Se pot trage deja niste concluzii la nivel european in urma alegerilor europarlamentare de la inceput de iunie 2009. Structura PE este in mare parte completa, popularii (EPP-ED) dominand institutia. Chiar daca nu s-au deranjat sa voteze mai mult de 43% dintre europeni, structura PE este perfect legitima si, de acum, are mai multa putere.

Doua mari tendinte rezulta:

1. Socialistii europeni pierd teren in aproape toate tarile UE

2. Luptele electorale se duc intre mai mult de 2 partide in majoritatea tarilor, scena politica si electoratul fiind din ce in ce mai divizate.

Asadar Grupul Socialist din PE (PES) a pierdut o mare oportunitate. Pe timp de criza in lumea capitalista, teoria socio-politica spune ca partidele cu doctrine sociale au de castigat in randul electoratului dintr-un motiv simplu: ineficienta metodelor liberale, de centru dreapta si scaderea nivelului de trai atrag dupa sine nevoia de protectie sociala, doctrine prudente de stanga si politici economice indreptate catre contribuabil in detrimentul mediului de afaceri.

Se pare ca totusi europenii s-au invatat minte, dovedind ceva maturitate, neadmiţând ca socialistii au solutia pentru indreptarea lucrurilor, stricate pe alocuri chiar de ei. Stanga in lumea contemporana este deşuetă, neaplicabila chiar. Cel putin asa considera cetatenii UE, pentru ca in SUA perspectiva este cu totul diferita.

Alegand intr-o mai mica masura partidele socialiste, votantii s-au indreptat, asa cum era de asteptat ori catre verzi (vezi grafic 2) ori catre altii – in speţă extremistii. Cei mai multi insa au preferat sa stea acasa, negasind de cuviinta sa-si acorde voturile nici popularilor, dar nici liberalilor (ALDE), grup cu o prezenta si mai slaba in PE incepand cu aceasta legislatura.

Partidele socialiste nationale nu au fost atat de slabe pe cat arata alcatuirea PE. Insa EPP-ED a fost reprezentata de regula la nivel national de mai mult de un partid. De exemplu PD-L+EBA+UDMR trimit pentru Romania 13 populari, mai mult decat cei 11 europarlamentari socialisti ai PSD, care au castigat alegerile.

Alte tari in care socialistii au reusit sa castige alegerile sunt Republica Ceha (acolo unde insa majoritatea mandatelor, 9 din 22, au fost castigate de independenti si partide mai mici, socialistii luand numai 7), Danemarca (4 locuri din 13), Grecia (8 mandate, la egalitate cu popularii, din 22), Malta (3 locuri din 5), Slovacia (6 mandate din 13 pentru socialisti, mai putin decat popularii, chiar daca socialistii au castigat de departe alegerile) , Suedia (5 mandate din 18, la egalitate cu popularii).

In schimb Italia si Letonia nu desemneaza la PE nici un socialist.

O sumedenie de partide mici, extremiste sau politicieni independenti au dezbinat electoratul european, oricum confuz si dezinteresat. In Belgia, de exemplu, nu mai putin de 12 grupuri politice isi impart 22 de mandate in PE; in Marea Britanie 11 partide, pentru 72 de locuri in PE, cu Partidul Independentei (UKIP) depasind Partidul Laburist (de centru stanga) si, in plus, cu PNB (Partidul National Britanic, partid rasist de extrema dreapta) cumuland 2 mandate.

Stanga a fost surclasata si in alte tari importante precum Germania (cu SPD avand cele mai slabe rezultate din istorie), Franta (PS fiind la un pas de locul trei in optiuni, in “dauna” Verzilor), Spania, Polonia.

Extremistii sunt prezenti in toate formele lor in Parlamentul European, marşând pe pe fel de fel idei doctrinare: anti-imigranti (Italia, Austria, Marea Britanie), rasisti (Italia, Romania), antisemitism (Italia, Austria, Romania), anti-UE (Austria, Marea Britanie, Olanda), anti-islamic (Olanda), pro-piraterie pe internet (Suedia), nationalism (in majoritatea tarilor).

Avem un Parlament European mai amestecat ca oricand, fiind practic o imagine a UE, formatiune de state extrem de diferite intre ele, din toate punctele de vedere. PE arata in prezent ca si Londra (oras cosmopolit), Paris (unde proportia nord-africanilor este foarte mare), Olanda si Belgia (unde se vorbesc 3 limbi diferite pe metru patrat), Spania si Italia (cu cartiere integral romanesti) sau, cu voia dumneavoastra, ca si Bucuresti (orasul contrastelor, al limuzinelor si cainilor vagabonzi, al studentilor si circarilor, al blocurilor de afaceri si ghetourilor).

Grafice: 1. Structura PE; 2. Comparatie cu legislatura precedenta

Sursa grafice: Parlamentul European (www.elections2009-results.eu)

Nota: Din iulie 2009, toate grupurile politice trebuie să includă membri din cel puţin 7 state membre. Numărul minim de membri necesari pentru a înfiinţa un grup politic este stabilit la 25.

Legenda grafice:

EPP : Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat)
PES : Grupul Socialist din Parlamentul European
ALDE : Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa
UEN : Grupul Uniunea pentru Europa Naţiunilor
GREENS/ EFA : Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană
GUE/ NGL : Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică
IND/ DEM : Grupul Independenţă şi Democraţie
Others : Altele