Disciplina: reforma invatamantului!

D-nul Andrei Marga incepea in 1997 ceea ce trebuia sa fie o adevarata revolutie in invatamantul preuniversitar. Pana la aceea data, invatamantul romanesc nu era nici macar ceea ce este astazi – adica un motor gripat -  ci un domeniu puternic deteriorat, mult ramas in urma, care se afla mai aproape de rigorile si practicile comunismului decat de exigentele capitalismului  si ale unei societati deschise. Reforma inceputa in 1997, pragmatica in prima faza, presupunea, printre altele, schimbarea sistemului de evaluari, introducerea examenului de capacitate, schimbarea sistemului de admitere la licee, de bacalaureat, introducerea manualelor alternative si refacerea programei scolare.

Fiind asadar o adevarata revolutie in invatamant, reforma a fost privita cu scepticism chiar de cei care trebuiau sa o aplice. Profesorii, inspectorii, directorii de scoli si licee au considerat ca le este mult prea comod sa schimbe ceva esential, atata timp cat ani de zile rutina le-a obturat orice simt al evolutiei profesionale. Si, mai mult decat in orice domeniu, o lege chiar nu schimba nimic daca se loveste de rea-vointa celor care trebuie sa o aplice in mod direct.

In 2000 insa, odata cu schimbarea puterii, vine la conducerea invatamantului actualul ministru, d-na Ecaterina Andronescu. Reforma este stopata, schimbarile sunt modificate, puterile de negociere ale domniei sale isi fac simtita prezenta, sindicatele fiind mai degraba amortite, trezite in cateva randuri, apoi readormite.

Se poate spune ca cea mai mare realizare a mandatului de 4 ani al d-nei ministru a reprezentat-o legea “cornul cu laptele”, care nici macar nu a fost elaborata si propusa de domnia sa. In rest, degringolada a fost cuvantul de ordine:

• revizuirea examenelor de capacitate si bacalaureat, dupa ce acestea fusesera deja regandite, si asta doar cu cateva luni inainte de aplicarea lor, ci nu cu macar un cliclu de clase (4 ani) inainte, pentru a putea dobandi metodologia necesara invatarii intr-un nou sistem.
• introducerea evaluarii de tip grila, fara insa ca profesroii, manualele, programa sa poate sustine un asemenea sistem, dealtfel benefic, daca este elaborat foarte atent.
• dese schimbari si stangacii, ajungandu-se la situatia aberanta in care unele generatii de elevi sa fie singurii “beneficiari” ai: examenului de capacitate la proba “cultura generala” (istorie+geografie) – gandit din 1997, introdus in 1999, scos anul urmator; capacitate+examen admitere la liceu in acelasi an; gandirea si regandirea cu cateva luni inainte, a structurii probelor si a materiilor pentru bacalaureat; evaluarea la bacalaureat in 2004, cu calificativele “admis” sau “respins” la probele orale,metoda eliminata ulterior; introducerea sistemului de admitere computerizata la licee fara o metodologie clara si coerenta, s.a..
• indepartarea elevilor cu rezultate exceptionale prin lipsa unui program  de sustinere si incurajare a acestora, inclusiv financiar.

Toate acestea si inca si mai multe au condus la generalizarea coruptiei, scaderea nivelului general al invatamantului (nota medie la capacitate, bacalaureat), indepartarea profesorilor de catedra si scaderea increderii in aceasta institutie. In toti acesti patru ani, d-na ministru nu a reusit sa elaboreze si sa impuna o lege a educatiei, care sa fie votata si sustinuta de toate formatiunile politice, nu a reusit sa aduca la un loc reprezentantii tuturor partilor – sindicate, inspectorate, universitati, cercetatori, sociologi, si sa caute impreuna o solutie pe termen lung, nu a reusit nici macar sa ridice nivelul salarizarii, facand parte dintr-un guvern social, macar la nivelul mediu al celorlalti bugetari. Practic in patru ani am asistat la decaderea sistemului de invatamant, pana la  punctul de unde este extrem de dificil de ridicat.

S-a tot zis ca, avand prezente si premii constante la olimpiadele internationale, Romania are un invatamant exceptional. Gresit! Valoarea unui sistem de invatamant nu o genereaza varfurile, ci media. Finlanda, de exemplu, nu are decat rareori prezente la concursurile internationale, in schimb se considera ca beneficiaza de cel mai eficient sistem scolar din lume, tocmai bazandu-se pe o calitate generala, ci nu pe exceptii.

Propunerile comisiei presedentiei cu privire la legea invatamantului universitar – unele bune, altele indoielnice – vin cu 5, 6 ani intarziere si dintr-o directie, Cotroceni, putin nepotrivita. Curios este si faptul ca dl. Miclea, sef al acestei comisii, nu a propus nimic cat timp a fost ministru al educatiei in 2005. E drept, a parasit acest minister tocmai pentru ca a constatat ca este subfinantat.

Trecand insa peste aceste amanunte, proiectul de lege propus trebuie aprobat urgent, dupa ce va fi fost temeinic dezbatut. Insa atata timp cat d-na ministru este intr-un somn profund, iar profesorii santajeaza cu blocarea anului scolar, exact la fel cum procedeaza niste simplii muncitori de la o uzina atunci cand blocheaza ilegal un drum national – nimic nu se va schimba si, in plus, tot elevii vor fi chemati sambata la scoala, sa “recupereze” ceea ce oricum nu si-ar fi insusit.