Daca incepem sa facem referire la reforma individuala, nu mai terminam discutiile.
Este mare nevoie in Romania ca nu numai statul sa reformeze ci si individul in jurul lui.
Cu cine sa facem reforma? Cu noi insine: incepand de la vecinul de birou si pana la cel de cartier . Este primul pas care inca se impiedica de prag (cf vezi profesorii universitari care inca iau mita pentru treceri la examene , vezi asociatiile de locatari care nu sunt in stare sa angajeze un om sa dea zapada la o parte din fata blocului si din parcare si sa arunce cu un pumn de sare, vezi medicul de spital care mai ca nu te scuipa intre ochii cand ajungi la el cu o problema oarecare … in fine Iata un inceput de reforma.

Cu cine sa facem reforma? Ramane intrebare deschisa…

Simplist vorbind, dar totusi realist, ar vrea reforma profesorul
pentru inaltatorul ideal al unei generatii noi mult mai bine pregatite? Sa luam un exemplu, sa zicem invatamantul.

Reforma pentru el ar insemna o alta atitudine in clasa fata de elev, reforma pentru el ar insemna sa-si rupa din timpul de meditatii pentru a se mai informa asupra noutatilor din domeniul sau, reforma pentru el ar insemna sa piarda mult mai mult timp si neuroni pentru a scrie manuale bune, reforma pentru el ar insemna sa-si iroseasca timpul studiind profilul fiecarui elev in parte si sa actioneze profesional in consecinta si poate ar mai insemna sa nu mai doarma noaptea pentru a se gandi la mtodele prin care si-ar putea face lectiile mai atractive.

Nu-i mai comod pentru profesor sa vina in fata clasei sa recite o lectie – aceeasi de cand a terminat el facultatea, eventual sa dicteze vreo doua trei definitii, apoi cu sarcasm superior afisat in coltul gurii sa-i scoata la tabla pe bietii elevi, care n-au inteles nimic si care oricum sunt ca picati direct de pe messinger? Nu-i mai usor ca elevii sa nu inteleaga nimic in clasa, sa le dai patru, apoi sa-i chemi la meditatii platite?
Si lista de “comoditati” e lunga…lunga

Acum mai intreb si eu, chiar vrea profesorul acela – modelul pe care l-am amintat este mai degraba normalitatea decat exceptia – sa se schimbe totul in jur si sa trebuiasca sa munceasca? Nu vrea in mod sigur. Si atunci cu cine faci reforma? Si cum? O lege nu-i suficienta, asta s-a vazut clar in Romania, tara spiritelor comode si oportuniste.

La fel este si cu clasa politica. Acolo sunt sponsori, e clientala care face legea in oricare partid din Romania. Ei decid si fara ei nimic nu misca. Mai sunt si nepoteii, care trebuie sa aiba si ei un loc de munca si extrem de multi politicieni carora le este lene sa-si care singuri diplomatul. Si mai este si-o armata numita generic “generatia tanara” dispusa sa faca asta.
Cu cine faci reforma? Cum? Ca de asteptat…toti asteptam.