Unii politicieni se nasc pentru a fi invingatori si pentru a fi iubiti. Indiferent ca sunt sau nu competenti, ca iau cele mai bune decizii sau nu, acestia sunt alesi eventual la nesfarsit. Pica intotdeauna in picioare, au presa la genunchi. Ascensiunea lor este previzibila.
Altii, precum Richard Nixon de exemplu, presedintele SUA de la inceputul anilor ‘70, indiferent ce decizie ar fi luat, nu avea cum sa fie iubit. A fost ales, a fost respectat initial (pana la izbucnirea scandalului Watergate) insa nu a fost un presedinte popular, chiar daca istoria a dovedit ca a luat unele decizii extrem de inspirate. John F. Kennedy, “sperietoarea” lui Nixon, a fost in schimb extrem de iubit de catre americani. Chiar daca era departe de a avea statura morala vehiculata, lumea l-a ridicat pe un soclu; nimeni nu tinea cont de legaturile sale cu mafia, de relatiile extraconjugale ale sale si ale fratelui sau, de formarea unui “clan Kennedy” la Casa Alba. Acesta a fost iubit pentru ca a reformat si pentru ca avea stil, eleganta, prestanta.
In zilele noastre Barack Obama aduna toate sperantele americanilor si nu numai pentru un nou tip de politician. Omul politic perfect, “corect”, reprezentantul tuturor, fara nici o greaseala sau o pata morala, fara nici o virgula intre subiect si predicat. Se stia inca de cand si-a anuntat intentia de a candida, ca o sa castige alegerile. Nimeni nu avea sa ii stea in cale; este iubit si de albi si de negrii, si de nordici si de sudici.
Omul politic Obama este rezultatul genialei campanii de promovare a sa. Si nu vorbesc numai de campania electorala. Pentru cateva luni toata lumea a vorbit de Obama, mediul on-line a fost năpădit de virale cu Obama si toata lumea a crezut ca acestea au un singur scop: Barack Obama sa fie ales presedinte!
De fapt era mai mult decat atat: Barack Obama trebuia sa patrunda in mintile noastre si sa ramana acolo. Drept dovada, aceasta campanie continua si astazi si nu se va opri pana cand nu va disparea de pe scena politica.
Iata asadar cum presedintele Obama ne este prezentat intr-un fast-food american, luand pranzul cot la cot cu oamenii simplii, obezii rezultanti ai ignorantei tipic americane. Ba mai mult, dl. Obama insista sa isi plateasca singur masa, culegand aplauze, daca nu chiar ovatii din partea oamenilor uimiti de simplitatea celui mai puternic om de pe planeta. Misiune indeplinita pentru consilieri: dl. Obama nu a uitat de oamenii simplii, coboara printre ei, se serveste singur, plateste singur, stie sa vorbeasca liber in public, fara prompter la ghiseu.
Promovarea continua la un alt nivel: intr-un interviu televizat, presedintele omoara o musca ce-l supara intr-un moment stralucit de improvizatie. Iata cum Barack Obama are aceleeasi gesturi si reflexe pe care le-ar avea orice om intr-un moment asemanator. Mai mult, are si slabiciuni: daca nefericita musca nu-l deranja catusi de putin, s-ar fi zis ca este inflexibil, “de piatra”, inuman chiar. Asa insa, consilierii au jubilat si au avut grija sa propage momentul sublim al plesnirii. Asociatiile pentru protectia animalelor s-au sesizat, dand un pic de culoare stirii si evidentiind un prim mini-conflict Obama-societatea civila din administratia sa. La urma urmei nu se poate ca omul acesta sa se inteleaga chiar cu toti, sa nu supere pe nimeni. Asta ar fi dictatura.
Recent, imaginea Obama s-a (re)indreptat si catre mediul on-line, un mediu responsabil intr-o proportie destul de mare pentru succesul presedintelui american. Un filmulet de animatie – parodie, prezentandu-l pe dl. Obama ca un super-erou al zilelor noastre a fost unul dintre cele mai “umblate” virale pe mapamond. Amuzant si bine realizat ce-i drept, filmuletul nici macar nu il parodiaza cum trebuie pe presedinte, in ideea ca nu prea sunt aspecte de parodiat la domnia sa. Acesta s-a aratat bineinteles foarte amuzat, scotandu-si la iveala simtul umorului, caracteristica prezenta iata – si in vremuri grele pentru societatea americana. Pana la urma, nu-i asa, oricat de greu ar fi, sa nu ne pierdem sentimentele fundamentale. Iar presedintele are grija sa nu si le piarda.
Este de urmarit in continuare evolutia imaginii lui Barack Obama. Pana unde va merge aceasta alimentare continua ce risca sa devina un balon de sapun?! Cel putin trimestrial, echipa Obama are grija sa dea un “buzz” pentru a ne aminti ca avem de-aface cu un om politic iubit, uman, spiritual, competent etc etc etc…
PS1: modelul estic al promovarii imaginii se regaseste de la ocaua lui Cuza pana la descinderea lui Vladimir Putin intr-un supermarket din Rusia. Acesta, vazand cat de buni dar scumpi sunt carnaciorii pe care i-a gustat absolut intamplator, vrea sa stie cum se poate scadea pretul acestora cat mai repede, un adaos de 100-200% fiind de neconceput.
PS2: in cazul in care dl. Basescu indraznea sa intre intr-un restaurant normal pentru masa de pranz era crucificat: populist, iresponsabil, inconstient de importanta functiei sale, ipocrit etc etc.
1. Barack Obama la fast-food
2. Barack Obama omoara o musca, deranjat de aceasta
3. Barack Obama supererou – He’s Barack Obama
As indrazni sa fac o comparatie cu Sarkozy, presedinte Frantei, in jurul caruia au fost de asemenea mobilizate “armate” de “creatori” de campanie. Imaginea lui a fost construita in timpul campaniei prezidentiale si sustinuta sub diverse forme dupa alegerea sa. Ca si Obama, Sarkozy isi are admiratorii siguri dar si inamicii siguri
Diferenta dintre Obama si Sarkozy, as spune eu, este stilul “frenchy”, (cu radacini latine), un pic desuet, mai degraba indraznet, cu care Sarkozy se afiseaza pe scena sociala! Daca divortul sau a fost imediat dupa alegeri (rezervat si prevazator), anuntul casatoriei cu Carla Bruni a fost un adevarat vulcan.
Acelasi tip de buz, pentru un alt presedinte, pe un alt continent.
Euh unde-i buzz-ul Basescu astazi?
Intre Sarkozy si Obama este o diferenta esentiala: in timp ce presedintele francez este sincer in tot ceea ce face, impulsiv, avand o istetime nativa si un simt al momentului f dezvoltat – Obama este “creat”, este f calculat, nimic nu este “la nimereala” la el. Stie ce are de facut si este programat sa nu dea gres. In plus, nici nu se poate stii cum este omul Obama cu adevarat.
[...] prompter. Aceasta este politica adoptata de consilierii presedintelui SUA care, asa cum am mai scris aici, nu lasa nici macar o virgula sa strice armonia Casei Albe. Atata timp cat este inca indragit si pe [...]