Am tendinta sa fiu dezamagit de solutia aleasa de Traian Basescu. Dl. Boc a fost prim-ministru, iar deciziile guvernului condus de domnia sa au lasat de multe ori de dorit. Putem vorbi de conjuncturi, de alianta nefericita cu PSD, de an electoral etc, dar in minte ne ramane tot lipsa de decizii concrete a guvernului domniei sale, mai ales la capitolul anti-criza.

Este adevarat ca Emil Boc este un om foarte bun in administratie. Ca si dl. Johannis, a dovedit in dese randuri ca stie management. Dar cand vine vorba de autoritate asupra celor pe care ii coordoneaza – aici am indoieli.

Pentru ca nu conteaza atat prim-ministrul desemnat, cat guvernul pe care acesta il va alcatui. Ministerul Muncii, Ministerul Finantelor, al Economiei – acestea sunt doar cateva dintre portofoliile cheie care nu trebuie sa incapa decat pe mana unor oameni competenti si extrem de hotarati.

Emil Boc isi va continua probabil mandatul de sacrificiu. El va fi mielul desemnat pentru a impune cateva politici necesare, ce tin de reformarea profunda a statului si a societatii, in ansamblul ei: legea salarizarii, legea pensiilor, restructurarea sistemului bugetar s.a.. Acestea implica masuri nepopulare, luate de un om care nu poate aspira mai sus de atat.

Il vedeti pe Crin Antonescu taind in carne vie? Nicidecum. Domnia sa aspira la 2014, nu isi permite sa dea nici macar un om afara dintr-o agentie guvernamentala.

Este adevarat ca optiunile lui Traian Basescu din propria ograda sunt foarte limitate. Daca Mugur Isarescu nu s-a lasat ademenit, iar dl. Croitoru ori nu a vrut, ori nu a mai fost luat in seama, dl. Basescu nu a avut o alta solutie viabila. Cum-necum dl. Boc ii cunoaste pe domnii de la FMI si BM, s-a invatat cu Parlamentul, cu injuraturile si insultele, cu propria mostenire s.a.m.d.. Cu alte cuvinte Traian Basescu a adoptat solutia lejera. La indemana. De data aceasta nu a fost un presedinte-jucator. Doar previzibil.

Sunt un pic dezamagit. Dar sa vedem…