Se tot aduce in discutie in aceste zile ideea conform careia o motiunea de cenzura este dovada unui mecanism functional de exercitare a democratiei. Este adevarat, dar votarea unei motiuni de cenzura poate fi dovada unui mecanism politic puternic gripat si a unui sistem electoral neadaptat.

Criza sociala prin care trece Romania in ultimii ani si care se accentueaza continuu se reflacta bineinteles si asupra clasei politice, oricum afectata de coruptie si incompetenta. Decalajul dintre diferitele clase sociale se transmite automat in parlament. Clasele noastre sociale tind sa devina niste caste, adica acele grupuri sociale strict delimitate unul de altul si cu interese proprii care nu au nimic in comun. Cu alte cuvinte fiecare pentru el: oamenii de afaceri vor biruri mai putine, intretinutii social vor lefuri mai mari, angajatii la privat privesc cu ura la tupeul grevistilor bugetari.

Toate astea se accentueaza in timp ce tinerii pleaca din tara sau se resemneaza, pensionarii inca viseaza la cei 50% in plus, iar patronii s-au intors la vechile metehne: angajati la negru, surse de finantare dubioase, bani negrii.

Daca toti acestia ar fi in acelasi loc s-ar manca unii pe ceilalti. Pe pensionari nu ii intereseaza ca nu mai sunt bani la buget, tinerii sunt nerabdatori sau ignoranti, oamenii de afaceri nu concep sa plateasca din banii lor somajul si pensia altora, iar angajatii la privat sunt ori resemnati ori nepasatori.

Cam acestea sunt proportiile si in parlmanent. Opozitia se opune inertial, indiferent daca au argumente sau nu, puterea crede ca le stie pe toate si de aceea trebuie sa decida pentru toti, resemnatii stau degeaba si incaseaza, iar rechinii lucreaza pentru ei.

Pana acum, in acest an de certuri politice am vazut doar muchia prapastiei. Astazi avem sansa de a vedea cum arata fundul acesteia si peretii stancosi.