Archives for posts with tag: Barack Obama

Poate ca atentatele de la Londra si Madrid au fost cel putin la fel de dureroase si grave prin numarul de victime si prin spaima pe care au dezvoltat-o. Dar atunci cand ne gandim la teroristi, atentate, bombe ne gandim la cele doua turnuri gemene prabusite.

Daca teroristii ar face un manual metodologic (daca nu au facut-o deja) cu siguranta acesta s-ar baza pe studiul de caz “atentatele de la 11 Septembrie 2001”. Perfect instrumentate, bazandu-se pe elementul surpriza si lovind exact in inima Americii, atentatele au intrat din pacate in istorie si vor fi studiate alaturi de holocaust si bombele atomice.

Era pentru prima data cand SUA era atacata pe propriul teritoriu. Sigur mai fusese atacul de la  Pearl Harbour, dar Hawaii nu este Manhatan. Americanii ignoranti fusesera loviti exact acolo unde ii doare mai tare: in inima capitalismului, in simbolul occidentului (zgarie-norii), in orasul care nu doarme.

La 8 ani dupa acele evenimente, nu numai ca “lumea nu mai este la fel”, dar atat de multe s-au petrecut, mai ales in utimul an, incat am fi tentati sa uitam ce s-a intamplat atunci. Noroc ca poate si organizatiile teroriste resimt criza. Altfel, un atentat asemanator langa o criza economica profunda s-ar traduce prin colaps. Sa nu subestimam insa spiritul de adaptare si renastere al americanilor.

sursa foto: http://www.ionbargan.md

atentatele de la 11 septembrie 2001

Ultimul din clanul Kennedy, Edward a fost un liberal convins si unul dintre cei mai vechi si respectati senatori. Ales pentru senat in 1962, Ted Kennedy a fost chiar la un pas de a candida pentru prezidentiale in anii ’70, bazandu-se atat pe propriile capacitati cat si pe complexul pe care il avea Richard Nixon fata de renumele Kennedy. Candidatura sa insa nu a avut loc datorita unui incident in care Ted Kennedy a invocat blestemul clanului: un accident de masina pe care acesta l-a provocat dar nu a putut sa-l explice, soldat cu un mort. Societatea americana nu iarta astfel de evenimente, indiferent de nume.

Edward Kennedy este considerat a fi mai apropiat ideologic de fratele sau Bobby decat de JF. Idealismul liberal al primului l-a caracterizat mai bine decat pragmatismul specific fostului presedinte. Dealtfel, in cele 8 mandate complete de senator (a cate 6 ani), Ted Kennedy a fost apreciat pentru abilitatile sale de a reprezenta o punte intre cele doua Edward Ted Kennedyformatiuni politice principale ale SUA. Insa acest lucru nu a aruncat asupra lui o imagine de ipocrit, ci mai degraba una de abil diplomat. Dl. Kennedy niciodata nu a fost nevoit sa isi ceara scuze pentru optiunile sale politice, chiar daca nu au fost intotdeauna in concordanta cu partidul din care a facut parte. A beneficiat deseori de sustinerea ambelor tabere pentru proiectele sale de lege, devenind chiar prieten cu George Bush pentru a putea inainta legile de reformare a sistemelor de educatie si imigrare.

S-a mandrit intotdeauna cu votul contra razboiului din Irak, ca fiind cel mai bun vot al sau. De asemenea a fost un oponent activ al razboiului din Vietnam si la un pas de o candidatura pentru Casa Alba in 1980, atunci cand Partidul Democrat l-a preferat totusi pe Jimmy Carter ca pretendent pentru presedintie.

Bineinteles ca Edward Kennedy si-a pastrat simturile de politician inclusiv pe patul de moarte. Diagnosticat cu cancer la creier in luna Mai a acestui an, Ted Kennedy a “profitat” de aceasta ocazie pentru a face o analiza a mult-dezbatutului sistem de sanatate al SUA. Vrand sa ia parte la reformarea acestui sistem alaturi de presedintele Obama, dl. Kennedy a atras atentia atat asupra serviciilor impecabile de care domnia sa a beneficiat, dar si asupra faptului ca sistemul in sine este injust, nefurnizand serviciile la care omul de rand se asteapta.

Dl. Kennedy si-ar fi dorit ca sotia sa, Vicky, sa-i succeada in senat. Se pare insa ca familia Kennedy si-a consumat capitalul politic. Nepoata sa, Caroline, a facut parte din stafful lui Hillary Clinton dar nu a reusit sa obtina o pozitie de candidat pentru senat. Locul pe care l-a lasat liber in senat este problematic pentru Partidul Democrat pentru ca ar trebui sa gaseasca un inlocuitor de un calibru asemanator, lucru extrem de important pentru avantajul fragil pe care il are partidul in senat.

Dincolo de toate acestea, Ted Kennedy a fost unul dintre cei mai eficienti senatori, inaintant foarte multe proiecte de lege, avand totodata grija sa lase loc de “buna ziua” atat in propriul partid cat si in tabara republicanilor.

Edward Kennedy a decedat pe data de 25 August 2009

Surse si mai multe informatii: the economist, wikipedia

Sursa foto: nmha.org

Cu doua mari probleme se confrunta presedintele SUA in prezent: una deja clasica – criza economica, cea de-a doua, o adevarata provocare – reformarea sistemului de sanatate. Intre aceste doua probleme, presa de peste ocean cauta subiecte ceva mai picante si, de ce nu, deranjante pentru Barack Obama. Obama

De curand un incident fara nici o importanta majora a avut loc in fata resedintei din Cambridge, Massachusetts a dl-ului Gates. Intr-o seara banala de Iunie acesta s-a incuiat pe dinafara si a incercat sa forteze intrarea in propria casa. Sergentul Crowley, anuntat de unul dintre vecinii care a interpretat gresit situatia, s-a prezentat la fata locului si lucrurile au avut un deznodamant nefericit, totul culminand cu arestarea dl-ului Gates, eliberat apoi dupa lamurirea lucrurilor.

Doua amanunte ale intalmparii au atras atentia presei: dl. Gates este negru si absolvent al Universitatii Harvard. La fel ca si presedintele Obama. Au iesit la iveala doua conflicte ale sociatatii americane: dintre albi si negrii si dintre clasa muncitoare (politistii) si intelectualii (absolventii universitatilor de prestigiu).

Incidentul a fost amplificat de reactia imediata a lui Barack Obama si total nefericita, prin care ii lua apararea celui pagubit, in termeni nu tocmai diplomatici. In dorinta de a aplana conflictul, a fost stabilit un “beer summit” intre partile implicate, presedinte si viceperesedinte, in aer liber, in apropiere de Biroul Oval.

Astfel lumea a avut rara ocazie de a descoperi ce marca de bere bea dl. Obama: Bud Light. Dealtfel, cei 4 interlocutori au baut 4 marci de bere diferite. Nici nu mai conteaza la ce concluzii au ajuns, cert este ca atmosfera a fost una destinsa, iar dl. Obama a reusit sa repare ceea ce consilierii sai nu au putut evita initial.

Surse si alte informatii: yahoo news, the economist.

S-a tot zis ca Barack Obama isi citeste majoritatea discursurilor, chiar si micile alocutiuni de pe prompter. Aceasta este politica adoptata de consilierii presedintelui SUA care, asa cum am mai scris aici, nu lasa nici macar o virgula sa strice armonia Casei Albe. Atata timp cat este inca indragit si pe val, nimeni nu o sa se supere ca dl. Obama isi lectureaza spusele de pe prompter. Probabil Bush W. ar fi fost desfiintat daca ar fi indraznit sa renunte la improvizatia discursurilor inconfundabile ale domniei sale.

Iata totusi ca nu totul decurge mereu conform planului si, intr-una dintre conferintele domniei sale, unul dintre promptere a cazut si s-a spart. S-a intamplat in cursul zilei de luni, in sala de conferinte din Eisenhower Executive Office Building, Washington. Si subiectul nu era deloc unul oarecare: argumentarea masurilor anti-criza ale administratiei Obama prezentate in fata mai multor oficiali ai administratiei publice, primari, experti in urbanism.

Reactia lui Barack Obama nu poate fi suspectata de nici o regie: “Oh, goodness. Sorry about that, guys.”. Un astfel de eveniment nu putea sa il lase descoperit pe presedintele SUA, acesta continuandu-si alocutiunea cu ajutorul unui alt prompter si al notitelor personale. Oricum toata lumea s-a distrat, a ras, nimic penibil.

Cu aceasta ocazie aflam ca recent, vice-presedintele Joe Biden s-a confruntat cu aceeasi problema, a instabilitatii prompterelor. Astfel, in timp ce vorbea in Colorado Springs despre aerul rarefiat cu care ar trebui sa se obisnuiasca cadetii US Air Force, prompterul domniei sale a cazut si s-a facut bucati. Joe Biden a avut insa o inspiratie de nota 10: mai intai a afirmat ca aerul de acolo nu este numai rarefiat, dar mai are si adieri serioase; apoi a intrebat retoric: “What am I gonna tell the President when I tell him his teleprompter is broken?  What will he do then?” , facand aluzie la dependenta presedintelui de dispozitivul neastamparat, fapt semnalat si oarecum ironizat de presa.

Surse si mai multe informatii: foxnews

Statistica saptamanii: Cat de mult a scazut Internet Explorer in ultimii 3 ani – click

Pozele saptamanii: primele 167 de zile pentru Barack Obama – click si confruntarile din Regiunea Autonoma Urumqi, China – click

Analiza saptamanii: “Procente mari de promovare la Bac”, o analiza a rezultatelor pe judete si rezultatele ultimilor ani – click

Reportajul saptamanii: Criza inchide cea mai veche carciuma din Romania, veche de 250 de ani! Asta da veste tragica click

Editorialul saptamanii: apolitic de data aceasta, “Thinking about Michael”, Andrew Sullivan, “I hope he has the peace now he never had in his life. And I pray that such genius will not be so abused again.” – click

ObamaChina confruntari

Saptamana aceasta are loc una dintre cele mai importante intalniri la nivel inalt din ultimii ani, dintre cele doua federatii. Mostenirea grea lasata de George W. Bush – relatia incordata cu Federatia Rusa poate reprezenta o oportunitateObama in Rusia la Medvedev extraordinara pentru administratia Obama de a demonstra ca este capabila de reparatii majore in politica externa.

Subiectele abordate vor fi din cele mai fierbinti: un eventual tratat asupra limitarii focoaselor nucleare, un altul de reglementare a tranzitului de material militar american pe teritoriul Rusiei, situatiile din Afghanistan si Irak, evenimentele recente din Iran, Coreea de Nord si, nu in ultimul rand, discutii asupra sferei de influenta in zona: Georgia, Ucraina, Belarus, Republica Moldova.

Este foarte interesant de vazut care vor fi rezultatele intalnirilor dintre Barack Obama si Dmitry Medvedev, intrevedere esentiala pentru definirea contextului international in urmatorii 2, 3 ani.

Surse si informatii suplimentare: economist, hotnews

Ieri, 30 Iunie 2009, este ziua in care trupele americane se retrag din zonele urbane iraqiene. Cand razboiul a debutat in 2003, nimeni nu se gandea probabil ca va dura pana in 2009 retragerea trupelor. Practic, dupa Coreea, Vietnam, Golf aceasta batalie intra in istorie. Nu se stie deocamdata insa cine si ce a castigat.

Prilej de mare sarbatoare pentru poporul Iraqian, sarbatoare anuntata chiar prin vocea prim-ministrului Nuri-Al-Maliki, care nu s-a ferit sa spuna ca aceasta “mare victorie” asupra invadatorilor echivaleaza chiar cu revolta asupra soldatilor britanici din 1920.

Retragere e un fel de a spune, pentru ca o sa ramana in Iraq peste 10,000 de intructori militari si oameni care sa ii pazeasca pe acestia – alte cateva mii. In 2010 urmeaza ca toate trupele combatante sa paraseasca Iraqul, iar pana in 2011 toate trupele americane ar urma sa plece definitiv.

Responsabilitatea mentinerii pacii revine desigur autoritatilor locale. Ramane de vazut in ce masura sunt acestea pregatite sa faca fata situatiei, mai ales ca anul viitor sunt asteptate a avea loc alegerile libere. In acelasi timp se asteapta o reforma a constitutiei statului, inca incompleta si neadaptata. Va fi un test al democratiei Iraqiene.

Retragerea americana din Iraq, vazuta de publicatia pan-araba Al-Hayat (http://international.daralhayat.com)

Iraq razboi

Unii politicieni se nasc pentru a fi invingatori si pentru a fi iubiti. Indiferent ca sunt sau nu competenti, ca iau cele mai bune decizii sau nu, acestia sunt alesi eventual la nesfarsit. Pica intotdeauna in picioare, au presa la genunchi. Ascensiunea lor este previzibila.

Altii, precum Richard Nixon de exemplu, presedintele SUA de la inceputul anilor ’70, indiferent ce decizie ar fi luat, nu avea cum sa fie iubit. A fost ales, a fost respectat initial (pana la izbucnirea scandalului Watergate) insa nu a fost un presedinte popular, chiar daca istoria a dovedit ca a luat unele decizii extrem de inspirate. John F. Kennedy, “sperietoarea” lui Nixon, a fost in schimb extrem de iubit de catre americani. Chiar daca era departe de a avea statura morala vehiculata, lumea l-a ridicat pe un soclu; nimeni nu tinea cont de legaturile sale cu mafia, de relatiile extraconjugale ale sale si ale fratelui sau, de formarea unui “clan Kennedy” la Casa Alba. Acesta a fost iubit pentru ca a reformat si pentru ca avea stil, eleganta, prestanta.

In zilele noastre Barack Obama aduna toate sperantele americanilor si nu numai pentru un nou tip de politician. Omul politic perfect, “corect”, reprezentantul tuturor, fara nici o greaseala sau o pata morala, fara nici o virgula intre subiect si predicat. Se stia inca de cand si-a anuntat intentia de a candida, ca o sa castige alegerile. Nimeni nu avea sa ii stea in cale; este iubit si de albi si de negrii, si de nordici si de sudici.

Omul politic Obama este rezultatul genialei campanii de promovare a sa. Si nu vorbesc numai de campania electorala. Pentru cateva luni toata lumea a vorbit de Obama, mediul on-line a fost năpădit de virale cu Obama si toata lumea a crezut ca acestea au un singur scop: Barack Obama sa fie ales presedinte!

De fapt era mai mult decat atat: Barack Obama trebuia sa patrunda in mintile noastre si sa ramana acolo. Drept dovada, aceasta campanie continua si astazi si nu se va opri pana cand nu va disparea de pe scena politica.

Iata asadar cum presedintele Obama ne este prezentat intr-un fast-food american, luand pranzul cot la cot cu oamenii simplii, obezii rezultanti ai ignorantei tipic americane. Ba mai mult, dl. Obama insista sa isi plateasca singur masa, culegand aplauze, daca nu chiar ovatii din partea oamenilor uimiti de simplitatea celui mai puternic om de pe planeta. Misiune indeplinita pentru consilieri: dl. Obama nu a uitat de oamenii simplii, coboara printre ei, se serveste singur, plateste singur, stie sa vorbeasca liber in public, fara prompter la ghiseu.

Promovarea continua la un alt nivel: intr-un interviu televizat, presedintele omoara o musca ce-l supara intr-un moment stralucit de improvizatie. Iata cum Barack Obama are aceleeasi gesturi si reflexe pe care le-ar avea orice om intr-un moment asemanator. Mai mult, are si slabiciuni: daca nefericita musca nu-l deranja catusi de putin, s-ar fi zis ca este inflexibil, “de piatra”, inuman chiar. Asa insa, consilierii au jubilat si au avut grija sa propage momentul sublim al plesnirii. Asociatiile pentru protectia animalelor s-au sesizat, dand un pic de culoare stirii si evidentiind un prim mini-conflict Obama-societatea civila din administratia sa. La urma urmei nu se poate ca omul acesta sa se inteleaga chiar cu toti, sa nu supere pe nimeni. Asta ar fi dictatura.

Recent, imaginea Obama s-a (re)indreptat si catre mediul on-line, un mediu responsabil intr-o proportie destul de mare pentru succesul presedintelui american. Un filmulet de animatie – parodie, prezentandu-l pe dl. Obama ca un super-erou al zilelor noastre a fost unul dintre cele mai “umblate” virale pe mapamond. Amuzant si bine realizat ce-i drept, filmuletul nici macar nu il parodiaza cum trebuie pe presedinte, in ideea ca nu prea sunt aspecte de parodiat la domnia sa. Acesta s-a aratat bineinteles foarte amuzat, scotandu-si la iveala simtul umorului, caracteristica prezenta iata – si in vremuri grele pentru societatea americana. Pana la urma, nu-i asa, oricat de greu ar fi, sa nu ne pierdem sentimentele fundamentale. Iar presedintele are grija sa nu si le piarda.

Este de urmarit in continuare evolutia imaginii lui Barack Obama. Pana unde va merge aceasta alimentare continua ce risca sa devina un balon de sapun?! Cel putin trimestrial, echipa Obama are grija sa dea un “buzz” pentru a ne aminti ca avem de-aface cu un om politic iubit, uman, spiritual, competent etc etc etc…

PS1: modelul estic al promovarii imaginii se regaseste de la ocaua lui Cuza pana la descinderea lui Vladimir Putin intr-un supermarket din Rusia. Acesta, vazand cat de buni dar scumpi sunt carnaciorii pe care i-a gustat absolut intamplator, vrea sa stie cum se poate scadea pretul acestora cat mai repede, un adaos de 100-200% fiind de neconceput.

PS2: in cazul in care dl. Basescu indraznea sa intre intr-un restaurant normal pentru masa de pranz era crucificat: populist, iresponsabil, inconstient de importanta functiei sale, ipocrit etc etc.

1. Barack Obama la fast-food


2. Barack Obama omoara o musca, deranjat de aceasta

3. Barack Obama supererou – He’s Barack Obama

Acesta este un post scris la jumatatea lunii Februarie, pe baza unui articol aparut in The Economist.

Campania electorala din Statele Unite si tot ceea ce a implicat aceasta – analize politice din mass-media, virale, evenimente s.a. – au avut un singur scop: dl. Barack Obama sa fie ales presedinte al SUA. Astfel s-a ajuns la situatii in care si cele mai prestigioase publicatii de politica din lume dar si cei mai obiectivi analisti de profil sa faca front comun pentru indeplinirea scopului. Cu toate acestea, nu se poate spune ca a fost o campanie “murdara”: nimeni nu a fost neaparat impotriva dl-lui McCain, insa majoritatea formatorilor de opinie l-au sustinut frenetic pe actualul presedinte.

Isteria creata a dus la ridicarea asteptarilor vis-a-vis de administratia Obama pe culmi destul de inalte. “Luna de miere” a trecut ceva mai repede decat s-ar fi asteptat multa lume, dar tinand cont de gravitatea situatiei economice americane, nu este deloc surprinzator.

Surprinzatoare este insa analiza obiectiva, de data aceasta, din The Economist (cititi aici) cu privire la administratia Obama intr-un context extrem de actual: elaborarea si aplicarea planului anti-criza. Se pare ca presedintele democrat este victima propriilor “arme”: sperantele pe care si le-a format sunt disproportionate, cu alte cuvinte obiectivele mult asteptatului plan sunt, se pare, disproportionate. Incep astfel sa apara reale probleme de incredere acolo unde chiar neincrederea este unul dintre principalele simptome ale crizei eonomico-financiare.

Pe scurt,  principala dificultate in redresarea economiei SUA nu o reprezinta lipsa banilor, ci mai degraba incapacitatea acestora de a diminua efectele crizei altfel decat numai pe termen scurt. Banii nu rezolva chiar totul. Sistemul financiar-bancar din SUA este putred, mecanismele acestuia fiind total dereglate. Fara politici de “reparare” a acestui sistem, banii ar fi bagati intr-o gaura neagra. Este ca atunci cand unui bolnav de cancer pulmonar i se aplica tratamente si i se prescriu medicamente costisitoare, dar acesta inca fumeaza.

Conform The Economist administratia Obama a pierdut ocazia de a face primul si cel mai important pas pentru infrangerea crizei ; si aceasta nu pentru ca planul nu a fost adoptat in congres, ci – dupa cum bine spunea dl. Paul Krugman (laureat al premiului Nobel pentru Economie, unul dintre sustinatorii principali ai lui Obama) “victoria din congres se simte mai degraba ca o infrangere”. Mult laudatele abilitati de negociator si diplomat ale presedintelui SUA nu au dus la rezultatul scontat, legea privind planul “de salvare” tranformandu-se intr-o confruntare interna atat in cadrul Partidului Democrat cat si in cadrul congresului. Chiar daca a fost adoptat, planul in varianta finala este “ciuntit”, fiind rezultatul negocierii politice dintre cele doua mari formatiuni din congres.

Dar care sunt principalele doua aspecte ale acestui plan:

  • Impulsul financiar, larg dezbatut, negociat la 789 miliarde $, suma destinata redresarii sistemului financiar-bancar;
  • Planul de reorganizare a sistemului financiar, caracterizat de economisti ca fiind dezordonat, plan elaborat si sustinut de insusi Tim Geithner, secretarul trezoreriei SUA

Ca orice plan, pe hartie pare buna abordarea. Cu toate acestea, conform analistilor The Economist, se pare ca lipsa de decizie si de curaj in adoptarea solutiilor radicale, incapacitatea de a seta obiective realiste precum si anumite minus-uri evidente ale acestui plan – impiedica punerea in aplicare a tratamentului.

Printre punctele slabe ale proiectului analistii amintesc de faptul ca cea mai mare parte din suma vehiculata (789 miliarde $) urmeaza a fi “pompata” in economie incepand cu 2010; mai mult decat atat – pe baza eficientei economice a tarii. Cu alte cuvinte, se garanteaza cu o suma de bani care urmeaza, pe baza unor proiectii si prognoze economice, sa fie produsa in urmatorii ani. Dar aceasta nu ar fi marea problema, ci tocmai sus-amintitul sistem financiar stricat si costisitor ar constitui o mare piedica. Se pare ca istoria economica recenta (Japonia in anii ’90) confirma faptul ca inainte ca o economie sa se poata redresa, trebuia ca bilanturile financiare ale marilor institutii bancare sa fie restructurate, iar bancile cu probleme (datorii mari, insolvabilitate) sa fie redresate sau eliminate.

obama-pulitzer

Mai exact se vorbeste de 2 trilioane $ – suma estimata a reprezenta   cumulul de credite neperformate si pierderile aferente. Mai mult    decat atat, bilanturile bancilor sunt infestate de “asset-uri” toxice de sute de miliarde de dolari: ipoteci greu de estimat, nevalorificabile practic in lichiditati, precum si altfel de credite (de consum, auto) care nu au acoperire. Mai mult decat atat, acestea nu reprezinta decat o parte din caracatita crizei: se mai adauga componente financiare complexe, pachete de servicii – de la ipoteci la carduri de credit cumulate si transformate in lichiditati pe piata interbancara pe timpul avantului sub-prime, toate acestea contribuind la ridicarea gradului de toxicitate al economiei americane.

Una dintre pozele pentru care Damon Winter de la New York Times a primit premiul Pulitzer pentru fotografie, fiind premiata o suita de poze cu Barack Obama.  Sursa foto: digitaljournal.com

Lucrurile fiind atat de complicate, este destul de evident ca sunt necesare solutii radicale. Deocamdata insa nu se stie – sau mai exact dl Geithner nu a mentionat – cum se va proceda cu nationalizarea bancilor insolvente, cum vor fi aerisite bilanturile acestora. Ideea unui fond de investitie public-privat, care sa preia activele toxice ale bancilor este destul de vag definita si nici macar promisiunea posibilitatii de finantare ieftina – desi apreciata, nu mareste interesul investitorilor pentru moment.

In numar de doua ar fi cauzele, ambele sumbre, ale ezitarilor administratiei Obama :

Una dintre ele se refera chiar la acele asteptari ridicate ale presedintelui american, asteptari care nu sunt corect administrate si nici conforme cu realitatea. Acest lucru poate accentua neincrederea.

O a doua cauza il implica pe secretarul trezoreriei SUA: lipsa de coerenta si claritate in explicarea planului poate deriva din ezitarile acestuia, teama de a lua decizii drastice si de a cere congresului sumele de bani necesare.

Chiar daca in momentul de fata se cunosc cauzele crizei la nivel mondial, iar procesul extinderii acesteia este analizat la fiecare minut, este totusi cale lunga pana la a se cunoaste acele mecanisme care sa duca la redresarea situatiei. Chiar daca bani ar fi. Insa problema consta de acum inainte mai mult in identificarea si stabilirea prioritatilor, decat in rezolvarea lipsei de lichiditati. Se trece astfel intr-o noua etapa a crizei. Vom vedea cine va avea initiativa de succes a rezolvarii acesteia.

Update: Intre timp, Dl Obama a afirmat ca asistam la inceputul sfarsitului crizei. Adica se intrevede luminita de la capatul tunelului. Sa speram insa ca tunelul va fi mult mai scurt decat cel autohton.