Holocaustul ramane, la mai bine de 50 de ani dupa al doilea razboi mondial, departe de a fi un subiect depasit. Nici atat un tabu. Ies la iveala documente secrete, oameni deconspirati, povesti cutremuratoare. Hollywood-ul inca profita din plin de potentialul artistic al subiectului, rareori trecand o editie a premiilor Oscar fara un film care sa nu aiba legatura cu holocaustul. Inca se scriu romane, bazate pe fapte reale, dovada ca subiectul este actual, “se vinde”.

Si bine face. Asemenea evenimente niciodata nu ar trebui uitate. Ar fi un risc prea mare.

In Aprilie anul acesta, a revenit in centrul atentiei unul dintre cei mai temuti gardieni de lagar: Ivan “Cel Groaznic” Demjanjuk. Acesta, aflat pe lista celor mai căutaţi 10 criminali de război a Centrului “Simon Wiesenthal”, a fost condamnat la moarte in 1988 de catre un tribunal din Israel, scapat insa in 1993, din lipsa de probe. Cetatean american, stabilit in SUA inca din anii ’50, Ivan Demjanjuk ar fi responsabil pentru 29.000 de victime (!!!) dintre cele 200.000 de evrei exterminati la lagarul Sobibor, din S-E Poloniei.

In Aprilie, acesta urma sa fie extradat din SUA in Germania pentru a fi judecat. Un tribunal american insa s-a opus, pentru ca transportul fostului gardian ii putea fi fatal: batranul, in varsta de 89 de ani, este grav bolnav si imobilizat.

Zilele trecute am asistat insa la un eveniment complet diferit: capitanul nazist Wilm Hosenfeld a fost premiat post-mortem chiar de catre Yad Vashem ( Memorialul Victimelor Holocaustului) cu distinctia “Righteous Among the Nations”. Festivitatea a avut loc in Germania, membrii in viata ai familiei sale fiind prezenti. Wilm Hosenfeld este responsabil pentru salvarea a doi evrei, printre care si pianistul polonez Wladyslaw Szpilman, eroul filmului lui Roman Polanski (el insusi supravietuitor al holocaustului), “The Pianist” – castigator al premiului Oscar. Ofiterul nazist a decedat in anonimat intr-o puscarie sovietica in anii ’50, in ciuda petitiilor inaintate de cativa cetateni polonezi.  Wilm Hosenfeld fusese condamnat la 25 de ani de munca, insa a decedat rapid ca urmare a ranilor provocate de torturile sovieticilor. Szpilman  a murit si el in anul 2000, la varsta de 88 de ani.

Intre timp, “doctorul mortii” Aribert Heim, medic in lagarul de la Mauthausen, unul dintre cei mai cautati nazisti, se presupune a fi inca in viata la varsta de 94 de ani. Sinistrul criminal a pastrat un jurnal al tuturor operatiilor pe care le-a facut, proba a cruzimii sale nemarginite. El realiza amputari si operatii diverse fara anestezie, injecta diferite substante in corpul victimei, tortura cu o cruzime demna de Hannibal Lecter. Paradoxal, acesta fusese capturat dupa razboi dar neacuzat initial, practicand medicina pana la fuga sa, in 1962.

Unul dintre taticii holocaustului, mai exact asistentul personal al arhitectului holocaustului - Adolf Eichmann este Alois Brunner. Acesta este ofiterul nazist cu cel mai inalt rang  care nu a fost prins pana azi. Este inca pe lista celor cautati, fiind condamnat pe viata in 2001. Acesta se pare ca inca traieste in Siria, unde a fost identificat in anii ’80 si chiar intervievat de ziaristi in ’88 – amanunte aici.

Acestea sunt doar cateva “povesti” ale holocaustului, dar imi inchipui ca fiecare nefericit care a fost implicat, de o parte sau de alta, reprezinta in sine o poveste. Probabil vom vedea si peste inca 100 de ani filme pe acest subiect, vom citi romane cu ofiteri nazisti, cu prizonieri evrei. Repet, important este sa nu uitam.

Foto: Muzeul Holocaustului Yad Vashem, din Ierusalim (sursa)

Surse articol: Sky News, Wikipedia, Cotidianul.ro, IHR (Institute for Historical Review).