Archives for category: Extern

Si intr-un un face-lift.

Dupa cum ati vazut nu am mai postat de cam multisor pe acest blog.

Am ratat mai multe subiecte politice de top: flacara violeta, lupta din PSD, discretia presedintelui post-alegeri, alegerile din Ucraina, colapsul grecesc si inca alte cateva.

De indata ce acest blog va arata mai bine, revin cu articole. Pana atunci sper sa nu se schimbe ceva fundamental pe scena politica. Dar cum acesta nu mai este un an electoral, parca totul a intrat intr-o stare de letargie.

  • mult calm, orase cochete, oameni zambitori;
  • flamanda este limba care predomina, franceza este stricata;
  • Bruges – Venetia nordului – oras de poveste;
  • ploaie, multa ploaie;
  • bere si ciocolata;
  • politica pare departe in capitala Europei;
  • Gent – o surpriza extrem de placuta;
  • lucrari de modernizare, refacere, reparatie – santier pe timp de criza; oamenii trebuie sa aiba de lucru!
  • curatenia nu este nicidecum la ea acasa; in schimb multa verdeata;
  • toleranta: homosexuali, musulmani, africani, est-europeni;
  • ambuteaje bucurestene, fara injuraturi;

Pozele saptamanii: Oktoberfest 2009, poze sugestive – click

Statistica saptamanii: Cine se uita cel mai mult la TV? Romania ar fi fost in top cu siguranta – click

Editorialul saptamanii: pe aceeasi tema, Dan Tabalaga – Lista lui Ursu, lista lui Vantuclick

Mircea Marian – Realitatea demasca gasca Plesu – Ciutacu – click

Reportajul saptamanii: momente la alambicul satului, Fabrica de basme si trascauclick

Analiza saptamanii: Romania atinsa profund de criza, se bea mai putina bere – click

Oktoberfest 2009 poze

Statistica saptamanii: Clasamentul Ease of Doing Business, unul dintre cele indicatorii de referinta in consultanta. Romania pe locul 55, cel mai prost fiind clasati la capitolul taxe, iar cel mai bine – la obtinerea creditarii – click

Pozele saptamanii: Protestul fermierilor belgieni, deversand sute de litrii de lapte in camp. The Milky Way – click

Analiza saptamanii: “Recesiunea radical”, o analiza clara si cu exemple a tipurilor de recesiune de-a lungul istoriei, realizata de Toni Iordache, unul dintre romanii care a prin criza cat se poate de “Live”, pe Wall Street – click

Reportajul saptamanii: 200 de zile de criza in Romania, povestea primilor disponibilizati – click

Editorialul saptamanii: Mircea Cartarescu – “Anii furati”, “…Am discurile alea şi acum. N-am putut scoate niciodată mirosul urât din ele. Miros a anii ‘90 în România, a frică, a nesiguranţă, a disperare. Nu le-am ascultat niciodată.”, click

EU/MILK



Poate ca atentatele de la Londra si Madrid au fost cel putin la fel de dureroase si grave prin numarul de victime si prin spaima pe care au dezvoltat-o. Dar atunci cand ne gandim la teroristi, atentate, bombe ne gandim la cele doua turnuri gemene prabusite.

Daca teroristii ar face un manual metodologic (daca nu au facut-o deja) cu siguranta acesta s-ar baza pe studiul de caz “atentatele de la 11 Septembrie 2001”. Perfect instrumentate, bazandu-se pe elementul surpriza si lovind exact in inima Americii, atentatele au intrat din pacate in istorie si vor fi studiate alaturi de holocaust si bombele atomice.

Era pentru prima data cand SUA era atacata pe propriul teritoriu. Sigur mai fusese atacul de la  Pearl Harbour, dar Hawaii nu este Manhatan. Americanii ignoranti fusesera loviti exact acolo unde ii doare mai tare: in inima capitalismului, in simbolul occidentului (zgarie-norii), in orasul care nu doarme.

La 8 ani dupa acele evenimente, nu numai ca “lumea nu mai este la fel”, dar atat de multe s-au petrecut, mai ales in utimul an, incat am fi tentati sa uitam ce s-a intamplat atunci. Noroc ca poate si organizatiile teroriste resimt criza. Altfel, un atentat asemanator langa o criza economica profunda s-ar traduce prin colaps. Sa nu subestimam insa spiritul de adaptare si renastere al americanilor.

sursa foto: http://www.ionbargan.md

atentatele de la 11 septembrie 2001

Statistica saptamanii: Batalia in spatiu inca se da, dar sub alta forma – click

Pozele saptamanii: Scene din Sri Lanka – click

Analiza saptamanii: Mihnea Dumitru de la codex in Dilema Veche de aceasta data – “Bilantul blogurilor in vizualizari virale”, “Dacă modalităţile de transmitere a mesajului nu ajută, atunci conţinutul poate reprezenta cheia comunicării politice pe Internet. O înregistrare neautorizată a discuţiilor dintr-o comisie parlamentară a făcut înconjurul blogurilor româneşti înainte ca aceasta să apară pe site-ul unui ziar. A fost element de viral înainte să fie breaking news.”click

Reportajul saptamanii: Ce s-a intamplat cu starurile de la Woodstock; completare la articolul de aici, 40 de ani de Woodstock si politicaclick

Editorialul saptamanii: (via La Coltul Strazii) Cristian Campeanu, “Basescu este Goldestein”, “Traian Basescu este un om politic care este presedintele Romaniei de cinci ani si ale carui rezultate vor fi judecate de electorat la alegerile din acest an. Atata tot. Un om care a comis greseli de judecata uneori foarte serioase, care are slabiciuni de multe ori inacceptabile si prieteni de multe ori indoielnici.”click

Sri Lanka

Ultimul din clanul Kennedy, Edward a fost un liberal convins si unul dintre cei mai vechi si respectati senatori. Ales pentru senat in 1962, Ted Kennedy a fost chiar la un pas de a candida pentru prezidentiale in anii ’70, bazandu-se atat pe propriile capacitati cat si pe complexul pe care il avea Richard Nixon fata de renumele Kennedy. Candidatura sa insa nu a avut loc datorita unui incident in care Ted Kennedy a invocat blestemul clanului: un accident de masina pe care acesta l-a provocat dar nu a putut sa-l explice, soldat cu un mort. Societatea americana nu iarta astfel de evenimente, indiferent de nume.

Edward Kennedy este considerat a fi mai apropiat ideologic de fratele sau Bobby decat de JF. Idealismul liberal al primului l-a caracterizat mai bine decat pragmatismul specific fostului presedinte. Dealtfel, in cele 8 mandate complete de senator (a cate 6 ani), Ted Kennedy a fost apreciat pentru abilitatile sale de a reprezenta o punte intre cele doua Edward Ted Kennedyformatiuni politice principale ale SUA. Insa acest lucru nu a aruncat asupra lui o imagine de ipocrit, ci mai degraba una de abil diplomat. Dl. Kennedy niciodata nu a fost nevoit sa isi ceara scuze pentru optiunile sale politice, chiar daca nu au fost intotdeauna in concordanta cu partidul din care a facut parte. A beneficiat deseori de sustinerea ambelor tabere pentru proiectele sale de lege, devenind chiar prieten cu George Bush pentru a putea inainta legile de reformare a sistemelor de educatie si imigrare.

S-a mandrit intotdeauna cu votul contra razboiului din Irak, ca fiind cel mai bun vot al sau. De asemenea a fost un oponent activ al razboiului din Vietnam si la un pas de o candidatura pentru Casa Alba in 1980, atunci cand Partidul Democrat l-a preferat totusi pe Jimmy Carter ca pretendent pentru presedintie.

Bineinteles ca Edward Kennedy si-a pastrat simturile de politician inclusiv pe patul de moarte. Diagnosticat cu cancer la creier in luna Mai a acestui an, Ted Kennedy a “profitat” de aceasta ocazie pentru a face o analiza a mult-dezbatutului sistem de sanatate al SUA. Vrand sa ia parte la reformarea acestui sistem alaturi de presedintele Obama, dl. Kennedy a atras atentia atat asupra serviciilor impecabile de care domnia sa a beneficiat, dar si asupra faptului ca sistemul in sine este injust, nefurnizand serviciile la care omul de rand se asteapta.

Dl. Kennedy si-ar fi dorit ca sotia sa, Vicky, sa-i succeada in senat. Se pare insa ca familia Kennedy si-a consumat capitalul politic. Nepoata sa, Caroline, a facut parte din stafful lui Hillary Clinton dar nu a reusit sa obtina o pozitie de candidat pentru senat. Locul pe care l-a lasat liber in senat este problematic pentru Partidul Democrat pentru ca ar trebui sa gaseasca un inlocuitor de un calibru asemanator, lucru extrem de important pentru avantajul fragil pe care il are partidul in senat.

Dincolo de toate acestea, Ted Kennedy a fost unul dintre cei mai eficienti senatori, inaintant foarte multe proiecte de lege, avand totodata grija sa lase loc de “buna ziua” atat in propriul partid cat si in tabara republicanilor.

Edward Kennedy a decedat pe data de 25 August 2009

Surse si mai multe informatii: the economist, wikipedia

Sursa foto: nmha.org

Povestire reala via Mircea Dinescu:

Se facea ca spre finalul vietii sale, Marin Presa era mai mult sau mai putin obligat, prin prisma functiei sale de director al Cartii Romanesti, sa fie prezent la anumite reuniuni/sedinte de-ale presedintelui republicii socialiste.

La (cel putin) una dintre acestea, Marin Preda intarzie minute bune si, dupa sa zicem 10-20 minute de absenta intra in sala mare, ridicand un rand intreg in picioare cautandu-si locul care, cum altfel, se afla exact in mijlocul tuturor. Tovarasul Nicolae Ceausescu fu nevoit sa se intrerupa de valma creata si, cu privirea sa tâmpă inconfundabila, isi arcuie sprancenele si duse mana la ochi sa vada cine este cel care si-a permis sa deranjeze.

Ceausescu isi continua discursul plicticos dar, dupa alte 10-15 minute fu intrerupt din nou de dezordinea creata in acelasi loc, pe acelasi rand. Confuz, duse din nou mana la ochi, plescăi nemultumit si vizibil deranjat, intrebandu-se probabil pana unde poate sa mearga tupeul magarului care deranjeaza. Acesta iesea din sala, provocand acelasi deranj.

Toata lumea era consternata de curajul lui Marin Preda de a se ridica de pe scaun in plina sedinta, condamnand astfel, cu nonşalanţă chiar, incoerenta primului cizmar al tarii, a discursului sau plicticos. Putina lume stia de fapt adevaratul motiv al iesirii din sala:

Batranul Marin Preda se ducea sa faca pipi. Necesitatile de baza nasc legende.

Marin Preda

Nicolae Ceausescu

Surse foto: Marin Preda – caricatura de Alexey Kivokourtsev, sursa caricatura.ro

Nicolae Ceausescu – caricatura de David Levine, sursa Morar&More

Festivalul de la Woodstock a fost mult mai mult decat o manifestatie de muzica, concerte, destrabalare. A fost Woodstock_music_festival_posterevenimentul care a reunit toate frustrarile si rabufnirile unei generatii pe cat de controversate pe atat de libertine.

Ce s-a intamplat la Woodstock intre 15 si 18 august 1969?

Practic festivalul nu avea de ce sa se deosebeasca de celelalte festivaluri de vara in aer liber din SUA la acea vreme. Diferenta o facea poate multitudinea de formatii de muzica si cantareti de top care aveau sa fie prezenti, neexistand neaparat un cap de afis asa cum se intampla la alte festivaluri asemanatoare.

Festivalul nu a fost pe gratis. Organizatorii se asteptau la 50-70.000 de spectatori. Au venit de cel putin 10 ori mai multi. Unele estimarile insa vorbesc chiar de peste un milion de spectatori care au fost prezenti la Woodstock de-a lungul a celor trei zile de festival. Observand ca nu sunt sanse sa stavileasca in vreun fel multimea, organizatorii au decis, mai mult sau mai putin de buna voie, sa ofere intrarea pe gratis, gardurile fiind taiate. S-au vandut totusi 186.000 de bilete.

Generatia Woodstock nu s-a nascut la acel festival. Aceasta exista deja si urma sa devina clasa mijlocie a celei mai puternice natiuni din lume, in vremuri de schimbari radicale ale societatii. Atitudinea lor politica ferma bazata pe liberalism, pacifism, toleranta, libertati neingradite definesc unul dintre cele mai cunoscute concepte politice ale SUA (si nu numai): political correctness.

Pe fondul desfasurarii razboiului rece, a incheierii razboiului din Coreea dar a inceputului celui diwoodstock-crowdn Vietnam, a razboiului civil dintre negrii si albi (Los Angeles), a unei societati dominate de interese politice si mafie – generatia de tineri din anii ’60-70′ a reprezentat o adevarata salvare a acelor vremuri. Urmau sa devina tinerii care sa schimbe fata natiunii, sa ia atitudine. La 30 de ani distanta, in anii ’90, tocmai generatia Woodstock a fost cea care a compus miezul societatii SUA in poate cea mai buna perioada a sa din istorie.

Desigur au fost si multe exagerari: droguri, alcool, delasare, idealism, radicalism – vorbim pana la urma de niste tineri extrem de vulnerabili la vicii si orice alta ispita. Dar, spre deosebire de alte generatii de dinainte si de dupa, aceasta beneficia de o mahmureala placuta, creatoare chiar, fiind dusmanii ignorantei ce arunca astazi generatii intregi de tineri intr-o bezna continua.

Mai jos aveti o mostra a spiritului Woodstock. Urmariti pana la sfarsitul cantecului pentru a observa fidel ceea ce s-a petrecut acolo. M-am nascut cu vreo 40 de ani intarziere…fix.

Konstantin Tsiolkovsky, unul dintre cei mai mari specialisti rusi in stiinte aerospatiale, este reabilitat de sovietici in anii ’30, pe cand acesta avea in jur de 80 de ani. Traind singuratic la o cabana in munti, Tsiolkovsky era un tip destul de controversat, retras si traind intr-o mizerie si saracie de nedescris.

In momentul in care sovieticii i-au batut la usa, vrand sa-i inmâneze o medalie si o suma de bani, batranul avu o exclamatie geniala prin simplitatea sa:

“Ei, acum pot manca si eu o placinta cu varza!”. Omul care aproape inventase racheta spatiala, ravnea dupa o placinta cu varza.