Vis-a-vis de postul de pe Blogul Medusei : daca de la un zero precum ciutacu nu poti avea pretentii, cornel nistorescu (cu litere mici) este unul dintre jurnalistii cu pretentii, al carui adept am fost inca dinainte de articolul lui, adulat pe merit dealtfel, scris imediat dupa septembrie 01 (“Cantarea Americii”). Ma intristeaza decaderea lui in asa hal, vulgaritatea si lipsa de instrumente literare, altele decat cele josnice, ale unui om puternic frustrat, care o sa adanceasca incet si sigur haznaua imputita a presei, si asa supra-saturata.
Puteti citi aici editorialul lui Cornel Nistorescu din 24 septembrie 2001, “Cantarea Americii”
Puteti citi aici “pamfletul” lui cornel nistorescu din 27 septembrie 2009, “Nuti, spaima putii”
pe al lui nistorescu nu l-am citit, dar pe al lui ciutacu da. nu pot spune ca, per total, nu avea un pic de dreptate. ca a exprimat-o in halul in care a facut-o, da, e adevarat ca s-a purtat fix ca un taranoi.
dar e bine sa fie si articole d-astea. macar aflam si pe cine citim
@mihnea: problema este ca e foarte la indemana sa fii vulgar si “cu gura mare”, putin mai dificil insa sa dezaprobi, chiar si frenetic, dar sa fii decent si argumentativ. Mai ales atunci cand esti disperat dupa rating. Indiferent de cat de antipatica ne este d-na Udrea, trebuie lasata deocamdata sa isi faca treaba; are prezumtia de “nevinovatie”. ciutacu e neglijabil, nistorescu e o pierdere insa. Totusi ai dreptate cand zici ca avem nevoie si de astfel de articole: trebuie sa avem si frunze uscate toamna, ca sa apreciem primavara asa cum trebuie. ce poetic
[...] insignifiant si poate fi suportat fara probleme. Este repus in prim-plan un personaj dubios in plin declin si intr-o isterie nemarginita. Aceasta este reteta succesului in presa [...]