Acesta este un post scris cu ceva timp in urma nepublicat din motive obiective. Chiar daca lucrurile s-au mai linistit in Italia, problema ramane de actualitate, intrucat chiar momentele de repaus sunt cele prielnice gasirii si aplicarii unei solutii. In plus, putem vorbi acum la rece.

Cred ca toata lumea stie situatia creata in jurul romanilor stabiliti in Italia, situatie amplificata oarecum artificial de presa italiana si o parte din politicienii din peninsula. Problema trezeste pareri si controverse si de o parte si de cealalta. De la italieni neonazisti, ingaduitori sau nepasatori pana la romani resemnati, vehementi sau sovini – toti isi exprima pararea, cauta cauze, propun solutii. Ascultand in toate partile am cules din memorie cateva dintre cauzele situatiei actuale a imigrantilor romani din Italia, idei preluate atat de la romani cat si de la cativa italieni (mentionez ca nu sunt neaparat de acord cu acestea). Iata asadar cauzele asa cum le-am auzit:

• Legile din Italia sunt mult prea ingaduitoare - se pare ca un infractor abia dupa 4, 5 abateri minore este arestat; pentru celelalte primeste amenzi, aceasta incurajand practic infractionalitatea.

• Italienii sunt “redusi mintali” – ei nu cunosc unde este Romania, ce limba se vorbeste in Romania, nu cunosc nimic despre cultura acestei tari, daca este sau nu in Europa sau in UE.

• Italienii nu fac diferenta intre romani si tigani – practic toti sunt considerati a fi romani, nefacand diferenta la nici un nivel: cultural, comportamental, istoric.

• Este vina romanilor: sunt prosti, needucati, predispusi la lene si hotie – saturand-se sa tot fure din propria tara, Romanii au ales o alta gazda mai bogata si mai permisiva; chiar daca s-au dus sa munceasca cinstit, se pare ca lenea si lipsa de educatie i-au impins pe romanii din Italia sa recurga la castiguri usoare.

• Este vina guvernantilor din ambele state – pe de o parte, autoritatile din Romania au luat mult prea tarziu atitudine, au adoptat tardiv masuri de cosmetizare a imigrantilor romani din Italia; pe de alta parte, politicienii din Italia sunt incapabili si neinteresati sa adopte si sa aplice legi clare care sa reglementeze munca strainilor in pensinsula si programe care sa sensibilizeze atentia opiniei publice

• Italienii sunt sovini, neonazisti, rasisti si nationalisti – trasaturi confirmate si de comportamentul de pe stadioanele de fotbal (vezi exemplul suporterilor Lazio Roma care nu accepta jucatori de culoare la ei in echipa) dar si de contextul istoric (aliata a Germaniei in cel de-al doilea razboi mondial)

• Romanii au plecat in Italia pentru ca Romania este o tara saraca – este evident ca daca se nasteau intr-o tara prospera, Romanii nu alegeau calea exilului; saracia insa si lipsa posibilitatilor concrete au facut ca acestia sa emigreze in masa.

Grav este ca in timp ce in Italia are loc o campanie generalizata impotriva imigrantilor romani, la nivel de opinie publica, presa si scena politica, autoritatile din Romania asista destul de pasiv, presa si opinia publica neavand dealtfel nici o putere relevanta de a se pune contra curentului. Daca acum cateva saptamani eram mandrii dupa o foarte lunga perioada, de diplomatia romaneasca in momentul in care am castigat procesul contra Ucrainei, in prezent tocmai aceasta diplomatie este inexistenta. Chiar in aceste saptamani in care se organizeaza mitinguri anti-romanesti in Italia, in mod normal consulii, ambasadorii, toata crema diplomatiei ar fi trebuit sa fiarba: conferinte de presa, intalniri la nivel inalt, incursiuni in marile comunitati romanesti din peninsula etc. In afara de parteneriatul la nivelul politiei celor doua state – si aceea masura de pedepsire ci nu de prevenire – nici o activitate nu a fost desfasurata; cel putin nu una vizibila, cu rezultate, echivalentul practic cu a nu face nimic.

Pe noi ne cunoastem, stim foarte bine cum suntem dar este clar ca si italienii poarta o mare vina din situatia creata. Recunoasterea acestui lucru ar fi un pas urias catre rezolvarea problemei. Interesant ar fi de studiat situatia romanilor din Spania, acolo unde guvernul social iberic a abordat problema cu ceva mai mult tact si a reusit sa limiteze efectele negative ale unui milion si ceva de imigranti romani.

De asemenea, una dintre cele mai mari greseli este aceea de a generaliza: nu toti italienii sunt nationalisti, nu toti romanii sunt tigani, sunt si romani fericiti in Italia, respectati, cu afaceri proprii, muncitori si – daca ne uitam la cifra de 3% cat reprezinta aportul romanilor la PIB-ul italian – indispensabili.

Probabil spiritele se vor potoli din nou in Italia si pentru moment nu vor mai fi incidente grave. Dar problema este mult mai profunda:

• distinctia dintre nationalitate si etnie

si

• integrarea tiganilor la nivel european.

Daca pana in 2007, comisia UE ne atragea permanent atentia cu privire la intregrarea rromilor, acum problema se extinde pana in inima Uniunii, generalizandu-se practic. Se cunosc mult prea putine depre aceasta etnie, politicile de alfabetizare a unei populatii analfabeta in proportie de 90%, de integrare la nivel social fiind mult prea timide. Trebuie dezvoltate comisii de specialitate la nivel european, alcatuite din istorici, profesori, psihologi, politicieni s.a. care sa fie responsabili cu adoptarea unui plan de integrare a rromilor pe termen lung – 15, 20, 30 de ani.

Pana atunci insa, diplomatia romaneasca trebuie sa ia atitudine serioasa si urgenta, iar guvernantii italieni trebuie sa fie sinceri cu ei insisi si sa-si recunoasca partea de vina.

Update 1: Intre timp au avut loc cateva intruniri la nivel inalt intre ministrul afacerilor externe Cristian Diaconescu si autoritatile din Italia.

Update 2: Intre timp nici acestea nu au mai avut loc.

sursa foto: agenda.ro