Archives for category: Economic

Si intr-un un face-lift.

Dupa cum ati vazut nu am mai postat de cam multisor pe acest blog.

Am ratat mai multe subiecte politice de top: flacara violeta, lupta din PSD, discretia presedintelui post-alegeri, alegerile din Ucraina, colapsul grecesc si inca alte cateva.

De indata ce acest blog va arata mai bine, revin cu articole. Pana atunci sper sa nu se schimbe ceva fundamental pe scena politica. Dar cum acesta nu mai este un an electoral, parca totul a intrat intr-o stare de letargie.

– A doua parte

Punand toti factorii unui an de criza la un loc si mai ales, felul in care au fost afectate si au reactionat agentii nostri economici, putem distinge cateva reguli de marketing pe timp de criza.  Poate nu veti fi cu totul de acord dar cu siguranta va ofera un punct de plecare nu numai pentru supravietuire, ci chiar pentru succes.

Asadar 7 strategii de marketing pe timp de criza:

1. Adaptati pretul.

Chiar pe timp de criza atunci cand toata lumea se plange de lipsa de lichiditati, veti avea o mare surpriza constatand ca la pretul corect orice se vinde, acolo unde exista cu adevarat nevoie. Ajustarea pretului la puterea de cumparare, sacrificand o parte din profit poate fi in unele cazuri singura solutie de salvare de la faliment.

2. Folositi marketingul destept.

Adica identificati exact acele instrumente de promovare si de vanzare neconventionale, ieftine sau putin costisitoare si la indemana. De cele mai multe ori aceste instrumente sunt migaloase, necesita timp si/sau experienta dar, odata stapanite va pot aduce beneficii mari la costuri minime.

Internetul ramane, in functie de natura activitatii, principala arma a marketingului destept. Si nu ma refer numai la un site de prezentare al companiei; retelele sociale/profesionale, prezenta constanta pe forumuri de specialitate, gasirea de oportunitati/parteneriate de afaceri, optimizarea pentru motoarele de cautare, promovarea on-line. In era turbomarketingului nici o firma serioasa nu isi permite sa nu foloseasca internetul la potential maxim.

Pe langa interent insa mai sunt si alte strategii ale marketingului destept; promovati-va prin orice mijloc gratuit sau putin costisitor care va este la indemana: autocolantele pe masina, carti de vizita/fluturasi/pliante “uitate” prin diverse locatii, socializare la diferite intalniri sau evenimente, prezenta la evenimentele (targuri, conferinte) ale industriei de profil, reteaua de cunostinte etc. Practic toata lumea din cercul dumneavoastra trebuie sa stie cu ce va ocupati, ce vindeti si mai ales, la ce firma.

3. (Re)Negociati.

Pe timp de criza totul se negociaza. Fie ca este vorba de chiria sediului firmei, de contractele cu furnizorii, de web-designer care se ocupa de site-ul dvs, totul trebuie negociat. Dar nu sub pretextul crizei. Orice negociere trebuie sa aiba o baza reala, palpabila si eventual, cuantificabila. Chiria la sediul firmei se poate negocia pentru ca nu mai ofera vadul comercial de acum 2 ani; sau pentru ca pierderile de caldura sunt prea mari in contextul politicii de izolare termica a cladirilor. Sau pur si simplu pentru ca baia este prea mica pentru firma dumneavoastra. Brusc. Proprietarul stie ca in aceste timpuri ar trebui sa se multumeasca cu mai putin pe moment, decat sa stea cu spatiul neocupat inca 6 luni si cu costurile de intretinere aferente.

4. Identificati principala cauza a scaferii vanzarilor si eliminati-o!

De ce au scazut vanzarile? De ce ne viziteaza mai putini clienti? De ce ne suna mai putin telefoanele? De ce am semnat mai putine contracte?

Raspunsul lejer: cererea a scazut!

Raspunsul lenesilor: lumea nu mai are bani!

Dincolo de astfel de concluzii trase la cald, ar trebui sa ne oprim putin sa analizam. Nu intr-o ora, nu intr-o zi, ci pe o perioada mai lunga.  Vorbiti cu clientii dumneavoastra, faceti pe vanzatorul macar de 2-3 ori, faceti sedinte cu angajatii si lasati-i numai pe ei sa vorbeasca, moderandu-i numai.

Intalniti-va cu prietenii si cu rudele dumneavoastra. Nu va plangeti zicandu-le ca nu va mai merge afacerea, in schimb deviati discutia astfel incat sa va faceti interlocutorul sa isi dea cu parerea liber despre ceea ce faceti. Veti avea surprinderea de a culege cateva idei foarte bune de la oameni ce nu au nici o pregatire de marketing sau management.

Sfatul pe gratis in era mercantilismului este nepretuit.

5. Supunerea informatiei

Tineti ochii permanent deschisi. Cascati gura. Plimbati-va pe jos, luati metroul si tramvaiul, lasati o saptamana  masina acasa in garaj.

Cumparati carti. Actuale, nu mai jos de August 2009. Cititi ziarele straine cu profil economic.

Cautati pe internet. Vedeti ce au facut si ce fac firme cu aceeasi activitate a a dvs in strainatate. Nu ii copiati, comportamentul consumatorului difera mult de la o tara la alta. Inspirati-va numai.

Informatia este astazi un factor de productie. Pe langa resursele naturale, forta de munca si capitalul, informatia pe o piata concurentiala devine vitala pentru succes.

Analizati piata. Faceti grafice. Analizati consumatorul. Vorbiti cu el. Analizati concurenta, din postura unui client. Culegeti informatii dar nu e indeajuns: trebuie sa le supuneti, analizandu-le. Sa le stoarceti, sa le intoarceti pe toate partile.

Informatia creaza valoare in afaceri.

6. Sacrificati profitul pe termen scurt.

Acceptati pierderi dar gestionati-le pentru a evita falimentul. Nu veti muri de foame daca afacerea dumneavoastra nu va mai creste cu 10% pe an. Nu dati oameni afara pe motivul ca nu mai sunt vanzari. Toate acestea se vor plati la un moment dat. Aveti grija de actualii si vechii dvs clienti si gasiti modalitati de a creste productivitatea.

Vorbiti cu angajatii dumneavoastra. Daca lucrurile merg rau vor intelege atata vreme cat observa ca dumneavoastra faceti eforturi sustinute. Dar cat timp veti continua sa aveti facturi la telefon la 1000 de lei pe luna, fara sa aveti nici o vanzare in plus nu va veti deosebi cu nimic de acei manageri de provincie, ahtiati dupa castiguri rapide, cu orice pret.

Un an pe pierdere, adica un an de austeritate nu va falimenteaza atata timp cat v-ati facut temele bine. Dupa ce consumatorii isi vor reveni si folosind avantajul competitional pe care il detinem (oricare ar fi acela) piata va va gasi in varf. Pentru ca ati reusit sa evaluati si sa gestionati corect riscurile.

Si mai ales pentru ca nu v-ati zgarcit.

7. Colaborati!

Toata lumea o sa va spuna ca nu are lichiditati. Mai ales firmele. Nu-i nimic. Chiar daca nu sunt bani pe piata asta nu inseamna ca nu sunt lucruri de comercializat.

Propuneti colaborari in acele activitati conexe pietei dumneavoastra. Daca aveti un magazin la coltul strazii puteti sa plasati niste pliante la frizerul de la capatul strazii. Si invers. Daca aveti un salon de coafura, vorbiti cu un salon de manichiura. Daca produceti materiale de constructii, colaborati cu o firma de constructii case. Daca deja se intampla asta, colaborati cu mai multe firme. Daca aveti o firma de taximetrie, recomandati o pensiune in schimbul aceluiasi serviciu.

Veti observa probabil ca nu este nimic genial in ceea ce ati citit. Sunt reguli de baza, sunt strategii de bun-simt. Politici care va pot transfera din liga mica de afaceri, in campionatul mondial de business. Sunt lucruri marunte care va pot scote din anonimat.

– Prima parte-

Cerere vs Nevoie?

Analistii si statisticienii vin cu argumente pro sau contra depasirii crizei in actualul an. Indiferent daca vom fi sau nu “pe crestere” in a doua jumatate a anului, este cert ca agentii economici vor avea o conduita de criza in 2010.

Cu un ghiocel de crestere +0,3% nu se face primavara, mai ales daca aceasta este sustinuta numai de un an agricol bun. Fara zarzavat pe tarabe ne-am afla tot “pe minus”.

Asadar bugetele, bilanturile, proiectiile si strategiile sunt “de razboi” in aceste luni. Adica de criza economica.

Principala cauza pentru care companiile au inregistrat descresteri anul trecut ramane scaderea cererii. Care cerere este formata de puterea de cumparare si de nivelul de trai. Acolo unde somajul este prezent, nu mai sunt nici bani, nu mai este nici cerere si din nou, exista somaj. Este un cerc vicios de care am mai vorbit.

Pana acum nimic nou. Interesant este ca scaderea cererii nu atrage dupa sine si prabusirea nevoii reale. Aceasta nevoie pentru bunuri si servicii este in continuare exploziva, dar neexploatata.

Dorinta consumatorului roman de a cumpara, de a consuma ramane clar pe un trend ascendent. De unde ne dam seama?

Incercati sa va duceti duminica seara, spre exemplu, intr-un magazin de bricolaj (gen Practiker sau Bricostore). In mod normal, duminica seara, omul se plimba pe bulevard, mananca la restaurante, se uita prin malluri.

Ce cauta consumatorul nostru chiorându-se la scule, faianta si bude duminica seara? Nici macar nu cumpara.

Apropiati-va de el si veti vedea ce gandeste. Viseaza, isi face planuri, face calcule, alege culori vorbind numai la conditional-optativ. Adica acel mod al verbelor care exprima dorinte si optiuni  totusi neconcretizate in momentul vorbirii.

Asadar nevoia exista si este mare!

Unele firme observa asta si se adapteaza: sticle mai mici la bere, cadouri in hipermaketuri, promotii la masini, discounturi la materialele de constructii. Putini insa iau in calcul cea mai importanta variabila a comertului: pretul!

Aproape ca pretul este un subiect tabu pentru companiile romanesti. Este ultima reduta si se modifica numai in ultima instanta. Nici macar cu marfa pe stoc nu se fac rabaturi semnificative.

Cu toate ca ar trebui sa fie primul instrument de atragere a clientului, pretul este ultimul. Companiile romanesti invata pe timp de criza sa fie mai cumpatate dar nu sacrificand profitul!  Mai curand creezi somaj, tai costurile, pui presiune pe clienti, negociezi cu furnizorii.

La o prima vedere, suntem tentati sa spunem ca, atata vreme cat aceasta politica genereaza profit, este perfect in regula sa se procedeze astfel. Perfect adevarat! Numai pe termen scurt insa!

De dragul profitului semestrial, anual, imediat, companiile romanesti genereaza somaj, contribuie mai putin la bugetul statului si, foarte imporant – produc si furnizeaza produse/servicii de slaba calitate. Pe termen lung, aceasta politica va gauri eonomia de piata, oricum anemica cum deja o stim:

Cand vor fi iar pe crestere, companiile vor beneficia de un consumator ursuz si tumefiat de criza, zgarcit si pretentios, o forta de munca prost-pregatita pe care nu se vor putea baza si, nu in ultimul rand, aceeasi calitate slaba a produselor/serviciilor.

– va continua –

Anul trecut pe vremea aceasta ne hraneam cu optimism gandindu-ne ca unda crizei nu va ajunge pana la noi, sau daca se va intampla sa ajunga, nu ne va afecta decat in mica masura.

In prezent imi vine in minte o singura expresie gandindu-ma la 2009: un an greu. Probabil am scapat de pericolul falimentului national, fenomen prin care au trecut alte tari in curs de dezvoltare (Ungaria, tarile baltice), dar am fost departe de a combate criza prin solutii specifice.

Cum se intra in criza in 10 pasi?

Romania a avut avantajul unei tari mari, cu o inertie mare. Astfel criza a ajuns la noi mai tarziu decat la altii si a evoluat mai lent. Limitarea investitiilor straine de orice fel (directe sau indirecte) au dus la prabusirea unei piete a muncii in plina crestere si la explozia somajului.

Acum doi ani, numai cine nu voia nu se angaja. Acum sunt cozi interminabile la camera de munca.Criza economica1

Explicat pe limbajul unui copil de clasa a IV-a fenomenul extinderii crizei se poate explica astfel: bancile nu mai au bani, prin urmare oamenii nu mai au posibilitatea de a cumpara masini, prin urmare cei ce produc masini raman fara munca, devenind someri; acestia stau acasa, incaseaza bani de la stat sub forma unui ajutor de somaj si, la randul lor isi reduc consumul: pun mai putina benzina in rezervoare pentru ca nu se mai duc la munca, consuma mai putina spuma de ras sau produse de machiaj pentru ca nu sunt nevoiti sa se rada/machieze zilnic etc; mai departe – benzinarul, lucratorul la fabrica de cosmetice sunt in pericol sa devina someri si la randul lor isi reduc consumul.

Toti acestia isi platesc cu greu sau nu isi mai achita deloc ratele la banci. Acestea isi slabesc puterea de creditare si asa mai departe, spirala se reia de la inceput. Asadar somajul infloreste (1).

Pe langa acestea, bancile nu mai sunt interesate sa crediteze populatia (2).  Statul absoarbe toate lichiditatile si, chiar daca la dobanzi preferentiale, statul (municipalitati, agentii etc) prezinta risc aproape zero. Sunt clienti de criza.

Numai ca in Romania bancile au stopat creditarea inainte ca tara sa intre cu adevarat in criza. In Octombrie 2008, BNR impunea noile norme de creditare. Fiind destul de rigide (dar deloc anormale intr-o tara cu mai mult de un credit pe cap de locuitor), normale BNR adoptate in 2008 au stopat principala sursa a consumerismului nebun ce a caracterizat anii 2006-2008 (3). Oamenii nu isi luau credit numai pentru masina sau locuinta, ci pentru masina de spalat, calculator, termopane, mobila etc. Deci nu faceau investitii (desi nici masina nu este o investitie) ci corectau anumite frustrari acumulate in zeci de ani de restrictii.

Asadar, pe langa problemele de principiu oricum existente in economia noastra, cumulate cu cele importate ale crizei generate in strainatate, Romania s-a confruntat si cu o serie de circumstante nefericite, de genul implementarii normelor BNR. Acest fapt ar fi adus oricum un recul in consum si, evident, in cresterea economica indiferent de aparitia ulterioara a crizei. – Reducerea consumului si a puterii de cumparare (4).

Tot o astfel de circumstanta nefericita poate fi considerat si momentul aparitiei crizei economice: Ianuarie-Martie este o perioada moarta in cele mai multe dintre segmentele economiei (5). In afara de anumite industrii de nisa (depanatorii de centrale termice sau producatorii de incaltaminte si haine de iarna, anumite servicii pentru companii) toata lumea are de pierdut.

Atunci cand scaderea cererii specifica perioadei din an mai este accentuata si de conjunctura economica nefavorabila, exact in acel moment intervine panica (6). criza economica

Panica reprezinta o alta cauza, sau mai degraba efect (?) a crizei. Patronii se sperie, isi vad amenintate profiturile, taie din cheltuieli, concediaza oameni, renunta la servicii auxiliare, isi restrang activitatea, renunta la investitii.

Caderea pietei imobiliare nu poate sa nu fie amintita printre cauzele crizei in Romania (7). Dar piata imobiliara mai degraba s-a corectat prin aceasta cadere, fiind umflata ani de-a randul ca un balon de sapun. Marea problema este ca imobiliarele au tras in jos si segmentul de constructii (8). Odata ce nu se vinde, nu se mai construieste; iar aceasta industrie este de baza in orice economie. Contractarea acesteia a avut efecte dintre cele mai grave in economia noastra, inclusiv pe piata muncii.

Si daca la toate acestea se mai adauga ani electorali – 2 la rand (9) si lipsa de viziune, responsabilitate si competenta din partea politicului (10), avem reteta unei crize economice ca la carte.

Paradoxul este ca, din fericire, este posibil sa iesim din criza exact asa cum am intrat: fara sa ne dam seama, independent de actiunile noastre. Practic nici un set de masuri nu a redus efectele crizei, desi anumite decizii punctuale au fost inspirate. Salvarea uzinei Dacia si, prin aceasta, a sute si mii de furnizori cu zeci de mii de angajati, a contribuit probabil decisiv la evitarea colapsului economiei sau macar a pietei muncii. Dar nici macar aceasta salvare nu a fost determinata in mod direct de autoritatile de la Bucuresti.

Probabil vor aparea cat de curand carti, tratate si studii care vor analiza la rece criza economica a acestor ani si ne vor prezenta 10 pasi prin care putem iesi din criza; pana atunci insa ne putem consola cu teoria celor 10 pasi in care putem intra in criza.

Pozele saptamanii: Oktoberfest 2009, poze sugestive – click

Statistica saptamanii: Cine se uita cel mai mult la TV? Romania ar fi fost in top cu siguranta – click

Editorialul saptamanii: pe aceeasi tema, Dan Tabalaga – Lista lui Ursu, lista lui Vantuclick

Mircea Marian – Realitatea demasca gasca Plesu – Ciutacu – click

Reportajul saptamanii: momente la alambicul satului, Fabrica de basme si trascauclick

Analiza saptamanii: Romania atinsa profund de criza, se bea mai putina bere – click

Oktoberfest 2009 poze

Statistica saptamanii: Clasamentul Ease of Doing Business, unul dintre cele indicatorii de referinta in consultanta. Romania pe locul 55, cel mai prost fiind clasati la capitolul taxe, iar cel mai bine – la obtinerea creditarii – click

Pozele saptamanii: Protestul fermierilor belgieni, deversand sute de litrii de lapte in camp. The Milky Way – click

Analiza saptamanii: “Recesiunea radical”, o analiza clara si cu exemple a tipurilor de recesiune de-a lungul istoriei, realizata de Toni Iordache, unul dintre romanii care a prin criza cat se poate de “Live”, pe Wall Street – click

Reportajul saptamanii: 200 de zile de criza in Romania, povestea primilor disponibilizati – click

Editorialul saptamanii: Mircea Cartarescu – “Anii furati”, “…Am discurile alea şi acum. N-am putut scoate niciodată mirosul urât din ele. Miros a anii ‘90 în România, a frică, a nesiguranţă, a disperare. Nu le-am ascultat niciodată.”, click

EU/MILK



Statistica saptamanii: Batalia in spatiu inca se da, dar sub alta forma – click

Pozele saptamanii: Scene din Sri Lanka – click

Analiza saptamanii: Mihnea Dumitru de la codex in Dilema Veche de aceasta data – “Bilantul blogurilor in vizualizari virale”, “Dacă modalităţile de transmitere a mesajului nu ajută, atunci conţinutul poate reprezenta cheia comunicării politice pe Internet. O înregistrare neautorizată a discuţiilor dintr-o comisie parlamentară a făcut înconjurul blogurilor româneşti înainte ca aceasta să apară pe site-ul unui ziar. A fost element de viral înainte să fie breaking news.”click

Reportajul saptamanii: Ce s-a intamplat cu starurile de la Woodstock; completare la articolul de aici, 40 de ani de Woodstock si politicaclick

Editorialul saptamanii: (via La Coltul Strazii) Cristian Campeanu, “Basescu este Goldestein”, “Traian Basescu este un om politic care este presedintele Romaniei de cinci ani si ale carui rezultate vor fi judecate de electorat la alegerile din acest an. Atata tot. Un om care a comis greseli de judecata uneori foarte serioase, care are slabiciuni de multe ori inacceptabile si prieteni de multe ori indoielnici.”click

Sri Lanka

Pe timpuri de crestere economica puternica, asa cum Romania a avut in perioada 2005-2008, este simplu sa fii manager. Bancile crediteaza relativ usor, planul de afaceri nici macar nu trebuie sa fie unul realist, potentialul pietei se poate dovedi facil pe baza cresterilor industriei respective. Din aceste cauze, marketingul managerilor romani cu afaceri mici aflate in plina crestere a reprezentat o notiune destul de abstracta. Comunicarea cu piata se facea inertial, inca sunt companii puternice in Romania care au un site (daca au!) de prin anii 2000, 2001.

Bineinteles ca aceeasi patroni au neglijat total politica de personal. Unii dintre ei chiar au oferit training-uri insa totodata si niste contracte cvasi-dubioase prin care cei pregatiti erau legati o anumita perioada de companie, in caz contrar urmand sa plateasca echivalentul in bani al traingu-lui. Alti angajatori, cei mai multi dintre acestia, nici macar nu s-au gandit sa-si pregateasca in vreun fel oamenii, avand pretentii exagerate de cele mai multe ori de la niste proaspat-absolventi sau angajati fara nici un fel de experienta pe jobul respectiv.

Bineinteles acestia sunt managerii care ani la rand s-au plans de lipsa de forta de munca, de slaba calitate a oamenilor angajati, de pretentiile exagerate a acestora. Afacerile le cresteau oricum, apareau in reviste la rubrici de genul “managerul lunii” cu “afaceri super ingenioase care au crescut cu 30-40% anual”. manager

In fapt, un manager de calitate se distinge pe timp de criza. Este usor sa-ti cresti afacerea atunci cand tendinta pietei este clar in crestere. Atunci cand creditarea catre populatie explodeaza, veniturile acestora cresc constant, nivelul de trai creste, iar apetitul pentru consum este de nestavilit – trebuie sa fii cu adevarat dezastruos ca afacerea ta sa nu urmeze un trend crescator.

Astazi, managerii de succes de ieri descopera marketingul, realizand pliante si lasandu-le sub stergatoarele masinilor. Isi bat angajatii la cap sa dea 100 de telefoane pe zi, crezand ca vanzarile directe o sa-i scoata din faliment. Renunta la cheltuielile inutile, descopera fara voie conceptul de optimizare a costurilor. Se uita nostalgici la cifrele din lunile trecute si dau din umeri zicand: “n-avem ce face. E criza!”. Nu se considera manageri slabi, ci ghinionisti. Anii trecuti nuse considerau manageri norocosi, ci foarte buni.

Cei mai multi dintre ei fac aceleasi greseli ca si in trecut: nu gandesc pe termen lung. Isi streseaza la maximum angajatii, daca nu cumva nu i-a si dat deja afara. Comunica foarte putin cu ei la modul construtiv, uitand ca acum un an se rugau de acestia sa lucreze pentru ei. Uitand sau nedorind sa creada ca pana la urma criza o sa treaca scutindu-i de faliment, patronii romanii isi arunca de cele mai multe ori in suturi angajatii, promovandu-si imaginea de angajatori de evitat.

Peste 2, 3 ani ii vom auzi sau citi in revistele de business pe acestia cum se plang de faptul ca nu gasesc oamenii potriviti, profesionistii mult-doriti si ca afacerile lor stagneaza din cauza asta. In nici un caz nu va fi vina lor.

Acum cateva saptamani imi povestea o prietena angajata in Romania cum, la un training in Germania, patronii romani din industria respectiva (servicii pentru companii) au beneficiat de un sfat cat se poate de clar si de pretios: “Angajatori, aveti grija de oamenii vostri!”. In mod cert  sunt necesare concedieri, dar conteaza foarte mult modul in care acestea sunt facute. Sa lasi loc de buna ziua pe vreme de criza poate fi cea mai ieftina si la indemana tactica in astfel de situatii. Daca dupa cativa ani in care angajatii si-au perfectionat abilitatile si s-au specializat in domeniu sunt aruncati ca niste masele stricate, asta inseamna inconstienta si revenirea la anii ’90. Daca se vor salva de la faliment, aceeasi manageri vor trebui sa angajeze oameni noi, pe care sa-i pregateasca minutios, consumand resurse importante de bani si timp.

Cu certitudine criza are si beneficiile sale. Va transforma macar o parte din capitalismul acesta salbatic intr-un mediu ceva mai sanatos. Ii va face mai constienti macar pe cativa dintre patronii romani si le va reduce din ingamfarea de care au dat dovada in ultimii ani. Angajatii  mai au insa pana sa se simta pe deplin protejati intr-o lume a patronilor ahtiati dupa castiguri usoare, cu investitii minime si sclavi in loc de forta de munca.

Povestire reala via Mircea Dinescu:

Se facea ca spre finalul vietii sale, Marin Presa era mai mult sau mai putin obligat, prin prisma functiei sale de director al Cartii Romanesti, sa fie prezent la anumite reuniuni/sedinte de-ale presedintelui republicii socialiste.

La (cel putin) una dintre acestea, Marin Preda intarzie minute bune si, dupa sa zicem 10-20 minute de absenta intra in sala mare, ridicand un rand intreg in picioare cautandu-si locul care, cum altfel, se afla exact in mijlocul tuturor. Tovarasul Nicolae Ceausescu fu nevoit sa se intrerupa de valma creata si, cu privirea sa tâmpă inconfundabila, isi arcuie sprancenele si duse mana la ochi sa vada cine este cel care si-a permis sa deranjeze.

Ceausescu isi continua discursul plicticos dar, dupa alte 10-15 minute fu intrerupt din nou de dezordinea creata in acelasi loc, pe acelasi rand. Confuz, duse din nou mana la ochi, plescăi nemultumit si vizibil deranjat, intrebandu-se probabil pana unde poate sa mearga tupeul magarului care deranjeaza. Acesta iesea din sala, provocand acelasi deranj.

Toata lumea era consternata de curajul lui Marin Preda de a se ridica de pe scaun in plina sedinta, condamnand astfel, cu nonşalanţă chiar, incoerenta primului cizmar al tarii, a discursului sau plicticos. Putina lume stia de fapt adevaratul motiv al iesirii din sala:

Batranul Marin Preda se ducea sa faca pipi. Necesitatile de baza nasc legende.

Marin Preda

Nicolae Ceausescu

Surse foto: Marin Preda – caricatura de Alexey Kivokourtsev, sursa caricatura.ro

Nicolae Ceausescu – caricatura de David Levine, sursa Morar&More

Festivalul de la Woodstock a fost mult mai mult decat o manifestatie de muzica, concerte, destrabalare. A fost Woodstock_music_festival_posterevenimentul care a reunit toate frustrarile si rabufnirile unei generatii pe cat de controversate pe atat de libertine.

Ce s-a intamplat la Woodstock intre 15 si 18 august 1969?

Practic festivalul nu avea de ce sa se deosebeasca de celelalte festivaluri de vara in aer liber din SUA la acea vreme. Diferenta o facea poate multitudinea de formatii de muzica si cantareti de top care aveau sa fie prezenti, neexistand neaparat un cap de afis asa cum se intampla la alte festivaluri asemanatoare.

Festivalul nu a fost pe gratis. Organizatorii se asteptau la 50-70.000 de spectatori. Au venit de cel putin 10 ori mai multi. Unele estimarile insa vorbesc chiar de peste un milion de spectatori care au fost prezenti la Woodstock de-a lungul a celor trei zile de festival. Observand ca nu sunt sanse sa stavileasca in vreun fel multimea, organizatorii au decis, mai mult sau mai putin de buna voie, sa ofere intrarea pe gratis, gardurile fiind taiate. S-au vandut totusi 186.000 de bilete.

Generatia Woodstock nu s-a nascut la acel festival. Aceasta exista deja si urma sa devina clasa mijlocie a celei mai puternice natiuni din lume, in vremuri de schimbari radicale ale societatii. Atitudinea lor politica ferma bazata pe liberalism, pacifism, toleranta, libertati neingradite definesc unul dintre cele mai cunoscute concepte politice ale SUA (si nu numai): political correctness.

Pe fondul desfasurarii razboiului rece, a incheierii razboiului din Coreea dar a inceputului celui diwoodstock-crowdn Vietnam, a razboiului civil dintre negrii si albi (Los Angeles), a unei societati dominate de interese politice si mafie – generatia de tineri din anii ’60-70′ a reprezentat o adevarata salvare a acelor vremuri. Urmau sa devina tinerii care sa schimbe fata natiunii, sa ia atitudine. La 30 de ani distanta, in anii ’90, tocmai generatia Woodstock a fost cea care a compus miezul societatii SUA in poate cea mai buna perioada a sa din istorie.

Desigur au fost si multe exagerari: droguri, alcool, delasare, idealism, radicalism – vorbim pana la urma de niste tineri extrem de vulnerabili la vicii si orice alta ispita. Dar, spre deosebire de alte generatii de dinainte si de dupa, aceasta beneficia de o mahmureala placuta, creatoare chiar, fiind dusmanii ignorantei ce arunca astazi generatii intregi de tineri intr-o bezna continua.

Mai jos aveti o mostra a spiritului Woodstock. Urmariti pana la sfarsitul cantecului pentru a observa fidel ceea ce s-a petrecut acolo. M-am nascut cu vreo 40 de ani intarziere…fix.