Archives for posts with tag: Cornel Nistorescu

Citesc deunăzi ca in orasul meu natal, dealtfel un fel de Mecca al cainilor vagabonzi, hingherii au pretentia sa li se spuna prinzatori de caini. Pesemne denumirea de hingher ii jigneste profund in orgoliu.

De fiecare data cand sunt chemati la o interventie se dezlantuie circul. Urbea lui nenea Iancu, caci despre acel oras este vorba, isi emana spiritul bascalios prin toti porii la astfel de evenimente. Ecologistii parveniti – personificati de cativa pensionari cu gura mare si mult tupeu – garanteaza ca bietele animale nici macar nu stiu sa latre si sunt sub atenta observatie a domniilor lor. De cealalta parte, familistii – terorizati de sinistrele concerte nocturne ale javrelor  – accentueaza pericolul social pe care il reprezinta vagabonzii si fac apel la indemanarea prinzatorilor de caini.

Solutia este un compromis si probabil o cunoasteti: cainii sunt prinsi, castrati, insemnati, eliberati. Hingher presa

La un nivel ceva mai mare, javrele cu ochelari pe nas si pix in mana au instincte de hiene: ataca in haita, deruteaza, inspira frica, rad jmechereste. Sunt pusi sa latre incontinuu in mijlocul strazii si remunerati cu cate un oscior de catre mogulii ce garanteaza pentru ei. Cu limba scoasa si ochii injectati, vagabonzii isi fac cu loialitate datoria, facandu-se auziti cat mai departe posibil. Deocamdata sunt imuni la jigodie, urticarie si alte boli care sa-i slabeasca dar raspandesc turbarea, paduchii si capusele in toate directiile in care latra.

Propun altcatuirea unei gherile de hingheri, pardon – prinzatori de caini – care sa-i prinda, spele, deperaziteze, sa-i rada in cap si pe limba, castreze, insemneze. Sa le captureze si pixul si sa le interzica a mai folosi orice instrument de inscriptionare pe foaie. Dar sa nu-i eutanasieze. Eventual sa-i plaseze strategic pe DN1, cam intre localitatile Puchenii Mari si Tâncabeşti, acolo unde cainii, vagabonzi sau nu, au mai multe sanse sa grăiasca omeneste, decat sa traverseze strada teferi si nevatamati.

Caricaturi: petry

Statistica saptamanii: Topul mondial al tarilor producatoare de automobile. Romania pe locul 14 in Europa – click

Pozele saptamanii:64 de ani de la Hiroshima – click

Analiza saptamanii: 16 romani pe loc intr-un job in institutiile UEclick

Reportajul saptamanii: Calatorie pe taramul tiganilor, “voyage en terre gitane”; francezii in Romania – click

Editorialul saptamanii: Dan Tapalaga, “Nistorescu, libertatea si cenzura” , o caracterizare extrem de fidela a celui ce a devenit noul sef al Cotidianului – click

Hiroshima

Arde blogosfera romaneasca de cateva zile, de la inscaunarea dl-ului Nistorescu la Cotidianul. De ce atata vâlvă pentru un ziar cu un tiraj relativ mic (~10.000/zi) ? La urma urmei au mai fost schimbari si la alte publicatii, unele chiar radicale, care nu au trezit atata interes. Explicatia este oarecum previzibila: Cotidianul se adresa, cel putin teoretic, unei anumite categorii de cititori: elitele, cei avizati, profesionistii, cei care fug de tabloide.

Echipa ziarului propunea o larga paleta de editoriale, ale unor jurnalisti in ascensiune sau ale unor vulpoi batrani, deja consacrati dar care atrag atentia in continuare. Ii puteam gasi pe Istodor, Buscu, Turcescu alaturi de Hurezeanu, Dinescu sau Ioan T. Morar. Sperantele pentru o gazeta curata, de calitate, de opinie avizata si argumentata cresteau daca te uitai la componenta echipei.

Numai in teorie. In realitate, incet incet Cotidianul a devenit un ziar de parere. Reportajele slabe, analizele inexistente dar mai ales multitudinea de editoriale scrise numai ca sa umple spatiul, au transformat repede publicatia intr-una de duzina. Atat timp cat piata publicitatii era pe culmi inalte, Cotidianul isi permitea inca sa traiasca. Rigorile crizei il scoate insa din troaca pe Cornel Nistorescu, un om el însuşi intr-o profunda criza a varstei de mijloc. Cornel Nistorescu

Un ziar cu probleme clare de identitate intra sub aura de salvator a unui ziarist care are exact aceleasi probleme. Insa este clar ca cititorii ţintă de la inceputurile Cotidianului se vor mai regasi cu greu la chioscuri cumparand ziarul sau pe cotidianul.ro. Mai mult decat atat, acestia raman fara ziar.

Cititorii de calitate – tinerii intre 25-35 de ani, cu venituri peste medie, cu pregatire superioara, din mediul urban – nu mai sunt vizati de nici un cotidian. Acestia raman cu on-line-ul întrucât televizorul l-au inchis de mult.

Paradoxal, cresterea concurentei a creeat in Romania efectul invers: in loc sa genereze calitate, a alterat-o pana in maduva oaselor. Goana dupa bani le-a nenorocit simturile morale unora dintre ziaristi si i-a aruncat intr-un loc de unde nu mai pot evada. I-a transformat intr-o haita de caini infometati care isi pierd mintile cand simt miros de catea in calduri. Mogulii sunt aceia care sunt permanent in calduri – interesele politico-financiare fiind mai presus de orice mustrare de constiinta.

Este incredibila mobilizarea blogosferei in cazul Cotidianul. Dar din pacate este nesemnificativa, comparativ cu cati oameni sunt pacaliti zilnic de camuflajul unei fiţuici in cotidian. Pentru ca ziarul fondat de Ion Ratiu, Cotidianul, va deveni treptat un fel de Cal Troian al presei romanesti: un tabloid indoielnic imbracat in haine de quality. Si daca vor fi unii care isi vor da seama, se vor gasi din pacate multi altii care sa-i ingrase fălcile dl-ului Nistorescu.

Curios este cum de mai are loc presa romaneasca de inca inca un lătrău langa deja multi altii?! O sa se ajunga sa se manance intre ei la un moment dat, la fel cum Ion Cristoiu si Mircea Badea s-au bălăcărit ca precupeţele in margine de mahala.

Situatia de la Cotidianul rezuma foarte fidel situatia prin care trece presa romaneasca. Coloana vertebrala din plastilina se îndoaie din toate vertebrele pentru a face fata atat intereselor politice cat si exigentelor pietei si situatiei economice. Pretul calitatii este unul insignifiant si poate fi suportat fara probleme. Este repus in prim-plan un personaj dubios  in plin declin si intr-o isterie nemarginita. Aceasta este reteta succesului in presa scrisa.

Intre timp, noi ce mai citim?

Sursa foto: Academia Catavencu, petry

Statistica saptamanii: cele mai “taxate” state, Suedia peste 50% pentru bogati – clickgaz-in-sua

Poza saptamanii: slideshow, “US Gas Fields Goes from Bust to Boom”; dupa o lunga perioada in care aproape renuntasera la extragerea gazului natural, SUA innoata acum in gaz – click

Editorialul saptamanii:  “Traian Basescu si elogiul repetentei. Un altfel de sondaj”, Ioan T. Morar – click

Analiza saptamanii: Cornel Nistorescu, de la sublim la abject – click

Reportajul saptamanii: “Tara unde vinul este mai important decat petrolul” – click