Asa cum era de asteptat, echipa lui Crin Antonescu a intocmit principalele puncte ale strategiei pentru prezidentiale. Chiar daca vine mult dupa anuntul oficial al candidaturii, cand de fapt acel moment ar fi trebuit sa fie parte din aceasta strategie, mai bine mai tarziu decat niciodata.

La o prima vedere poate fi caracterizata ca o strategie hei-rupista, chiar naiva pe alocuri. Oamenii PNL au cantarit probabil semi-esecul de la europarlamentare si au incercat sa identifice acele actiuni pe care nu le-au intreprins si care i-au costat 5% fata de alegerile parlamentare din toamna.

Nu este un secret ca acei 5% se ascund in lipsa de activitate de la unele filiale, in principal acelea loiale fostului presedinte PNL, Calin Popescu Tariceanu. Prezenta slaba si neuniforma “in teritoriu” i-a costat cateva mandate si ii poate costa prezenta in turul 2 la prezidentiale. Chiar si asa, 20% nu este deloc un scor care sa asigure calificarea in turul 2.

De aceea strategii PNL au intreprins o politica agresiva de promovare directa. Aceasta este probabil cea mai consumatoare de resurse si ineficienta strategie posibila. Mai mult, cei care sunt responsabili cu colindatul din usa in usa sunt membrii TNL, adica tineri fara experienta, mizandu-se probabil pe entuziasmul acestora, dar ignorand impactul mic pe care acestia il pot avea asupra electoratului vizat de PNL: “componente ale stangii dezamagite, societatea civila autentica, zona de tineret din urbanul mare, componente ale dreptei, clasa de mijloc, dreapta libertariana, intreprinzatori”.

PSD de exemplu foloseste o retea de agenti de campanie variata ca varsta, adresandu-se segmentului vizat: in fiecare scara vom gasi cativa batranei care sa anunte cand vor avea loc evenimentele PSD din oras, care sa imparta pliante in usi, care sa comunice mesajul direct vecinilor. Totodata, PSD racoleaza si studenti care sa fie activi in mediul in care isi petrec acestia timpul. In mediul rural vorbim deja de hiper-activitate electorala a PSD, cu presiuni si manipulari dintre cele mai dure.

Pe langa aceasta strategie a PSD, politica de comunicare a PNL pare puerila. Oricum numarul celor care ar fi implicati – peste 2000 de tineri la nivel national, este insuficienta. Acestia vor incerca sa stabileasca contact direct cu oamenii, exact ca si adeptii martorilor lui Iehova, primind mai multe injuraturi si usi in nas decat promisiuni de loialitate.

Un punct bun al strategiei insa este identificarea acelor segmente care prezinta potential pentru PNL.

“Pentru a castiga alegerile, Crin Antonescu are nevoie de o coalitie mai larga, care sa exceada electoratul PNL. Aceasta va cuprinde:

• Componente ale dreptei, clasa de mijloc, dreapta libertariana, intreprinzatori;
• Zona de tineret din urbanul mare, care este desprins de mentalitatile paternaliste ale perioadei comuniste;
• Componente ale stangii dezamagite: de PSD, de Mircea Geoana, de actualul guvern. O zona de adresabilitate speciala priveste acea parte a electoratului PSD care vede in Mircea Geoana un candidat slab, duplicitar si predispus la compromis cu Traian Basescu. Acest electorat ar putea fi atras de calitatile de om echilibrat, cinstit si onest politic ale lui Crin Antonescu, pe care intr-o perioada trecuta le-am regasit la fostul presedinte Ion Iliescu. Cercetarile noastre apreciaza ca aceasta zona de electorat al stangii reprezinta cam o treime din votantii PSD, ceea ce s-a demonstrat si cu ocazia alegerii primarului general al capitalei. O alta categorie tinta o reprezinta pensionarii, fosti votanti ai PSD care pot face o comparatie intre nivelul lor de trai din timpul guvernarii liberale si situatia actuala;
• Atragerea societatii civile autentice, neafiliata politic nimanui; (…)”

Ar fi fost o segmentare perfecta, daca nu ar fi fost identificat modelul “Iliescu – saract si cinstit” ca prezentand potential real pentru Crin Antonescu. Ca si candidat al unui partid liberal, adept al politicilor si ideilor liberale, este incorect sa te definesti ca fiind un precursor al neo-comunistului Ion Iliescu. Este un non-sens si ar putea indeparta pe multi. Pe de alta parte, nu stiu pe cati alegatori multumeste ideea ca dl. Antonescu ar fi un om politic sarac; un politician sarac poate fi si coruptibil. Ideea “sarac si cinstit” este nu numai inactuala, dar si cu doua taisuri, mai ales in contextul scenei politice romanesti.

Oricum strategia are si puncte bune: profilul corect al contra-candidatilor, ideea cresterii gradului de participare la vot (esentiala pentru PNL), axarea pe electoratul urban, atragerea de noi membrii, reorganizare “in teritoriu”, campanie on-line.

Strategii lui Crin Antonescu scot la un moment dat in evidenta un lucru interesant dar nu stiu cat de adevarat: “rezultatul europarlamentarelor nu este relevant in contextul alegerilor prezidentiale”. Din interpretarile lor rezulta ca alegerile din Iunie nu ofera un trend in privinta partidului. Este posibil ca oamenii lui Crin Antonescu sa cada intr-o capcana: aceea a optimismului si a gandirii pozitive nejustificate. Sustinand ca rezultatele de la EP au fost un accident, previzibile chiar, strategii PNL risca sa nu isi identifice corect pozitia actuala. Acest lucru ar insemna sa participi la o intrecere legat la ochi, nestiind unde te afli si incotro trebuie sa o apuci.

Oricum, strategiei actuale ii lipseste un punct esential, probabil in curs de dezvoltare: ce ar trebui sa faca Crin Antonescu, care este rolul sau, dincolo de acela de candidat?! Pentru ca, indiferent de cati tineri PNL-isti “ar intra in priza”, cati membrii ar fi racolati, cate fonduri ar fi mobilizate – totul este in zadar daca dl. Antonescu nu este la inaltime in campanie si nu reuseste sa faca fata tocmai in acele confruntari directe, decisive la ultimile alegeri prezidentiale.