe spectacolul. Sau circul, depinde cum priviti. Nu va fi un spectacol in trei, vom vedea multi oameni implicati. Asa cum deja dna Ridzi sau dl. Nemirschi au fost, respectiv vor fi sacrificati, asa trebuie sa ne asteptam si la atacuri continue la dl. Tariceanu, arma secreta la care ravneste Crin Antonescu. Si vor fi si altii. Vor fi oameni politici criticati si/sau sacrificati pe criterii de coruptibilitate, incompetenta, aspect fizic (!), inteligenta. Acesta este razboiul politic peste tot in lume, fie ca ne convine sau nu.

Nu cred insa ca va depasi spactaculozitatea bataliei electorale din 2004. Atunci cand cenzura presei, stenogramele, teatrul au caracterizat razboiul politic cu o miza chiar mai mare decat a celui de anul acesta. Trag insa sperante, inutil dealtfel, ca vom avea mai multa decenta. Nici prea multa totusi…

Actualul guvernator BNR a intrat oficial in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv sef de banca centrala, functie ce-i apartine din 1990.

Considerat deseori ingamfat, prea departe de problemele oamenilor simpli, ba chiar de altii – responsabil pentru situatia economica din anii ’90, Mugur Isarescu este un om eminamente retras, timid pe alocuri. A fost poate singurul om cu capul pe umeri in jungla capitalista de la mijlocul anilor ’90 si, daca ar fi trebuit sa priMugur Isarescumeasca un premiu, ar fi trebuit sa il primeasca pe acela de evitare a colapsului BCR, eveniment care ar fi prabusit Romania, oricum zdruncinata serios.

Performanta lui Mugur Isarescu este cu atat mai mare cu cat a rezistat in aceasta functie in conditiile in care majoritatea oamenilor de prim-plan ai anilor ’90 nu se mai regasesc pe prima scena politica in prezent. Poate tocmai capacitatea de negociator si importanta functiei sale l-au facut sa fie imun in fata schimbarilor politice. Nici chiar cei mai puternici si influenti dintre politicieni nu au vrut/putut sa il schimbe din functie.

Oricum, dl. Isarescu ar trebui sa se gandesca sa spulbere acest record, pentru ca o continuitate pe timp de criza la BNR este esentiala. Si apoi, chiar nu este deocamdata un specialist in Romania capabil sa se confrunte cu o functie atat de complexa.

S-a tot zis ca Barack Obama isi citeste majoritatea discursurilor, chiar si micile alocutiuni de pe prompter. Aceasta este politica adoptata de consilierii presedintelui SUA care, asa cum am mai scris aici, nu lasa nici macar o virgula sa strice armonia Casei Albe. Atata timp cat este inca indragit si pe val, nimeni nu o sa se supere ca dl. Obama isi lectureaza spusele de pe prompter. Probabil Bush W. ar fi fost desfiintat daca ar fi indraznit sa renunte la improvizatia discursurilor inconfundabile ale domniei sale.

Iata totusi ca nu totul decurge mereu conform planului si, intr-una dintre conferintele domniei sale, unul dintre promptere a cazut si s-a spart. S-a intamplat in cursul zilei de luni, in sala de conferinte din Eisenhower Executive Office Building, Washington. Si subiectul nu era deloc unul oarecare: argumentarea masurilor anti-criza ale administratiei Obama prezentate in fata mai multor oficiali ai administratiei publice, primari, experti in urbanism.

Reactia lui Barack Obama nu poate fi suspectata de nici o regie: “Oh, goodness. Sorry about that, guys.”. Un astfel de eveniment nu putea sa il lase descoperit pe presedintele SUA, acesta continuandu-si alocutiunea cu ajutorul unui alt prompter si al notitelor personale. Oricum toata lumea s-a distrat, a ras, nimic penibil.

Cu aceasta ocazie aflam ca recent, vice-presedintele Joe Biden s-a confruntat cu aceeasi problema, a instabilitatii prompterelor. Astfel, in timp ce vorbea in Colorado Springs despre aerul rarefiat cu care ar trebui sa se obisnuiasca cadetii US Air Force, prompterul domniei sale a cazut si s-a facut bucati. Joe Biden a avut insa o inspiratie de nota 10: mai intai a afirmat ca aerul de acolo nu este numai rarefiat, dar mai are si adieri serioase; apoi a intrebat retoric: “What am I gonna tell the President when I tell him his teleprompter is broken?  What will he do then?” , facand aluzie la dependenta presedintelui de dispozitivul neastamparat, fapt semnalat si oarecum ironizat de presa.

Surse si mai multe informatii: foxnews

Statistica saptamanii: Cat de mult a scazut Internet Explorer in ultimii 3 ani – click

Pozele saptamanii: primele 167 de zile pentru Barack Obama – click si confruntarile din Regiunea Autonoma Urumqi, China – click

Analiza saptamanii: “Procente mari de promovare la Bac”, o analiza a rezultatelor pe judete si rezultatele ultimilor ani – click

Reportajul saptamanii: Criza inchide cea mai veche carciuma din Romania, veche de 250 de ani! Asta da veste tragica click

Editorialul saptamanii: apolitic de data aceasta, “Thinking about Michael”, Andrew Sullivan, “I hope he has the peace now he never had in his life. And I pray that such genius will not be so abused again.” – click

ObamaChina confruntari