Acest articol este despre dl Geoana.

Imi aduc foarte bine aminte de imaginea publica a dl. Mircea Geoana cat timp a fost ambasador al Romaniei in SUA si apoi ministru de externe in cabinetul Nastase: era privit cu foarte multa admiratie, unul dintre cei mai tineri ambasadori romani si unul dintre ministrii cei mai performanti intre 2000-2004. Avand un discurs plat dar placut, specific diplomatiei in general, dadea impresia de bun simt si genera respect.

Castigand capital politic si amenintand deja conducerea partidului prin simplul fapt ca sondajele il plasau aproape de topul increderii in politicieni, dl Geoana s-a lasat tarat in ceea ce avea sa devina inceputul declinului sau: participarea la alegerile din 2004 pentru postul de primar al capitalei. Departe de a fi un “executiv” pliabil pentru acest post si extrem de vulnerabil in confruntarile electorale in general, actualul nr.2 in stat a pierdut lamentabil, simtindu-i parca in spate pe baronii din PSD cum se hlizeau, exact asa cum isi rad in pumni liceenii din ultima banca atunci cand, din vina lor, este “scos la tabla” un coleg, pe care tot ei l-au zgandarit anterior.

Culisele alegerii sale  ca sef de partid sunt de notorietate, in contextul unei depandade generale in PSD, un partid aflat intre DNA, intrigi interne si perspectiva a 4 ani de opozitie. A fost de fapt alegerea care sa aduca liniste in partid, fara riscuri insa, stiut fiind faptul ca Mircea Geoana nu este omul care va salubriza PSD-ul.

Cat timp PSD a fost in opozitie, dl Geoana a dat impresia ca nu prea stie ce se petrece in general pe scena politica sau in cadrul partidului al carui presedinte este. Jocurile erau facute cumva paralel cu domnia sa, nicidecum pe la spatele acesuia, pur si simplu nefiind bagat in seama. Era deseori criticat de colegi de partid, respectand insa pararea tuturor, inclusiv pe a dl-ului Iliescu, care dealtfel nu l-a luat niciodata in serios si nu l-a tratat ca pe un “superior” in cadrul partidului. Discursul fara substanta, inertial, impotriva puterii de atunci si a presedintelui Basescu nu putea sa atraga atentia nici macar a celor ce ii tineau microfonul la gura. S-a bagat intr-un joc si  a adoptat o tactica ce nu il caracterizeaza si il arunca deseori in ridicol, asezandu-l la loc in aceeasi prima banca, departe de colegii batjocoritori din ultima banca, acestia inca aratandu-l cu degetul.

Paradoxal, dl Geoana a fost omul potrivit pentru PSD, mai exact pentru vechea garda a PSD-ului. Optiunile teoretice pentru presedinte ale celui mai mare partid din Romania erau altele doua: un justitiar care sa-i linseze pe baroni sau unul care sa faca direct parte din grupul lor. Prima optiune era clar una dezavantajoasa pentru majoritatea membrilor marcanti ai partidului, cea de-a doua ii arunca inspre scorul electoral de maxim 20%.

In prezent insa, este clar ca sansele dl-ului Geoana de a ajunge presedinte al Romaniei sunt mai degraba mici. Nu poate mobiliza  capital politic, avand exact aceleasi puncte  vulnerabile ca si in 2004. Este interesant insa ce se va intampla in PSD dupa ce Mircea Geoana va rata tinta, pentru ca va trebui sa lase locul altuia. Sau poate nu.

In orice caz, dl Geoana poate fi considerat insipid politic. Aceasta trasatura s-a transformat, printr-un joc bizar de circumstante, intr-o calitate, reusind sa se mentina pe o pozitie importanta, pentru ca altii au considerat la un moment dat, ca o cale de mijloc le este mai comoda decat una radicala.

INSIPÍD, -Ă, insipizi, -de, adj. (Despre corpuri chimice, substanţe etc.) Fără gust; (despre alimente) fad, searbăd. ♦ Fig. Fără spirit, fără haz, anost. – Din fr. insipide.

INSIPÍD adj. dulceag, fad, searbăd, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lânced. (O mâncare ~.)

INSIPÍD adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.
Sursa: dex-online.ro