New York Times anunta aproape halucinant acum vreun an ca actionarii principali se gandesc serios la a abandonarea editiei printate a prestigiosului jurnal, in favoarea celei on-line. Justificarea este una logica: on-line-ul aduce mai multi bani, este mai putin costisitor si, pe termen lung, va fi principala sursa de informare.
Mult mai recent, Financial Times estimeaza ca in decursul a 12 luni, multe dintre site-urile de stiri vor introduce sistemul cu plata. Astfel, cei ce vor accesa site-urile respective vor plati per stire sau vor avea un abonament.
Este clar. Presa scrisa se schimba, se adapteaza. Si nu vorbim numai de publicatiile tabloide care au un singur scop: bani cu orice pret; vorbim si de publicatiile de calitate, cele de investigatie, de analiza, de reportaj, de referinta in presa scrisa.
S-ar putea zice ca prima sursa de informatie in masa din istorie – presa scrisa – pierde din stralucire si din vizibilitate, lasand locul mediului on-line. Mai degraba, acest mediu se adapteaza vremurilor, cititorilor din ce in ce mai exigenti, comozi, greu de satisfacut.
Ce ne facem insa cu televiziunea?
In comparatie cu ziarele, televiziunea reprezinta o sursa de informatie mult mai tanara. Se poate spune ca deabia si-a facut un loc pe aceasta piata, exista deja de cativa ani buni canale pan-continentale, informatia este distribuita rapid si exact.
Odata cu patrunderea televiziunii in majoritatea caselor din lume, vorbim de un fenomen de masa. Prin urmare, vorbim de bani multi. Si banii multi – logic – trebuie inmultiti. Publicitatea creste si, mai mult, se cauta si alte surse aducatoare de bani: reportaje platite, donatii, reality-show-uri cu vedete etc.
Si toate acestea pe fondul scaderii audientei generale. Practic, toate sondajele din ultimii ani (si Romania nu face exceptie) releva faptul ca lumea nu isi schimba optiunile de la un canal la altul, ci renunta sa se mai uite la televizor. Era entertainmentului digital aduce in discutie sisteme home-cinema, filmele si muzica pe dvd, informatia pe internet, socializarea pe retelele sociale. Cat de departe pare a fi teletextul acum, pornit initial ca un instrument complementar televiziunii, disparut mai ceva ca pagerul.
Se justifica lacomia televiziunilor in aceste conditii?
Niciodata. Atunci cand banul este privit ca un scop in sine, iar mijloacele sunt neglijate, calitatea inevitabil va scadea. Tocmai din acest motiv radio-ul si presa scrisa sunt considerate ca si costumul la barbati: nu se demodeaza niciodata. Televiziunea risca sa fie demodata. O sa aiba aceeasi soarta a junk-food-ului. Lumea o sa ajunga la o saturatie si o sa constientizeze din ce in ce mai mult nocivitatea pe termen lung a unei placeri trecatoare.
Din aceleasi motive se considera ca televiziunea tinde sa ucida cinematograful. Nu va ajunge niciodata o arta, asa cum prostitutia nu va ajunge niciodata o meserie nobila.
Marea problema este ca tocmai televiziunea reprezinta principala formatoare de opinii. Genereaza tendinte, propaga informatia, interpreteaza evenimentele. Si atata timp cat detin aceste arme, procesul de constientizare a oamenilor asupra nocivitatii TV poate fi lent si ineficient.
Educatia este singura solutie: un public rafinat arunca cu rosii in actorii slabi; a doua oara piesa se va juca cu profesionisti.
Ca de obicei un articol interesant, desi poate ca nu aprob chiar tot ceea ce spui; tendinta audientei TV este in scadere – insa nu putem vorbi de moartea televiziunii. Va ajunge de fapt la un nivel la care ar trebui sa fie (mult mai mic decat cel de azi) si va ajunge sa fie mult mai bine segmentata. Targetingul: vezi aparitia canalelor specializate in stiri, discovery (channel travel, history etc) , disney … etc Tocmai aceasta segmentare va salva (daca pot sa zic asa) televiziunea, pentru ca fiecare isi va lua ceea ce e bun pentru el; cu anumite exceptii de genul “sclava Isaura”
)))) . In ceea ce priveste uciderea cinematografului… televizunea isi are partea ei de vina (vezi un exemplu: inchirierea de filme la domiciliu prin intermediul furnizorului de cablu- direct pe ecranul tv). Dar nu este principalul vinovat.
Radio – ul : avand in vedere accesibilitatea si forta de patrundere in absolut orice mediu, aceasta e media care va ramane omniprezenta. Cine nu asculta radio macar 10 minute pe zi (chit ca e in masina pe drumul pana la servici). Este une din putinele medii de masa care in orice fel de perioada se poate mentine si poate ajunge la audienta fara mari eforturi din partea acesteia (altfel spus: razboi, revolutie, cutremur, calamitate: mai curand ramane in picioare si functional un radio decat un ecran TV si mai toata lumea are un radio cel putin prin casa, peste tot in lume). Ar mai fi si aspectul obiectivitatii: care este inca valabil la radio ; nu pot spune acelasi lucru despre TV unde banul dicteaza stirile si grila de programe.
Presa scrisa : precum cartea tiparita, presa scrisa pierde mult din teren; daca acum treizeci de ani toata lumea isi cumpara un ziar ca sa se informeze in plus fata de ceea ce era dat la TV, azi majoritatea se “da pe net” ! Cu toate acestea : cei care cauta o informatie calitativa si “oficiala”, vor continua sa cumpere ziarul. Momentan internetul este inca liber (cenzura exista dar nu este foarte mare) si inca salbatic (tot felul de informatii, in toate directiile). Cartea si ziarul raman insa sursa oficiala. Probabil ca tendinta va fi de scadere si de “luxurizare” atat in calitatea informatiei si analizei cat si in calitatea prezentarii informatiei. Si sincer poate ar fi mai bine asa!
Nu m-am putut abtine sa nu fac acest mic mare comentariu
nu stiu ce sa spun apropo de tv, dar in ceea ce priveste presa scrisa, trebuia sa evolueze odata is odata. am scris si eu la mine pe tema, despre un posibil model care ar putea merge, pana la urma.
ce e interesant e ca nici pe internet nu-i merge prea bine presei. si asta doare cu adevarat.
Da Mihnea tocmai pe aceea se cauta in prezent modele noi, cum spuneai si tu. Presa 3.0 probabil…
Daca muti pe online si vinzi acelasi cacat prabusirea e si mai rapida.
se mai uita cineva la tveu?
@Son of Alerik (inca nu am inteles de ce folosesti un pseudonim)
Articolul, in sine, imi place. Am, insa, o observatie: este normal ca “banul sa fie un scop” al televiziunilor- profitul (si, deci, banul) este scopul oricarei afaceri si este ceva absolut normal, intr-o economie de piata. As zice ca este vorba, mai degraba, de marketing, aici: de a-ti gasi segmentul (devenit deja nisa, in zilele noastre, datorita numarului mare de concurenti) de piata care sa te urmareasca. Au reusit s-o faca Eurosport (care nu s-au extins cu alte 3-4 canale, cum au facut majoritatea televiziunilor de la noi, ci doar cu unul, care sa se adreseze publicului mai tanar), Discovery si Viasat. Daca televiziunile noastre vor sa reziste, ar trebui sa urmeze exemplul lor.
@IDE
As zice ca radio-ul nu mai este asa omniprezent, cum il consideri tu: o mare parte din radio (chiar si posturile de la noi) a facut trecerea la online, unde se pot adresa unui public mult mai numeros, segmentand, in acelasi timp, piata. Primul exemplu care imi vine in minte este BBC Radio, din Marea Britanie, care are zeci de posturi ce acopera intreaga arie de genuri muzicale (fiecare se adreseaza, insa, unei alte categorii de consumatori ai radio-ului). Acest lucru ar fi foarte greu de realizat intr-un post normal de radio, fiindca ar presupune costuri mult mai ridicate decat in mediul online si sunt convins ca ar fi mult mai greu sa acopere toate categoriile de public. Cu alte cuvinte, nu cred ca va mai trece mult timp pana radio-ul sa se mute cu totul online.
Trecerea la online este inevitabila: in acelasi timp asta nu insemna “GATA” ! vor ramane intotdeauna cateva posturi “traditionale” accesabile prin vechiile metode, in orice moment. Cu atat mai mult radioul ca mass media este omniprezent, cu cat si-a marit paleta de audienta la publicul online. Asta nu inseamna insa ca se va reduce doar la publicul “online”.
Nu trebuie sa vedem in viitor o moarte a mediilor traditionale, ci dimpotriva : o selectare si segmentare puternica, eventual cu tendite de “piata de lux” pentru unele dintre acestea.
Ramane de vazut care si cum va fii evolutia mediului “online”
@Vladi: scuze ca iti raspund asa tarziu: ai perfecta dreptate – trebuie sa existe profit dar nu cu orice pret. Standardul calitatii trebuie pastrat. Canalele gen Eurosport au un mare avantaj: sunt continentale. Nu isi pun problema audientelor, nu isi fac calcule in functie de acest criteriu. Audientele sunt asigurate chiar si la programele slab cotate. La nivel national e altceva: audiente oscilante=venituri oscilante. Televiziunile noastre au facut greseala de a se mula dupa public in loc sa-l educe (asta incercase PROtv in 1995). Acum e prea tarziu.
@Ide: exact exemplul lui Vladi cu BBC-ul am vrut sa-l dau si eu: zeci de posturi, fiecare cu segmentul sau. Radiourile de muzica din SUA, de exemplu, si-au facut cate un post de radio pentru fiecare gen de muzica. Oricum atata timp cat vor fi soferi, radioul va avea succes in continuare.