Inca de la inceputurile sale acest stat se reformeaza.
Mai intai a fost Cuza nevoit nu numai sa reformeze Romania, dar sa o si creeze. Ceea ce a creat Cuza au reformat regii nostri, in speţă Carol I. Regele Ferdinand a cules roadele, a continuat reforme post-razboi, iar Carol al 2-lea a avut grija sa reformeze contitutia, gandindu-ne ca ne-ar sta mai bine cu o dictatura.
Nu mai zic ce dorinta de reforma au avut comunistii. Culmea este ca pe primii comunisti, i-au reformat valul doi de comunisti, in frunte cu Nicolae Ceausescu.
Dar adevarata reforma nu avea sa inceapa decat in 1990. Pardon 1996. Nici macar. 2004 mai curand. And counting…
Romania este tara compromisurilor. Pentru ca nimeni nu isi asuma decizii grele, categorice la momentul potrivit, o data la un numar de ani trebuie sa schimbam, sa modificam, sa reformam.
Este ca si cand acum as investi bani intr-un Pentium IV cand stiu sigur ca nici macar peste un an, acesta va fi complet depasit, fara nici o valoare, iar nevoia de schimbare va fi foarte mare intr-un timp scurt.
Compromisul uneori inseamna subdezvoltare. Mai bine astept, strang mai multi bani si imi iau un procesor mai bun; nu de ultima generatie – ca poate nu am atatia bani, dar nici unul depasit.
Ne uitam acum in jurul nostru si vedem nevoia de reforma. O simtim. Ascultam politicienii si vedem ca ni se pregateste o reforma. Nu putem sa nu ne punem intrebarea: “nu a mai fost de curand alta reforma?”.
Se vorbeste si de reformarea partidelor, acolo unde isi fac cuib si depun oua toti dinozaurii post decembristi.
Aceleasi partide ar urma sa realizeze mult discutata reforma a statului. Cum oare ar putea cele mai nereformate institutii ale statului sa dezvolte reforma acestuia? Cand ele insele – partidele – sunt incapabile de o asemenea actiune drastica in propria ograda.
Astept cu interes aceasta reforma. A PDL, a PSD, a PNL si a statului. Dar daca se vor pastra aceleasi obiceiuri, in 2014 reforma statului va fi iar tema de campanie. Iar la “parlamentare” nu se vor prezenta mai mult de 30%.
Astept reforma.
Un articol foarte bun ! Sa speram ca nu asteptam degeaba
Ideea ar fi ca tot vorbim de reforma dar nu ne gandim ca cei pe care i-ar viza reforma in mod direct nu si-o doresc nici in ruptul capului.
Simplist vorbind, dar totusi realist, ar vrea reforma profesorul
pentru inaltatorul ideal al unei generatii noi mult mai bine pregatite? Sa luam un exemplu, sa zicem invatamantul.
Reforma pentru el ar insemna o alta atitudine in clasa fata de elev, reforma pentru el ar insemna sa-si rupa din timpul de meditatii pentru a se mai informa asupra noutatilor din domeniul sau, reforma pentru el ar insemna sa piarda mult mai mult timp si neuroni pentru a scrie manuale bune, reforma pentru el ar insemna sa-si iroseasca timpul studiind profilul fiecarui elev in parte si sa actioneze profesional in consecinta si poate ar mai insemna sa nu mai doarma noaptea pentru a se gandi la mtodele prin care si-ar putea face lectiile mai atractive.
Nu-i mai comod pentru profesor sa vina in fata clasei sa recite o lectie – aceeasi de cand a terminat el facultatea, eventual sa dicteze vreo doua trei definitii, apoi cu sarcasm superior afisat in coltul gurii sa-i scoata la tabla pe bietii elevi, care n-au inteles nimic si care oricum sunt ca picati direct de pe messinger? Nu-i mai usor ca elevii sa nu inteleaga nimic in clasa, sa le dai patru, apoi sa-i chemi la meditatii platite?
Si lista de “comoditati” e lunga…lunga
Acum mai intreb si eu, chiar vrea profesorul acela – modelul pe care l-am amintat este mai degraba normalitatea decat exceptia – sa se schimbe totul in jur si sa trebuiasca sa munceasca? Nu vrea in mod sigur. Si atunci cu cine faci reforma? Si cum? O lege nu-i suficienta, asta s-a vazut clar in Romania, tara spiritelor comode si oportuniste.
La fel este si cu clasa politica. Acolo sunt sponsori, e clientala care face legea in oricare partid din Romania. Ei decid si fara ei nimic nu misca. Mai sunt si nepoteii, care trebuie sa aiba si ei un loc de munca si extrem de multi politicieni carora le este lene sa-si care singuri diplomatul. Si mai este si-o armata numita generic “generatia tanara” dispusa sa faca asta.
Cu cine faci reforma? Cum? Ca de asteptat…toti asteptam.
@Diana, Multumesc pentru parerile tale. Ai atins un subiec foarte sensibil pentru mine – cel al invatamantului. Sunt atatea lucruri stricate de la radacina in acest domeniu (ca si la sanatate de fapt) incat unii nici nu mai speram la reforma.
Cu cine sa facem reforma? Ramane intrebare deschisa…
Reforma formelor fara fond …
Daca incepem sa facem referire la reforma individuala, nu mai terminam discutiile.
Este mare nevoie in Romania ca nu numai statul sa reformeze ci si individul in jurul lui.
Cu cine sa facem reforma? Cu noi insine: incepand de la vecinul de birou si pana la cel de cartier . Este primul pas care inca se impiedica de prag (cf vezi profesorii universitari care inca iau mita pentru treceri la examene , vezi asociatiile de locatari care nu sunt in stare sa angajeze un om sa dea zapada la o parte din fata blocului si din parcare si sa arunce cu un pumn de sare, vezi medicul de spital care mai ca nu te scuipa intre ochii cand ajungi la el cu o problema oarecare … in fine Iata un inceput de reforma.
In toata povestea asta, exista un singur partid care nea dat o mai bna reprezentativitate prin uninominal, care doreste debirocratizare printr-o singura camera in parlament, nu 2 care sa faca acelasi lucru (nu ca asta era cea mai buna solutie) si desigur care ne fura pe fata ca si ceilalti, dar macar fac treburile in ordine. Acea reforma institutionala se va face. In timp. Dar tot politicienii o fac.
romania este ceea ce este datorita compromisurilor si coruptiei