Motto: “I know not with what weapons World War III will be fought, but World War IV will be fought with sticks and stones.” (Albert Einstein).

Comparatia Coreea de Sud – Coreea de Nord ne ofera o imagine extrem de clara a luptei dintre capitalism si comunism, mai exact a superioritatii acestuia din urma. La fel ca in reclamele cu detergenti – unul obisnuit, altul nemaipomenit, cele doua state surori dezvaluie contrastul a doua destine opuse. Coreea de Nord – macinata de foamete, datorii, izolare externa, minciuna, manipulare si Coreea de Sud – crestere economica, nivel de trai ridicat, explozie industriala si tehnologica.

Intre cele doua tari se afla printre putinele, daca nu chiar singura granita securizata din lume, linie ce face ca zidul Berlinului  sa para prietenos. Mai mult, conflictul desfasurat in anii ’50 nu s-a incheiat decat prin semnarea unui armistitiu in 1954, la Panmunjeom, valabil si astazi, ci nu printr-un acord de pace cum ar fi fost normal.

Chiar daca razboiul rece a luat sfarsit de mult, chiar daca Unuiunea Sovietica s-a destramat si pana si China s-a mai deschis, Coreea de Nord si-a adancit pozitia de izolare, printr-un refuz sistematic de a coopera cu lumea capitalista sau cu Coreea de Sud. Pana de curand singurele contacte de prietenie cu cei din sud au fost reprezentate de defilarea impreuna cu acestia la festivitatile de deschidere de la Jocurile Olimpice. Si vorbim de o natiune – Coreea de Nord – aflata in faliment si in puternica criza de alimente. Orgoliul inca le tine de foame.

In 2002 insa s-au pus bazele a ceea ce se spera a fi un inceput pentru normalizarea relatiilor. In sudul Coreei de nord s-a stabilit Kaesŏng Industrial Region, o zona de cooperare industriala dintre cele doua tari. Peste 100 de companii sud-coreene angajeaza 38.000 de nord-coreeni si genereaza milioane de dolari, adevarata mana cereasca pentru saraca visterie a poporului lui Kim Jong Il. La 15 Mai 2009, autoritatile de la Phenian anunta ca intrerup unilateral acordurile de cooperare in privinta acestui proiect, urmand ca firmele sud-coreene sa faca ce doresc – in speta, sa paraseasca zona.

Pe de alta parte, noul presedinte al Coreei de Sud, dl. Lee Myung-bak este ceva mai autoritar decat predecesorul sau in relatiile cu vecinii de la nord si se asteapta ca acestia sa ofere ceva in schimbul ajutoarelor alimentare trimise periodic de autoritatile de la Seul: incurajarea reintregirilor dintre familiile despartite de granita.

Intre timp, este foarte greu de ghicit ce este in sufletul si in mintea nord-coreenilor. Se zvoneste de cativa ani ca presedintele acestora ar fi decedat, starea lui de sanatate fiind precara si ca ar fi inclocuit la aparitiile publice, si asa putine, de cateva sosii. Asadar Kim Jong Il s-ar putea sa nici nu mai existe, cei trei fii ai sai conducand de fapt tara, iar motivul secretului ar fi acela ca poporul s-ar simti insufletit de moartea acestuia si ar lua atitudine.

Chiar daca greu de crezut, ca orice zvon, cuprinde si un sambure de adevar. Se pare ca anul trecul dl. Kim ar fi suferit un atac cerebral, motiv pentru care nu a mai aparut in public cateva luni de zile. Prin urmare isi pregateste succesorul, fiul sau cel mic – Kim Jong Un – fiind se pare favorit, prezent in ultimile vizite si aparitii publice ale tatalui sau si contribuind la dezvoltarea unui plan de revitalizare economica.

Prin anuntarea unor noi teste nucleare, primele dupa cele din 2006, dl. Kim Jong Il nu face altceva decat sa-i faureasca fiului sau o zestre. Nu poate sa-i lase o tara infometata, “pacifista”, care nu  impune respect ci numai mila. Faptul ca nu a tinut secret testul nuclear, desfasurat in subteran, a trezit reactia imediata a marilor puteri (punct ochit, punct lovit!): SUA, UE, Japonia, Coreea de Sud; Toata lumea asteapta reactia Chinei si a Federatiei Rusa pentru a stabili tonul rezolutiei inaintate de Consiliul de Securitate al ONU. Pe de alta parte, transmiterea la televiziunile nord-coreene a rezultatelor testelor nucleare, tine poporul nord-coreean in garda, alimentat de iminenta unui razboi. Si daca nu orgoliul va tine de foame, frica sigur o va face.

Greu de spus ce arme diplomatice se pot folosi intr-un astfel de caz, mai ales ca unii analisti pesimisti sud-coreeni prevad deja cateva conflicte armate in aceasta vara intre cele doua tari. Dl. Obama, oricum preocupat de probleme interne ale SUA, intinsese o mana de prietenie in primele luni ale acestui an. In zadar, se pare. Atunci, daca nici foamea, nici diplomatia, nici amenintarile sau semnele de prietenie nu aduc rezultate, razboiul chiar pare iminent. Noroc ca super-puterile lumii au alte probleme sau sunt vlaguite de alte razboaie; altfel am fi asistat la difuzarea in premiera a unui episod pierdut al razboiului rece.

Sursa foto: www.economist.com, desen de Claudio Munoz

Surse articol: www.economist.com, www.mediafax.ro, www.wikipedia.org