Vorbeam si aici despre cum subiectul holocaustului se vinde in continuare foarte bine in intreaga lume. Nu s-au uitat nenorocirile acelor evenimente, ranile sunt inca deschise, iar in Germania subiectul este tabu. Zvastica si orice simbol si referire la nazism sunt total interzise in Germania. Si cand vorbim de interdictie – vorbim de penal. Multi dintre germani ar da orice sa se stearga acest eveniment din istoria lor, dar cum asa ceva nu se poate, acestia previn energic orice tentativa de regenerare a sentimentelor antisemite de atunci.

In Romania, din punct de vedere istoric al doilea razboi mondial are alte conotatii centrale. In primul rand ne duce cu gandul la propriul nostru holocaust – comunismul. Istoria a fost predata la noi astfel incat holocaustul sa fie un subiect prea putin cunoscut. Se stiu date statistice (ce macabru) si atat. Se cunosc cateva lagare, nu mai mult. Se stie de Antonescu si cum era el sa ne scape de tigani. Nu se cunosc premisele, nu se stiu cauzele, romanul de rand a aflat ceva istorie, daca se poate spune asa, din filmele cu aceasta tematica. Insa foarte multi privesc holocaustul exact asa cum il privesc si pe Vlad Tepes: personaj legendar, multe controverse, adevar istoric relativ, multe necunoscute etc.

Radu Mazare face si domnia sa ce a vazut la televizor. Putea fi Terminatorul, Rambo, Mr. Bean, Dumb and Dumber (daca nu cumva a fost pana acum), dar nu, trebuia sa aleaga un personaj emblematic, care sa suscite interes. E adevarat ca putem spune ca nu a ales el. Dar in ultima vreme se tot intample sa personifice diverse ipostaze, deci putem spune ca personajul l-a ales pe el.

Mai grav si de neinteles este cum al cincilea oras din Romania, ca numar de locuitori, l-a putut alege pe acest sinistru personaj cu 1000 de fete ca fiind primarul urbei de 2 ori consecutiv. Constanta este departe de ceea ce ar trebui sa fie, asa cum Cluj-Napoca a fost tinut in loc aproape un deceniu de un obsedat nationalist. Oricum, aceeasi oameni care l-au votat nu cred ca au deschis o carte de istorie altfel decat pentru a se uita la poze.