Partea a II-a (Partea I aici)

Care au fost acele greseli pe care  le-a facut Traian Basescu pentru a ajunge in aceasta situatie?!

1. A impartit societatea romaneasca in pro si anti Basescu. Nu se poate spune ca intre 2002-2005 actualul presedinte a avut contestatari atat de vehementi in randul electoratului. Sigur ca erau oameni care nu il placeau, care nu aveau incredere in domnia sa, dar ponderea lor nu era nici pe departe comparativa cu cea de astazi.

La vremea respectiva, electoratul potrivnic lui Traian Basescu era mai curand pro-Nastase. Voiau tipul de presedinte cu o anumita pregatire, atitudine si diplomatie – imagine fals creata de fermierul de la Cornu. Intre timp acestia au ramas fara idol si fara alternative. Sa il urasca pe dl Basescu era actiunea logica, fiind asmuţiţi in aceasta directie si de catre o parte din mass-media.

Care a fost greseala dl-ului Basescu?! Faptul ca nu a reusit sa stavileasca aceasta dusmanie vadita adresata lui, neanticipandu-i amploarea. La urma urmei dl. Basescu este presedintele ambelor  Romanii de care vorbea dl. Nastase. Faptul ca a neglijat o jumatate, exercitand prea putina diplomatie, ba mai mult – dandu-le apa la moara contestatarilor – l-a aruncat pe acesta in dizgratia definitiva a celor ce nu l-au votat niciodata si nu il vor vota nici de acum incolo.

2. Si-a facut mai multi dusmani decat aliati. Este clar! In politica nu poti sa nu ai dusmani. Este un non-sens sa iti doresti ca alesul tau sa se inteleaga bine cu toti. Starea conflictuala a dl-ului Basescu i-a adus multe beneficii in anii de primarie si de lupta in cadrul PD. S-a facut temut, a fost ferm si, tocmai fara aceasta caracteristica a domniei sale, nu ar fi ajuns presedinte al Romaniei.

Din pacate nu a mai stiut unde sa se opreasca. Invingandu-i pe Petre Roman, Adrian Nastase, Sorin Oprescu, Mircea Geoana, destabilizand un intreg guvern, Traian Basescu si-a atras antipatia multor politicieni. Nu aici este vina sa, in definitiv nu trebuia sa-si ceara scuze ca i-a invins pe toti dintre acestia. Greseala a fost ca nu a contrabalansat, cautand sa isi faca cat mai multi aliati pe scena politica si nu numai. Din pacate a si pierdut cativa dintre acestia, raportul de forte fiind, oricat de puternic pare Traian Basescu, clar dezechilibrat.

3. A pierdut Bucuresti-ul. Poate una dintre cele mai mari greseli ale domniei sale a fost aceea ca a si-a pierdut sustinerea capitalei. O adevarata reduta portocalie, alegandu-l de 2 ori consecutiv ca primar si inca o data ca presedinte, Bucuresti-ul prefera acum sa nu mai voteze. Nici un presedinte nu se poate considera cu adevarat legitim daca nu are votul capitalei. Cu o economie aproape cat a tuturor celorlalte la un loc, Bucuresti-ul si-a luat ochii de la Traian Basescu, iar acesta i-a neglijat.

Investirea lui Adrian Videanu pe postul lasat vacant de domnia sa in 2005, a fost neinspirata. Faptul ca nu l-a sustinut concret pe acesta sau ca nu l-a avertizat pe dl. Videanu la ce se înhamă, reprezinta o mare scapare a presedintelui. Cu un Bucuresti fidel, Traian Basescu era acum pe jumatate ales. In situatia de fata insa, acelasi Traian Basescu isi cauta devotamentul electoral in mediul rural.

4. A pierdut elitele. Dupa cum am mai subliniat, Traian Basescu a fost singurul presedinte al Romaniei ales deopotriva atat de mediul urban, mediul rural, elite, tineri, clasa de mijloc, batrani. Dintre aceste categorii, elitele sunt extrem de importante, nu prin ponderea lor in rezultatul votului, ci prin legitimitatea pe care i-o confera. Atunci cand esti sustinut de mai-marii intelectuali ai tarii ai o recomandare extrem de solida. Influenta pe care acestia o pot exercita in randul celorlalte categorii sociale este decisiva.

Traian Basescu nu a stiut sa pretuiasca acest lucru. Sigur ca nu si-a indepartat toti intelectualii, dar a reusit cumva sa ii imparta si pe acestia in anti si pro Basescu. Trebuie spus ca la aceasta a contribuit si inconstanta proverbiala a unor oameni care nu au prea multa rabdare: dl. Plesu a abdicat inainte sa porneasca cum trebuie la drum, asa cum o mai facuse si in trecut in alte functii; dl. Dinescu nu o sa poata sustine un om politic mai mult de cateva luni pentru ca se plictiseste; dl. Hurezeanu nu-l mai poate sustine pe dl. Basescu prin prisma trustului media la care activeaza si exemplele pot continua.

Dar pe langa acestia, mai sunt si elitele societatii, sustinatorii muţi ai presedintelui: doctorii, profesorii, cercetatorii, inginerii. Aceasta este adevarata miza. Pentru ca un om cu o pregatire scolara mediocra (selectiva) sa se bucure de sustinerea elitelor este o mare victorie si presupune ca acel om – in speţă Traian Basescu – sa aiba alte calitati reale apreciate de niste oameni cu o capacitate de discernamant superioara. Dl. Basescu nu a putut sa gestioneze situatia, exact ca si cum un om simplu nu ar stii ce sa faca cu o suma mare de bani. Numai ca dl. Basescu nu este chiar un om simplu…

5. A dat impresia ca nu stie sa isi pastreze oamenii apropiati. Daca ne aruncam o privire la echipa cu care a castigat si cu care a pornit la drum dl Basescu, vom descoperi mari schimbari. Adriana Saftoiu, Andrei Plesu, Cosmin Gusa, Renate Weber sunt numai cateva nume dintre care au parasit corabia marinarului.

In fapt Traian Basescu nu a ramas singur. Dar, nenominalizand oameni cu cel putin aceeasi notoriatate pentru functiile lasate vacante, a dat impresia ca este singur si ca si-a indepartat toti apropiatii. Traian Basescu ar fi trebuit sa accentueze ideea unei administratii Basescu la Cotroceni, nu sa lase impresia ca tot ce face, face pe cont propriu. La urma urmei, o echipa bine pregatita, de profesionisti, tinara poate oferi mai multa credibilitate decat imaginea unui “singur impotriva tuturor”.

6. Numirea dl-ului Tariceanu in postul de prim-ministru. Singura data cand flerul de politian al presedintelui chiar nu trebuia sa dea gres a fost atunci cand l-a investit pe C.P. Tariceanu. Era clar ca proaspatul presedinte trebuia sa aiba neaparat un om cu care sa se inteleaga perfect in fruntea guvernului. Cu care sa colaboreze permanent.

Este imposibil de crezut ca nu s-ar fi gasit un alt prim-ministru din aripa portocalie a PNL-ului. Dl. Stolojan poarta jumatate din vina pentru acest lucru. Era pentru prima data in democratie cand Romania chiar se bucura de o coalitie solida de dreapta si momentul nu trebuia ratat.

Dl. Tariceanu, oricat de bine profesional este pregatit, nu avea/are anturajul ca sa il recomande intr-un guvern incoruptibil. Din acest punct de vedere era un Nastase mai mic. Din pacate Traian Basescu nu a vazut acest lucru, a avut incredere in C.P. Tariceanu si orgoliul i-a tradat pe amandoi.

Dl. Basescu intrase astfel intr-un cerc vicios: daca l-ar fi acceptat pe prim-ministrul liberal asa cum este, ar fi fost acuzat mai devreme sau mai tarziu ca nu este diferit de Ion Iliescu, ca este tolerant; neacceptandu-l, a infruntat criticile celor ce il caracterizau ca fiind necooperant, conflictual si orgolios.

7. Derapajele. Dl. Basescu, prin excelenta un om jovial, sincer si carismatic, este foarte imprevizibil. Ceea ce nu a inteles dumnealui in prima faza este ca functia de presedinte trebuie sa se dezica de calitatea de om. Dl. Basescu a vrut sa nu para demagogic, a inteles ca trebuie sa fie o carte deschisa pentru electorat, si in virtutea acestei idei nu a scapat nici o ocazie de a fi el insusi.

Din pacate insa, ca presedinte, nu te poti afisa cu personaje ca G. Becali la aceeasi masa si sa scapi nebiciuit. Nu te poti duce sa-ti faci cumparaturile fara sa-ti asumi statutul de persoana publica si sa suporti orice ziarist, indiferent de etnia din care face parte si de insistenta acestuia. Sigur, circula si multe povesti: faptul ca este stingher la intrunirile externe, faptul ca face prea multe glume la aceleasi intrevederi etc. Presa interpreteaza si exploateaza orice ar considera ei ca este in neregula.

Niciodata nu i-am vazut pe domnii Iliescu sau Constantinescu urmariti atat de indeaproape sau  monitorizat la fiecare miscare asa cum presa procedeaza cu dl Basescu. Neavand repere la acest nivel nu putem spune daca presedintele Basescu se pricepe sau nu. Stim cu totii ca nu exista o scoala de presedinti, cel putin nu in Romania, prin urmare este pueril sa-l judecam pe dl. Basescu prin prisma comportamentului sau la intalniri externe.

Cu toate acestea, limbajul colorat, discursurile hazardate si promisiunile necumpatate (gen Piata Universitatii) au aruncat pe buna dreptate asupra domniei sale o imagine destul de greu de reparat. Totusi dl. Basescu a indreptat situatia in ultimul an de mandat cand, vazand ca 80% din presa este potrivnica, si-a dat seama ca trebuie sa aduca mult echilibru in tot ceea ce zice si ce face. Este atent la fiecare gest si cuvant, aparitiile in media sunt mai rare, stie ca este vanat de presa si i se interpreteaza orice virgula din discurs.

8. Nu a profitat la maximum de episodul 322. Imaginea coalizarii parlamentarilor contra presedintelui incoruptibil si reformist este exact cum a ajuns peste hotare episodul referendumului pentru demiterea presedintelui. Este exact de ceea ce avea nevoie presedintele pentru a sintetiza cat se poate de fidel situatia de pe scena politica romaneasca.

Campania dl-lui Basescu pentru referendum a fost geniala, a folosit mesajele perfecte pentru o astfel de situatie. Referendumul mai mult l-a intarit decat l-a destabilizat. Cu toate acestea, presedintele a coborat tonul imediat dupa referendum cand ar fi trebuit sa porneasca o adevarata cruciada impotriva parlamentarilor. Ar fi trebuit sa explice foarte riguros, nu pe scena in Piata Universitatii, ce s-a intamplat de fapt atunci, cine a avut interesul sa-l demita din functie si, in primul rand, care sunt acele interese. Dl. Basescu s-a multumit sa rasufle usurat si sa caracterizeze destul de abstract si de cliseic in loc sa arate punctual si sa nominalizeze.

Vrem nu vrem, acesta este Traian Basescu: omul contrastelor, un caracter puternic, cu mult mai mult decat o singura faţă. Cu greseli. Cu orgoliu. Dar vine intrebarea: vrem un presedinte afânat, molatec, bolnavicios, bleg, cuminte  sau unul care da cu pumnul in masa, care isi mentine pozitia indiferent de care este aceasta, care este dispus sa riste si care baga parlamentul (cea mai corupta institutie a tarii) in sedinte?! Conceptul de presedinte jucator a fost inventat de Traian Basescu si, desi criticat, va fi preluat mai departe de succesorii sai. Pentru ca, din punctul de vedere al rolului institutiei pe care o conduce, Traian Basescu a ridicat stacheta destul de sus. Intr-o tara in care parlamentul lasa mult de dorit la capitolul eficienta si incoruptibilitate, rolul presedintelui este hotarator.