Amintirile mele legate de revolutia din 1989 se rezuma la linistea infernala de afara, la paturile pe care tatal meu le asezase in geam, la ingrijorarea care se citea pe fata mamei mele si la acea cutie ciudata din care vorbeau pe rand niste oameni isterici.
Aveam 5 ani dar imi dadeam seama ca se intampla ceva important. In orasul in care m-am nascut nu s-a tras. Dar se tragea la 60 km distanta. Ma duceam deseori la geam, ma inaltam pe varfuri incercand sa vad dincolo de caloriferul inghetat bocna si de pervazul geamului. Nu era nimeni pe strada, toti erau amuţiţi in case.
Ma intreb acum cat a indurat acest popor in anii de comunism, pentru a iesi in fine in strada dupa 25 de ani, cu o ura si o determinare sinucigase?
Chiar daca ma feresc de generalizari, romanii sunt destul de inertiali. Greu de urnit si de indrumat catre o anumita directie, dezbinati in actiuni chiar daca au aceleasi obiective, romanii cu greu au putut fi uniti in jurul aceluiasi ideal. Si nu pentru ca ar fi lasi – ci mai degraba din comoditate, din egoism, din nehotarare.
Ne dam seama asadar cata ura a existat in acea iarna , mai multa decat a haiducilor de la 1821, a intelectualilor de la 1848 sau a taranilor de la 1906. Gandindu-ne la faptul ca au iesit in strada categorii sociale incompatibile in Decembrie ‘89 – intelectuali, pe de o parte, si clasa muncitoare, pe de alta, ne putem din nou inchipui sentimentele de repulsie si nemultumire a acelor oameni pentru un regim pe care nu-l mai voiau.
Dar aici e alta discutie: cati dintre acesti oameni nu mai doreau comunismul si cati nu-l mai doreau strict pe Ceausescu? Se zice ca s-a strigat “jos comunismul!” destul de tarziu in acele zile. “Jos dictatorul!” parea a fi racnetul de baza al multimii.
Drept dovada ca asocierea revolutionara dintre studenti si muncitori a fost una conjuncturala, NEnaturala, stau si evenimentele din Mai – Iunie 1990. Atunci, s-a dovedit ca tocmai clasa muncitoare nu dorea o schimbare majora, iar clasa de mijloc urma sa fie sacrificata pentru inca 20 de ani. Cel putin.
Deci cum mi-am petrecut eu revolutia? In primul rand crescand.
Apoi imi dadeam seama ca nu vom mai tremura de frig in casa, ca vom avea desene animate si fotbal la televizor, ca nu voi invata si eu sa citesc la lampa cu gaz asa cum a facut-o sora mea mai mare, ca voi manca ciocolata si voi avea jucarii.
Nu-mi dadeam seama in schimb ca ne vor trebuie inca foarte multi ani sa scapam de obsesia comunismului, ca vor trece alti 7-8 ani pana cand tara se va deschide cu adevarat, ca sforile puterii vor fi trase inca multi ani de aceleasi personaje.
Aveam sa aflu mai tarziu ca fac parte din prima generatie cu manuale alternative, din prima si singura generatie cu examen de capacitate si de admitere la liceu, din prima generatie fara obligatia de a face armata, din prima generatie cu examenul de bacalaureat tip grila si lista este deschisa.
Nu consider ca eu am facut parte din generatia de sacrificiu. Adevaratii sacrificati au fost parintii mei: adica cei care au fost amagiti de revolutie, zdruncinati bine de capitalismul salbatic al anilor ‘90 si scosi la pensie fortat de criza economica contemporana.
Voi ce-ati facut la revolutie?
Foamea si frigul nu tin cont de locul de munca si educatie, completare la asocierea nenaturala dintre muncitori si intelectuali. Dar politica si reforma economica sunt intelese diferit de cele 2 straturi sociale amintite.
De Revolutie a fost foarte tare! Pe 22 am fost cu parintii mei in Piata Sfatului (tin minte ca tata a parcat masina langa Univ) si cand a inceput sa se traga am fugit catre masina. Apoi am fost la gara sa o luam pe bunica-mea. Noaptea am petrecut-o in holul dintre dormitoare pentru ca de pe blocul meu se tragea catre fabrica de paine. De dimineata (23 decembrie) a aparut un zvon ca lacul Tarlung a fost otravit. Ai mei au coborat la alimentara si au cumparat vreo 3 lazi de suc…deliciul meu!
Era mare agitatie pe strada, cazarma de pe Lunga fiind foarte apropape. Totul s-a calmat pe 25 decembrie!
@ Ovidiu cateva zile a fost haos. Cred ca o parte din isteria acelor zile am purtat-o cu noi pana astazi in politica.
am facut ce am crezut ca trebuia sa fac.”Pretul”pe care il patesc atit eu cat si familia mea este prea mare.De 20 de ani nu pot intra in Romania,nu pot vota (nu am documente romane).Am riscat viata pentru a schimba acea situatie in timp ce foarte multi romani (acasa la adapost)asteptau ca altcineva sa faca “ceva”.Nu am revendicat “recunoasterea”meritelor deosebite”desi multi m-au sfatuit in acest sens sa contactez “autoritatile” romane,De la distanta observ ce se petrece in Romania si simt un gust amar.Eu cred ca pentru a putea schimba ceva acolo romanii nu trebuie sa astepte inca o data pe “altcineva”.Cineva spunea “Je crois qu’il faut bien se mettre en tete qu’il n’y a pas de leçon d’histoire.Chaque situation d’une nation,chaque situation d’un peuple est singulière et doit etre resolue par le peuple meme.Nous ne pouvons pas espérer de pouvoir tirer du passe quelque chose qui pourrait etre applique aujourd’hui.” scuze pt.lipsa”caciulitelor pe e…ex. tete,etre, meme,etre,… Ovidiu Paulescu
@Ovidiu Paulescu…consider ca la un moment dat fiecare isi alege pretul pe care trebuie sa il plateasca.
De partea mea, pretul pe care trebuia sa il platesc fara o schimbare majora in 89 ar fi fost dramatic.
Libertatea…asa vulgara si prost inteleasa cum este la noi…nu are pret!
Tu Ovidiu Paulescu trebuia sa nu traest,pretul e prea mic pentru cate ai facut,sper sa nu te impinga Dumnezeu sa vii vreo data in Romania,ai facut prea mult rau …esti un asasin ,societate romaneasca nu are nevoie de diversionisti criminali,la un loc.Tu zici ca nu ai cerut nimic de la autritatile romane?Dar tu ai trait din santaje.. ar fi fost culmea sa mai ceri ceva si de la statu roman!ce sa ceri ?eventual sa fii impuscat asa cum si tu ai omorat sibieni.
@ovidiu paulescu:
spune concret ce ai facut pentru poporul roman? care este motivul pentru care platesti acum cu exilul?
Pentru toti “ANONIMII” care scriu despre Ovidiu Paulescu
Am citit “opinii” diferite referitoare la Ovidiu Paulescu, PRO si CONTRA. Pentru cei interesati (anonimi sau nu),acum exista posibilitatea de a afla lucruri CONCRETE despre ce a facut.
vezi:
ro.netlog.com/ovidiupaulescu
special album 1989-1990 INEDIT
asteptam cu interes comentarii;
ro.netlog.com/ovidiupaulescu
Ovidiu Paulescu -INEDIT-
vezi album “foto inedite”1989- 1990
ro.netlog.com/ovidiupaulescu
va urma albumul: documente inedite 1989-1990 / Ovidiu Paulescu
ro.netlog.com/ovidiupaulescu
…
va urma:
LE SACRIFICE DU MATIN
autor: Ovidiu Paulescu
album: documente militare inedite-Romania & ISTORIA.
ro.netlog.com/ovidiupaulescu