Archives for posts with tag: alegeri

Mircea Geoana a ratat la mustata, se pare, intrarea in istoria Romaniei. In schimb, exuberanta l-a impins catre Cartea Recordurilor neoficiale si pur mioritice, ca cel mai scurt dintre presedinti.

12 ore de betie pesedisto-liberala o sa le plateasca cu o mahmureala pe cinste.

Dl. Geoana s-a descatusat exact in momentul in care trebuia sa fie cel mai cumpatat om politic din aceasta tara. Mircea Geoana a fost sincer si dezarmant in momentul in care trebuia sa ofere echilibrul specific diplomatiei.

Mircea Geona a dat dovada amatorismului sau politic. Pentru un imbold de moment si-a pierdut mintile si ne-a dovedit, asa cum si Crin Antonescu o facuse cu discursul sau penibil imediat dupa turul I, ca este departe de bunul-simt pe care il invoca cu atata patos.

Dl. Geoana si-a aratat toate slabiciunile si este greu de crezut ca va putea vreodata sa isi revina dupa acest moment. Mai ales ca a pierdut pe propria mana!

De cealalta parte, dl. Basescu a jucat la cacealma cu discursul sau de aseara. A avut noroc de aceasta data si a castigat. Desfiintat pentru ca n-ar stii sa piarda, a schimbat taberele in numai 12 ore: de la invinsii marginalizati la norocosii invingatori. Mi-e teama sa ma gandesc cum ar fi reactionat in caz contrar.

Nici dl. Basescu nu a fost cumpatat in discursul sau de aseara. Dar daca de la domnia sa ne asteptam, dl. Geoana ne-a predat la toti o lectie politica de manual: isteria in politica nu are ce cauta!

Nici isteria invinsului, nici cea a bucuriei!

Sau mai bine zis INCA 5 ani. Cred ca ne-am convins cu totii ca mandatul lui Traian Basescu este departe de a semana cu o dictatura asa cum s-a insinuat. Dealtfel adversarii sai au si renuntat la aceasta partitura pe timpul campaniei: dictator haituit de presa nu prea s-a mai pomenit.

Sa incercam sa ne inchipuim inca 5 ani cu Traian Basescu la Cotroceni. Este aproape clar ca Traian Basescu nu va aduce stabilitatea politica mult dorita. Nici nu a pretins acest lucru. Multi alegatorilor ai sai il aleg nu pentru ca sunt convinsi ca ar gasi o formula de guvernare,  ci pentru ca prefera stilul implicat al lui Traian Basescu, “linistii” de guvernare a lui Mircea Geoana.

Am mai spus-o si o repet: Traian Basescu s-a schimbat foarte mult in ultimii doi ani de mandat. Este mai cumpatat, este atent la tot ce zice, chiar mai echilibrat in anumite probleme. Nu cred ca vom avea o viata politica linistita cu Traian Basescu la Cotroceni. Dimpotriva. Dar cred ca, nemaifiind implicat in nici o actiune electorala pe viitor, Traian Basescu va actiona cu nonşalanţa omului care nu are nimic de pierdut.

Nu va mai candida dupa 5 ani la presedintie. Traptat se va departa si de PDL. Cu alte cuvinte, Traian Basescu nu va mai avea obligatii politice in urmatorii 5 ani. Va avea ocazia de a taia in carne vie fara sa se teama de consecinte politico-electorale.

5 ani cu Traian Basescu ne vor arata ce inseamna cu adevarat responsabiliatea votului pentru parlamentare. Ce consecinte poate avea polarizarea societatii in alb si negru si a parlamentului in pro si anti Basescu.

Dupa inca 5 ani cu Traian Basescu vom putea spune ca istoria contemporana se imparte in doua: inainte si dupa Basescu, oricat de mesianic ar suna. Dar la 25 de ani dupa revolutie, epoca Traian Basescu va reprezenta mai mult din o treime din istoria post-decembrista..

Inca 5 ani cu Traian Basescu ne vor face sa ne gandim de doua ori inainte de a alege un presedinte. Train Basescu ne-a dovedit deja ca rolul presedintelui este mult mai important decat ne-a facut sa credem o constitutie facuta pe genunchi si un presedinte Iliescu comunistoid si simbolic, dar nociv.

Dar dincolo de toate acestea, dincolo de ura pe care unii au acumulat-o fata de Traian Basescu, dincolo de “moaca” lui, de Nuţi Udrea, de şuviţă sau lovitul copilului, si de alte orgolii si optiuni politice subiective, trebuie sa recunoastem un lucru:

Daca, dupa un mandat de 5 ani cu

inundatii catastrofale,

guverne schimbate si scandale politice,

parlament potrivnic,

referendum de demitere,

2 epidemii de gripa: aviara si gripa noua,

criza economica profunda,

rapirea ziaristilor de catre teroristi,

o fiica “prea ambitioasa”,

presa potrivnica,

2 interventii chirurgicale: coloana si tiroida,

seceta profunda,

moneda nationala puternic afectata,

Ei, daca dupa toate acestea Traian Basescu este ales din nou presedinte, atunci este clar ca omul acesta are ceva. Oricine altcineva sa fi fost in locul sau, ar fi fost sfârtecat de electorat – maxim 5 %. Dl. Basescu a strans 33%. Dincolo de populism, de carisma, de abilitate in confruntarile directe…

Traian Basescu este poate singurul politician veritabil post-decembrist capabil sa faca istoria si sa fie parte din aceasta. Poate ca asta il diferentiaza de ceilalti politicieni: anvergura la care joaca. Fara scrupule, populist, ales atat de avocati cat si de tigani, atat de studenti cat si de pensionari, cu gura mare, cu slabiciuni, cu vicii, cu ras vulgar, cu lacrimi false.

Poate o sa considerati un elogiu acest post. Dar daca lasati ura la o parte, va veti gandi la toate acestea nu acum, ci daca Mircea Geoana va ajunge presedinte. Atunci o sa vedeti diferenta dintre un amator si un profesionist intr-ale politicii!

Conjunctura a facut ca in ziua alegerilor sa fiu in alta localitate decat cea din buletin. Prin urmare am cautat una dintre sectiile speciale, gandindu-ma ca 10-15 minute la o coada nu o sa omoare pe nimeni.

La fata locului am observat, ceea ce presupuneam deja de la stiri, ca nu era o coada de un sfert de ora. Circa 80 de oameni asteptau sa puna stampila. Am stat in cumpana, ajezadu-ma discret la capat. Am ezitat, dar simtul civic mi-a jucat feste: vazand cine asteapta sa voteze m-a ambitionat: in asteptare erau 50% pensionari (de ce erau in deplasare chiar nu stiu!), cativa tigani, cativa  tineri, cativa excursionisti veniti de pe munte si cateva persoane din clasa medie. M-am uitat si dupa betivi si prostituate, dar nu erau. Presedintele nu reusise sa-si mobilizeze electoratul.

M-am gandit ca nu vreau sa voteze ei pentru mine. Si am stat la coada. O ora si jumatate. Aflu de la stiri ca am scapat repede, pe langa ce se intampla in Bucuresti, de exemplu.

Oricum, nu pot zice ca m-am plictisit stand la coada. Am luat pulsul electoratului: in fata mea era o prezentatoare de la statia locala a ProTV, infiltrata printre noi pentru a culege informatii din interior pentru o alta domnisoara, reporterita, aflata la fata locului. Bineinteles ca reactiile oamenilor nu s-au lasat asteptate:

“Voi astia de la Pro TV, cu cine tineti?! Cu PSD-ul e clar!”.

“Nu domle, nu tinem cu nimeni”

“Haide doamna, ca stie toata lumea. Cum cu nimeni? Nu exista!”

“Ba eu va zic clar ca nu suntem cu nimeni. Nici nu l-am cunoscut pe Sarbu in viata mea”.

“Pai si ce daca?”

“Pai daca nu l-am cunoscut pe Sarbu, cum sa-mi dea el mie ordine?!”

“Ce logica de fier…!”, se aude de undeva din spate, concluzie urmata de rasetele oamenilor.

Veneau oameni in continuu, mai ales tineri, care voiau sa voteze. Vazand situatia, renuntau sau se indreptau catre alta sectie. Pensionarii in schimb asteptau.

Cam la 10 tineri veniti, veneau 5 pensionari. Din cei 10 tineri, 3 ramaneau sa voteze; dintre pensionari – ramaneau 4.

Legea electorala se incalca chiar in fata sectiei: o batrana cam pe la 80-85 de ani, care deabia statea in picioare, cauta un loc in faţă prin miscari discrete de infiltrare, specifice pensionarilor antrenati in gherilele RAT. Numai ca batrana avea in mana o sacoşă de plastic (si neecologica pe deasupra!) cu insemnele, chipul, numele si culoarea lui Crin Antonescu.

“Dosar penal maica, stii matale ce-i aia”.

“Nu bre, ca io n-am carte”.

“N-oi avea tu carte, dar ai sacosa cu Crin!”.

Râsete.

“Pai daca n-ai carte cum votezi? Cum citesti tu acolo?”

“Cum completezi cererea?”

“Ce cauti matale la sectia asta? Nu esti de-aci?”

Batrana se afla intr-un interogatoriu continuu. A votat si dumneaei, ajutata de una dintre fetele binevoitoare din sectie. Numai  nu i-a pus si stampila in locul sau, in rest le-a facut pe toate.

Pentru majoritatea nu alegerea a fost partea dificila, ci completarea cererii. Semianalfabetismul era la el acasa in sectia de votare.

Data viitoare poate aleg o sectie speciala din rural. O sa vin de-acolo cu un roman.

BBC poza

Doua luni si ceva de anotimp torid aproape amortisera simturile combatante ale politicienilor. Dar, precum niste catei de apartament care, deranjati la stomac sunt tinuti cu forta in casa, iar atunci cand ies afara fac pe unde apuca si rastoarna tot in calea lor disperati – exact precum acei catei – politicienii nostrii isi dau pe fata toate frustrarile acumulate in vacante.

S-ar zice ca prin iesirea PSD de la guveranare ne-ar astepta o criza politica fara precedent. Ma indoiesc ca inca 2 luni de ineficienta guvernamentala ar mai conta in vreun fel, la fel cum este greu de crezut ca o asemenea criza ar fi comparabila cu cele din guvernarea CDR.

Ciolanul de la interne este de fapt un os iadeş de care trag cei doi frati foarte vitregi, de conjunctura, aflati in coalitie. S-ar putea ca, tot tragand de el si incercand sa obtina bucata norocoasa, ambii berbeci sa cada cu dosurile in sus. Dl. Boc le arunca celor de la PSD ispita iesirii de la guvernare, in ideea in care acestia s-ar sinucide politic, inainte de alegeri.

Simtindu-se santajati, PSD-ii isi rod unghiile si se gandesc serios daca sa mai ramana la putere, luand constant palme peste scăfârlie si bobârnace peste nas, sau sa lase totul balta, intorcandu-se acolo unde de fapt le este locul: in opozitie. Aceasta este dilema care ii macina pe cei imbracati in rosu.

Intre timp presedintele Romaniei are un singur obiectiv: nu destabilizarea PSD, nu Ministerul de Interne, nu (numai) presedintia, ci unul extrem de indraznet: alegeri parlamentare anticipate!

Si ce liniste era asta vara…

Daca alegerile din aceasta toamna ar fi avut loc acum 2,3 ani rezultatele ar fi fost previzibile, existand chiar sanse ca actualul presedinte sa castige din primul tur. Intre timp insa cota electorala a domnului Basescu, cel aputin asa cum reiese din sondaje, a scazut. Nu intr-atat de mult incat sa fie comparabila cu caderea fostului presedinte Constantinescu, insa indeajuns cat sa te puna pe ganduri, ca presedinte, ca ceva nu merge bine.

Tot acum 2, 3 ani Traian Basescu nu avea adversari puternici, poate decat propria-i persoana. Opozitia dezbinata de lupte interne si lipsa oricarui alt lider politic cu potential il recomanda pe Traian Basescu inca un mandat ca presedinte.

Ce s-a schimbat in acesti 2, 3 ani, astfel incat Traian Basescu sa se gandeasca in mod serios daca mai are sau nu sanse reale de a castiga alegerile?!

Adversarii politici ai presedintelui nu sunt cu mult mai puternici decat acum 2, 3 ani. Doar cumulat, Mircea Geoana si Crin Antonescu il pot depasi pe dl. Basescu. Acestia doi nu au furat din cota presedintelui dar, cu toate acestea, dl. Basescu a scazut in sondaje. basescu caricatura1

Pe langa sondaje, opinia electoratului cu privire la dl Basescu mai poate fi masurata si prin injuraturile pe cap de locuitor pe care presedintele pe primeste din toate partile. Poti avea impresia ca toata lumea il uraste pe presedinte, ca este persoana non-grata in Romania. La televizor, pe strada, la piata, in birou toti sunt dezamagiti vehement de presedinte, jignindu-l, imputandu-i fel de fel de probleme cu care ei se confrunta la nivel personal.

In fapt, dl. Basescu a reusit cum-necum sa-i inraiasca atat de rau pe unii, incat sustinatorii sai, chiar si cei frenetici, par in minoritate, preferand sa se abtina, sa se ascunda, sa taca din gura. Intre timp, Traian Basescu este facut Ceausescu, Iliescu, Castro, betiv, dictator, bolnav de putere; “abia astept sa scapam de el o data pentru totdeauna”, “duca-se”, “cel mai mare rau”; foarte multi regreta si se rusineaza ca l-au votat; altii inca nu poate sa-l sufere strict pentru ca este incult, nu are faţă de presedinte, are chelie, rade arogant sau se uita chiorâş.

Criteriile de alegere sau simpatie ale electoratului roman sunt din cele mai variate, lipsite de cele mai multe ori de orice complexitate dar denotand multe complexe de ordin personal.

Se poate spune ca dl. Basescu si-a facut-o cu mana sa: lupta continua cu prim-ministrul Tariceanu, derapajele si alaturarea de persoane dubioase, relatia proasta cu presa, limbajul colorat si multe altele i-au atras antipatia si chiar ura multora. Unii alegatori il urasc pe presedinte mai mult decat il urasc adversarii sai politici.

In conditiile in care contra-candidatii sai sunt mediocrii si lipsiti de substanta, misiunea de la toamna a domnului Basescu ar trebuie sa fie floare la ureche. Dar nu este. Adevaratii adversari ai domniei sale nu sunt numai de natura politica: pe langa coalizarea opozitiei impotriva sa, campania mogulilor din presa, ura acumulata de o parte din electorat si imprevizibilitatea domniei sale ar trebui in mod normal sa-l ingenuncheze pe Traian Basescu.

Acest lucru deocamdata inca nu se intampla.

Traian Basescu umbla de ceva timp prin tara pentru a putea estima daca oamenii il mai vor sau nu. In acelasi timp insa, Traian Basescu vrea prin aceste calatorii sa isi cunoasca toti adversarii, vizibili sau mai putin vizibili: vrea sa vada cine si de ce il mai iubeste, cine si de ce il mai uraste, care sunt admiratorii adversarilor sai si cum ar trebui sa procedeze pentru a castiga cat mai mult capital electoral.

Cred ca a inteles si dl. Basescu ca adevatii sai adversari nu sunt de natura politica.

Acest articol este despre dl Geoana.

Imi aduc foarte bine aminte de imaginea publica a dl. Mircea Geoana cat timp a fost ambasador al Romaniei in SUA si apoi ministru de externe in cabinetul Nastase: era privit cu foarte multa admiratie, unul dintre cei mai tineri ambasadori romani si unul dintre ministrii cei mai performanti intre 2000-2004. Avand un discurs plat dar placut, specific diplomatiei in general, dadea impresia de bun simt si genera respect.

Castigand capital politic si amenintand deja conducerea partidului prin simplul fapt ca sondajele il plasau aproape de topul increderii in politicieni, dl Geoana s-a lasat tarat in ceea ce avea sa devina inceputul declinului sau: participarea la alegerile din 2004 pentru postul de primar al capitalei. Departe de a fi un “executiv” pliabil pentru acest post si extrem de vulnerabil in confruntarile electorale in general, actualul nr.2 in stat a pierdut lamentabil, simtindu-i parca in spate pe baronii din PSD cum se hlizeau, exact asa cum isi rad in pumni liceenii din ultima banca atunci cand, din vina lor, este “scos la tabla” un coleg, pe care tot ei l-au zgandarit anterior.

Culisele alegerii sale  ca sef de partid sunt de notorietate, in contextul unei depandade generale in PSD, un partid aflat intre DNA, intrigi interne si perspectiva a 4 ani de opozitie. A fost de fapt alegerea care sa aduca liniste in partid, fara riscuri insa, stiut fiind faptul ca Mircea Geoana nu este omul care va salubriza PSD-ul.

Cat timp PSD a fost in opozitie, dl Geoana a dat impresia ca nu prea stie ce se petrece in general pe scena politica sau in cadrul partidului al carui presedinte este. Jocurile erau facute cumva paralel cu domnia sa, nicidecum pe la spatele acesuia, pur si simplu nefiind bagat in seama. Era deseori criticat de colegi de partid, respectand insa pararea tuturor, inclusiv pe a dl-ului Iliescu, care dealtfel nu l-a luat niciodata in serios si nu l-a tratat ca pe un “superior” in cadrul partidului. Discursul fara substanta, inertial, impotriva puterii de atunci si a presedintelui Basescu nu putea sa atraga atentia nici macar a celor ce ii tineau microfonul la gura. S-a bagat intr-un joc si  a adoptat o tactica ce nu il caracterizeaza si il arunca deseori in ridicol, asezandu-l la loc in aceeasi prima banca, departe de colegii batjocoritori din ultima banca, acestia inca aratandu-l cu degetul.

Paradoxal, dl Geoana a fost omul potrivit pentru PSD, mai exact pentru vechea garda a PSD-ului. Optiunile teoretice pentru presedinte ale celui mai mare partid din Romania erau altele doua: un justitiar care sa-i linseze pe baroni sau unul care sa faca direct parte din grupul lor. Prima optiune era clar una dezavantajoasa pentru majoritatea membrilor marcanti ai partidului, cea de-a doua ii arunca inspre scorul electoral de maxim 20%.

In prezent insa, este clar ca sansele dl-ului Geoana de a ajunge presedinte al Romaniei sunt mai degraba mici. Nu poate mobiliza  capital politic, avand exact aceleasi puncte  vulnerabile ca si in 2004. Este interesant insa ce se va intampla in PSD dupa ce Mircea Geoana va rata tinta, pentru ca va trebui sa lase locul altuia. Sau poate nu.

In orice caz, dl Geoana poate fi considerat insipid politic. Aceasta trasatura s-a transformat, printr-un joc bizar de circumstante, intr-o calitate, reusind sa se mentina pe o pozitie importanta, pentru ca altii au considerat la un moment dat, ca o cale de mijloc le este mai comoda decat una radicala.

INSIPÍD, -Ă, insipizi, -de, adj. (Despre corpuri chimice, substanţe etc.) Fără gust; (despre alimente) fad, searbăd. ♦ Fig. Fără spirit, fără haz, anost. – Din fr. insipide.

INSIPÍD adj. dulceag, fad, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lânced. (O mâncare ~.)

INSIPÍD adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.
Sursa: dex-online.ro