Doua luni si ceva de anotimp torid aproape amortisera simturile combatante ale politicienilor. Dar, precum niste catei de apartament care, deranjati la stomac sunt tinuti cu forta in casa, iar atunci cand ies afara fac pe unde apuca si rastoarna tot in calea lor disperati – exact precum acei catei – politicienii nostrii isi dau pe fata toate frustrarile acumulate in vacante.

S-ar zice ca prin iesirea PSD de la guveranare ne-ar astepta o criza politica fara precedent. Ma indoiesc ca inca 2 luni de ineficienta guvernamentala ar mai conta in vreun fel, la fel cum este greu de crezut ca o asemenea criza ar fi comparabila cu cele din guvernarea CDR.

Ciolanul de la interne este de fapt un os iadeş de care trag cei doi frati foarte vitregi, de conjunctura, aflati in coalitie. S-ar putea ca, tot tragand de el si incercand sa obtina bucata norocoasa, ambii berbeci sa cada cu dosurile in sus. Dl. Boc le arunca celor de la PSD ispita iesirii de la guvernare, in ideea in care acestia s-ar sinucide politic, inainte de alegeri.

Simtindu-se santajati, PSD-ii isi rod unghiile si se gandesc serios daca sa mai ramana la putere, luand constant palme peste scăfârlie si bobârnace peste nas, sau sa lase totul balta, intorcandu-se acolo unde de fapt le este locul: in opozitie. Aceasta este dilema care ii macina pe cei imbracati in rosu.

Intre timp presedintele Romaniei are un singur obiectiv: nu destabilizarea PSD, nu Ministerul de Interne, nu (numai) presedintia, ci unul extrem de indraznet: alegeri parlamentare anticipate!

Si ce liniste era asta vara…