Prima parte

Vorbeam aici si aici de greselile pe care consider ca Traian Basescu le-a facut de-a lungul mandatului sau. Ca orice om politic, mai ales intr-o functie de mare raspundere, este inevitabil, daca nu chiar nerecomandabil, sa nu faci greseli. este inevitabil sa faci greseli, daca nu chiar nerecomandabil sa nu faci greseli.

Dincolo de acestea insa, chiar daca legea compensatiei nu ar trebui sa functioneze intr-un astfel de caz, trebuie spus ca Traian Basescu a avut realizari clare in acesti aproape 5 ani, lucruri ce nu trebuie trecute cu vederea.

Orice analiza de acest fel ar trebui sa inceapa in mod categoric cu definirea functiei de presedinte al Romaniei. La bilantul pe care Traian Basescu l-a prezentat zilele trecute in fata Parlamentului, adversarii sai politici si nu numai, au scos in evidenta faptul ca presedintele s-ar fi laudat cu realizarile altora, in speţă ale guvernului Tariceanu I si eventual II. A afirma ca Traian Basescu nu are nici un merit pentru ceea ce s-a facut bine in acesti 5 ani, echivaleaza cu o totala lipsa de obiectivitate si realism.

Asa cum Traian Basescu este acuzat pentru criza economica, somajul mare, greve, coruptie, schimbari climatice etc, presedintelui i se pot recunoaste indiscutabil anumite merite, chiar daca la unele nu a luat parte in mod direct.

La urma urmei, de ce acele lucruri bune nu s-au intamplat tocmai din timpul mandatelor predesesorilor sai?!

De asemenea trebuie mentionata pozitia de pe care a plecat Traian Basescu la drum in 2004. O Romanie dezbinata, obsedata de visul integrarii europene, corupta de la cel mai mic pana la cel mai inalt nivel, amenintata cu izolarea neverosimila undeva intre granita UE si sfera de influenta a Rusiei; cu o clasa politica invechita, condusa de structurile fostei securitati, cu restante in anumite reforme de baza si lista poate continua la nesfarsit.

Pornind de la aceste premise, asteptarile electoratului in privinta lui Traian Basescu, asa cum am mai subliniat si anterior, erau foarte mari, mai ales ca alegetorii si sustinatorii sai faceau parte din generatia noua a Romaniei, nerabdatoare sa fie cetateni ai unei tari cu adevarat europene. Misiune extrem de grea pentru presedinte si era clar inca de la inceput ca va fi foarte greu sa indeplineasca toate obiectivele si, mai ales, sa-i multumeasca pe toti.

Care au fost realizarile presedintelui Traian Basescu in ultimii 5 ani?

1. A scapat Romania de Adrian Nastase, dezbinand una dintre cele mai corupte formatiuni politice din Europa de Sud-Est – PSD.

In 2004, lupta dintre PSD si Adrian Nastase, pe de o parte si Alianta DA si Traian Basescu, de cealalta parte, era prezentata in presa straina de specialitate ca o lupta intre partidul-urmas al Partidului Comunist de dinainte de ‘89  si o coalitie de centru-dreapta, pro-reforme, pro-integrare euro-atlantica, in frunte cu un lider intransigent si incoruptibil.

Numai privind aceasta imagine a luptei electorale din Romania putem estima pericolul cu care societatea romaneasca s-a confruntat la acea data. Continuand cu PSD la guvernare, Romania refuza orice reforma radicala, cufundandu-se in capitalismul salbatic specific anilor ‘90, cand ne aflam deja in 2005.

Retelele mafiote, coruptia institutionalizata, centralizarea excesiva, birocratia sufocanta, politicile economice invechite, politicile sociale insuficiente, lipsa de reforme radicale si riscul neintegrarii in UE formeaza o imagine sumbra a unei Romanii cu PSD la guvernare si Adrian Nastase in fruntea statului.

Traian Basescu a castigat batalia electorala pe muchie de cutit, dupa o confruntare dura si lunga si, prin aceasta, a investit Alianta DA pentru a forma guvern, aruncand PSD-ul in jungla luptelor interne. Dosarele ce urmau sa se judece au destabilizat si mai mult caracatita PSD si, indiferent daca au fost sau nu comandate politic, le-au taiat orice avant electoral al celor implicati.

Chiar daca nu au fost duse la capat, din motive pe care le stim, zdruncinarea sistemului corupt PSD-ist, de neatins pana in acele momete, reprezinta un mare castig. Decredibilizarea lui Adrian Nastase era obligatorie, in contextul in care acesta avea inca un capital electoral relativ mare, cladit insa pe manipularea presei si pe intocmirea unei puternice retele in teritoriu de baroni fideli liderului.

2. A incurajat si a pus presiune pe clasa politica pentru initierea unor reforme si pentru modernizarea tarii, lucruri ce trebuiau realizate chiar de primul presedinte de centru-dreapta al statului,  inca din 1996.  Prin comparatie, Romania anului 2009 se deosebeste izbitor fata de Romania anului 2004, cu tot cu consecintele crizei economice din prezent.

Permanenta incurajare a investitiilor straine de importanta majora, dezvoltarea brusca a anumitor sectoare cheie ale economiei (financiar-bancar, constructii, servicii pentru companii, IT, comert s.a.), incurajarea apetitului investitional al municipalitatilor etc sunt cateva puncte ce au dus catre dezvoltarea Romaniei in peste 4 ani de mandat Basescu.

Chiar daca se poate zice ca dl. Basescu nu a contribuit cu nimic in mod direct la dezvoltarea acestor sectoare, nu trebuie sa neglijam faptul ca putini investitori si-ar fi adus banii in Romania daca apreciau drept neprietenoasa/ neincurajatoare/ neplacuta situatia politica la nivel inalt.

Mai mult, un presedinte de centru-drepta, adversar declarat al structurilor mafiote de orice fel si al partidului socialist aflat in opozitie nu poate reprezenta decat un punct in plus pentru un investitor strain care se gandeste sa faca afaceri in Romania sau pentru oficialii europeni responsabili cu fondurile pre si post – aderare.

3. Nu a facut compromisuri majore. Pana in 2008, dupa la alegerile parlamentare.

Exceptand  acceptarea, mai mult sau mai putin voluntara, a PSD la guvernare, Traian Basescu s-a remarcat prin faptul ca a refuzat sa faca compromisuri, de orice fel. Intransigenta l-a caracterizat si l-a propulsat in poziatia politica in care este si faptul ca a refuzat sa joace conform intereselor anumitor grupuri i-au atras incet-incet antipatia si chiar ura atat a presei controlate politic, cat si a anumitor grupuri politice ori de oameni de afaceri influenti.

Faptul ca nu a acceptat Partidul Conservator (PUR la ora aceea) la guvernare in 2004 decat criticandu-i permanent si necontenind in a preciza ca a fost o solutie imorala a generat sentimente de dusmanie unei intregi parti a presei.

Deciziile si comportamentul presedintelui, nesupunerea domniei sale in multe situatii l-au facut extrem de incomod pentru oameni influenti ca Dinu Patriciu sau S.O. Vantu. Pretul platit nu e deloc unul mic, este de notorietate cum presa poate termina un om din punct de vedere politic.

Trebuie amintite si alte refuzari ale compromisului de catre presedintele Basescu, prin prisma functiei pe care o detine. Daca pana in 2004 nici nu stiam ca presedintele ar avea vreun rol, altul decat sa-si treaca semnatura mai mult simbolic pe hartii, sa zambeasca si sa dea noroc la intrevederile oficiale, de cativa ani aflam ca presedintele are dreptul de a nu promulga legi, de a refuza ministri, de a retrimite legi in parlament, de a propune proiecte de lege prin comisiile sale. Cu alte cuvinte, de a lua parte activ la viata politica si de a-si asuma responsabilitatea.

Prin analogie, se poate spune ca domnii Iliescu si Constantinescu nu au vrut sa isi exercite aceasta functie, neavand nici o actiune prin care sa se faca remarcati, altfel decat prin actiunile guvernelor pe care le-au investit. Ba mai mult, neluand atitudine neoficiala sau pozitie oficiala fata de multe dintre problemele (mult mai multe si mai grave decat astazi) sunt părtaşi la incompetenta si dezastrul acelor guvernari. Dl. Iliescu este chiar complice la ridicarea corputiei la rang de politica de stat, preferand sa stea cu mainile in buzunare decat sa-si asume responsabilitatea curatarii sau macar a condamnarii sistemului.

Dl. Basescu nu a vrut sa promulge legi pe care le-a considerat a fi perfectibile, retrimitandu-le in parlament, nu a acceptat ministrii propusi de prim ministru, argumentand de ce nu sunt potriviti pentru functia la care aspirau (cazul Norica Nicolai), a criticat punctual ministrii incompetenti, refuzand compromisul de a asista pasiv la activitatea guvernantilor, de dragul linistii pe scena politica si implicit, a unor puncte electorale in plus. In schimb si-a atras multi adversari politici si stigmatul public de destabilizator al scenei politice.

4. A schimbat rolul si imaginea de presedinte al Romaniei, chiar daca nu a reformat complet aceasta institutie. A fost proactiv in adoptarea si aplicarea unor legi si numirea anumitor ministrii si oameni cheie.

Din nou comparatia cu Ion Iliescu este graitoare. Printre singurele ocazii in care si-a facut simtita prezenta printr-o decizie directa, dl. Iliescu l-a gratiat pe Miron Cosma la sfarsit de mandat, intr-una dintre cele mai mari gafe ale domniei sale, gandindu-se ca nimeni nu o sa bage de seama. Dl. Basescu si-a exercitat functia din primul minut, mizand pe statutul brevetat – de presedinte-jucator si intinzand la maximum prerogativele presedintelui  prevazute in constitutia Romaniei, dar niciodata incalcand-o.

Traian Basescu ridica stafeta destul de sus din acest punct de vedere, un eventual succesor fiind presat de pretentiile unui electorat care s-a invatat cu un alt tip de presedinte, in nici un caz unul pasiv si simbolic.

5. A sustinut oameni cheie, determinanti in aplicarea anumitor reforme sau decizii dure.

Este cazul in primul rand al Monicai Macovei, decisiva in integrarea Romaniei in UE. Prin activitatea sa, reformele incepute dar si lobby-ul pe care l-a facut permanent pe langa CE, Monica Macovei a fost exact omul potrivit la locul potrivit, permanent sustinuta de Traian Basescu, in ciuda presiunilor grupurilor de interese din preajma dl-ului Tariceanu, pe care Monica Macovei le-a si denuntat la un moment dat.

Aceeasi sustinere si-a aratat-o Traian Basescu si pentru dl. Predoiu. La fel se poate spune si despre Mihai Razvan Ungureanu pe care l-a sustinut atat in functia de ministru de externe, dar si in cea de director al SIE. Este si cazul altor oameni, poate nu cu functii importante, dar determinanti in influenta pe care o au sau au avut-o la un moment dat: George Maior, Mircea Miclea, Cristi Preda, Ionut Popescu s.a..

6. A facut efortul de a intelege  anumite domenii care aparent nu erau de competenta sa.

Statutul de presedinte-jucator pe care si l-a asumat, l-a pus in pozitia de a incerca sa inteleaga si sa analizeze probleme din domenii in care nu avea experienta. Astfel, in afara de administratie si transporturi acolo unde avea experienta, dl. Basescu a avut ambitia de a intelege concepte din domeniul economic, de a atrage atentia punctual si argumentat asupra unor aspecte din educatie, sanatate, sistemul social.

Comparatia este inevitabila si in acest caz: in vreme ce dl. Constantinescu nu isi putea explica cu nici un chip de ce era martorul unei inflatii anuale cu doua cifre, iar dl. Iliescu mergea pana la moarte pe sistemul progresiv de impozitare, denigrand si neintelegand nimic din sistemul cotei unice, dl. Basescu s-a inconjurat de oameni care sa ii explice clar si raspicat anumite detalii tehince. A recunoscut  suprematia sefului BNR pe tot timpul mandatului,  tinand o stransa legatura cu dl. Isarescu mai ales pe timp de criza.

A insistat in repetate randuri pentru accelerarea reformei in invatamant, pe baza unui plan bine stabilit si preferat de toate partile implicate. A gresit atunci cand a insistat pentru aplicarea legii majorarii pensiilor, lucru pe care l-a recunoscut, dar in relatia cu FMI a incercat sa priceapa toate mecanismele si dedesubturile imprumutului pe care l-a sustinut de la bun inceput cu argumente.

Una peste alta, acestea din urma sunt lucruri pe care un presedinte trebuie sa le cunoasca. Invatati insa cu un anumit tip de presedinte dintre cei  mai sus-mentionati, ajungem sa apreciem si sa laudam anumite competente si eforturi care compun in cele din urma normalitatea.

- va continua –