Felul brutal in care s-a incheiat aceasta vacanta de vara, incheiere determinata in primul rand de sosirea neverosimila a toamnei, trezeste parca dintr-o letargie cronica intreaga scena politica romaneasca. Nu ca pana acum ar fi dormit, dar politicienii nostri s-au facut remarcati pe timp de vara mai mult prin parlamentari pasive si certuri inutile decat prin actiuni concrete.
In aceste zile incepe practic numaratoarea inversa definitorie pentru perioada care urmeaza. Nu este vorba de numarul de zile pana la alegerile prezidentiale, nici de numarul de zile pana la anuntul oficial al candidaturii dl-ului Basescu. Pe 15 Septembrie, guvernul Boc isi va asuma raspunderea pentru doua pachete de legi, pe cat de controversate, pe atat de importante : legea salarizarii unice si legea invatamantului.
Criticat in atatea randuri pentru lipsa de fermitate in luarea unor decizii clare atat antictiza, cat si de continuare a reformarii statului, cabinetul Boc isi arunca toate ambitiile cumulate in aceste 9 luni de guvernare in doua legi extrem de sensibile. Ambele legi deranjeaza toate clostile si toti mamutii care zac de ani de zile si profita de binefacerile capitalismului salbatic. Dinozaurii cu pensii nesimtite, profesorii universitari corupti si depasiti profesional, sindicalistii patati politic, toti asuda abundent in aceste zile, rugandu-se si raspandindu-si in stanga si in dreapta influentele. Sunt exact ca acei caini care nu vor sa dea drumul la ciolanul furat din groapa altuia, inclestandu-si dintii si maraind, stiind foarte bine ca nu li se cuvine dar preferand sa ii doara decat sa renunte.
Daca este destul de clar de ce legea salarizarii este intampinata cu atata raceala, am fi tentati sa consideram curioasa reactia celor implicati, vis-a-vis de legea invatamantului. Asadar, de ce nu se vrea reforma invatamantului?! Raspunsul este continut chiar de proiect in sine : cei din sistem vor fi nevoiti sa invete notiuni abstacte pana acum, ca eficienta, management, evaluare, exigentele pietei muncii s.a.m.d.. Un mic exemplu : legea nu permite universitatilor de stat neacreditate sa functioneze ; nimic nou ; numai ca acum cei responsabili vor fi scosi din invatamant, drastic pedepsiti, nemaifiind la adapostul unei legi neclare si interpretabile. Programa scolara va fi iar schimbata, unele catedre – modificate sau desfiintate, metodologiile clarificate. Aceste aspecte va incurca planurile multora si ii va scoate din comoditatea cu care s-au obisnuit pana in prezent.
Un proiect de reformare este bun pentru ca ii deranjeaza chiar pe unii dintre cei implicati! Daca nu ar fi asa, nu s-ar numi reforma.
Este adevarat ca legea ar fi trebuit dezbatuta. Dar la continua criza politica si configuratia neclara a scenei politice nu ne permitem sa pierdem vremea prin dezbateri parlamentare ineficiente. La urma urmei se vorbeste de luni de zile de aceste legi, iar cine spune ca nu au fost consultate toate partile implicate (sindicate, profesori, politicieni, societate civila etc) da dovada de ipocrizie sau de neinformare.
Daca aceste doua proiecte de lege vor trece pragul si vor fi aplicate, guvernul Boc isi spala o parte din pacatele ineficientei lunilor trecute. Mai mult, are sanse sa intre in istoria post-decembrista, ca un guvern care a aplicat reforme vitale pe timp de recesiune.
In schimb, daca guvernul nu reuseste sa treaca aceste proiecte vom avea razboi. Si dincolo de faptul ca oricum urmeaza alegeri prezidentiale si inca 2,3 luni de inactivitate a executivului in plus nu ar mai conta foarte mult, cel mai grav este ca aceste doua legi vor fi uitate printr-un sertar alti cativa ani, asa cum faimoasele legi anti-coruptie ale cabinetului Tariceanu I au fost lasate uitarii si aplicate numai partial, tocmai pentru ca dl. Tariceanu nu a avut curaul si demnitatea unei treceri fortate a legilor. La urma urmei, situatii disperate necesita solutii disperate !
Din pacate pana acum in Romania post decembrista nu a existat mana care sa dea “cu pumnul in masa” ! ESTE ADEVARAT.
“Reforma” este inca un cuvant nou si prost inteles de majoritatea implicata asa ca in momentul in care unul ar vrea sa faca ceva: de ce sa fie lasat sa-si faca treaba?! Dezbateri parlamentare in Romania erau siesta de dupa masa pentru doi trei mosi, eventual treziti din somn de spasmele lui Vadim! Astazi s-au mai schimbat din lucruri: alte personaje, aceleasi roluri. Daca nu dorm, sunt epileptici.
Daca parlamentarii nu sunt in stare sa priveasca un pic mai departe de nasul lor, cum dracu’ sa ajunga Nea Ion de la Tranita de Sus, sa se trezeasca si sa inteleaga ce se petrece in jurul lui.
PS Scoaterea pe banda a aseistilor, medicilor (etc) nepregatiti si ingamfati si care pe urma mor de foame ca deh nu ii angajeaza nimeni, in afara de tata si mama, este o necesitate ! face deja parte din felul nostru de a fi. De ce vreti voi neaparat sa schimbti felul nostru de a fi?
Am observat că mulţi consideră că dacă o lege poartă (de la tăticul ei) în frunte cuvântul “reformă”, este automat ceva bun, pozitiv şi progresist. Ar trebui controlat, totuşi, şi conţinutul.
Nimeni din sistemul de învăţământ nu susţine păstrarea formei de organizare actuale care a dovedit că, deşi e cosmetizată anual, nu poate da rezultate bune. Dar nici legile “reformatoare” (Miclea şi Andronescu) nu sunt mai breze, fiindcă, în esenţă, dezvoltă în continuare birocraţia, şi aşa stufoasă, din învăţământ. Din ce în ce mai mult, cadrul didactic este nevoit să se concentreze mai mult pe colectarea de hârtii (diplome, adeverinţe, atestate, certificate, aprecieri, evaluări etc.) şi pe grosimea dosarelor care-i sunt controlate la inspecţii, în loc să se ocupe prioritar de activitatea directă cu elevii.