Conjunctura a facut ca in ziua alegerilor sa fiu in alta localitate decat cea din buletin. Prin urmare am cautat una dintre sectiile speciale, gandindu-ma ca 10-15 minute la o coada nu o sa omoare pe nimeni.

La fata locului am observat, ceea ce presupuneam deja de la stiri, ca nu era o coada de un sfert de ora. Circa 80 de oameni asteptau sa puna stampila. Am stat in cumpana, ajezadu-ma discret la capat. Am ezitat, dar simtul civic mi-a jucat feste: vazand cine asteapta sa voteze m-a ambitionat: in asteptare erau 50% pensionari (de ce erau in deplasare chiar nu stiu!), cativa tigani, cativa  tineri, cativa excursionisti veniti de pe munte si cateva persoane din clasa medie. M-am uitat si dupa betivi si prostituate, dar nu erau. Presedintele nu reusise sa-si mobilizeze electoratul.

M-am gandit ca nu vreau sa voteze ei pentru mine. Si am stat la coada. O ora si jumatate. Aflu de la stiri ca am scapat repede, pe langa ce se intampla in Bucuresti, de exemplu.

Oricum, nu pot zice ca m-am plictisit stand la coada. Am luat pulsul electoratului: in fata mea era o prezentatoare de la statia locala a ProTV, infiltrata printre noi pentru a culege informatii din interior pentru o alta domnisoara, reporterita, aflata la fata locului. Bineinteles ca reactiile oamenilor nu s-au lasat asteptate:

“Voi astia de la Pro TV, cu cine tineti?! Cu PSD-ul e clar!”.

“Nu domle, nu tinem cu nimeni”

“Haide doamna, ca stie toata lumea. Cum cu nimeni? Nu exista!”

“Ba eu va zic clar ca nu suntem cu nimeni. Nici nu l-am cunoscut pe Sarbu in viata mea”.

“Pai si ce daca?”

“Pai daca nu l-am cunoscut pe Sarbu, cum sa-mi dea el mie ordine?!”

“Ce logica de fier…!”, se aude de undeva din spate, concluzie urmata de rasetele oamenilor.

Veneau oameni in continuu, mai ales tineri, care voiau sa voteze. Vazand situatia, renuntau sau se indreptau catre alta sectie. Pensionarii in schimb asteptau.

Cam la 10 tineri veniti, veneau 5 pensionari. Din cei 10 tineri, 3 ramaneau sa voteze; dintre pensionari – ramaneau 4.

Legea electorala se incalca chiar in fata sectiei: o batrana cam pe la 80-85 de ani, care deabia statea in picioare, cauta un loc in faţă prin miscari discrete de infiltrare, specifice pensionarilor antrenati in gherilele RAT. Numai ca batrana avea in mana o sacoşă de plastic (si neecologica pe deasupra!) cu insemnele, chipul, numele si culoarea lui Crin Antonescu.

“Dosar penal maica, stii matale ce-i aia”.

“Nu bre, ca io n-am carte”.

“N-oi avea tu carte, dar ai sacosa cu Crin!”.

Râsete.

“Pai daca n-ai carte cum votezi? Cum citesti tu acolo?”

“Cum completezi cererea?”

“Ce cauti matale la sectia asta? Nu esti de-aci?”

Batrana se afla intr-un interogatoriu continuu. A votat si dumneaei, ajutata de una dintre fetele binevoitoare din sectie. Numai  nu i-a pus si stampila in locul sau, in rest le-a facut pe toate.

Pentru majoritatea nu alegerea a fost partea dificila, ci completarea cererii. Semianalfabetismul era la el acasa in sectia de votare.

Data viitoare poate aleg o sectie speciala din rural. O sa vin de-acolo cu un roman.