Cutremurator discursul “bătrânelului de 80 de ani” de la congresul PSD.

Intrebare auzita acum cateva zile: “de ce nu il dau afara din partid pe Iliescu, daca tot este atat de nociv?”.

Simplu: din cauza capitalului politic pe care inca il detine. Acest capital electoral este tocmai unitatea de masura in politica. Greu de estimat cati alegatori ar putea sa mai atraga – intre 5 si 20% din voturile pentru PSD…sau poate mai mult. Cert este ca deocamdata este indispensabil.

Ar fi fost chiar simpatic dl. Iliescu in discursul sau daca nu stim cine este cu adevarat.

“Chiar era nevoie de un batranel de 80 de ani sa reanime partidul?”

Adica acum 5 ani, la ultimul congres PSD, dl. Iliescu nu se mai considera un batranel? La 75 de ani era apt pentru batalie si necesar pentru reanimarea partidului?

Da, Ion Iliescu are propriul sau brand. Nu are nevoie de PSD. Aici a avut dreptate. Problema e ca acest brand il anexeaza si Romaniei, in intregul sau. In loc sa avem un Vaclav Havel al nostru, in topul celor mai importanti 100 de ganditori ai lumii, il avem pe dl. Iliescu pe lista celor mai longevivi neo-comunisti in activitate.

O adevarata piara de moara, acest batranel periculos devine cu adevarat hidos in lumina ovatiilor celor ce au umplut sala la congresul PSD.

Circ si paine!

Politica are căi total nebanuite aici in Romania si mai ales in PSD. Cine si ce-a vazut la Victor Ponta pentru a-l alege in functia unui partid aflat intr-o profunda criza si in fata a inca 4 ani de opozitie, este greu de spus.

Este adevarat, alternativele erau subtirele. Iar ideea ca dl. Diaconescu  poata aspira intr-adevar la functia de sef de partid era prea frumoasa.

Girat de domnii Mazare, Nastase sau Iliescu, Victor Ponta reprezinta puţul in care a sarit PSD, direct din lac. Mircea Geoana isi continua degringolada si insomniile, neacceptand cu demnitate sfarsitul sau ca politician.

Oricum, cine crede ca va veni o curatenie in PSD se inseala amarnic. Poate nici macar haiosul Vanghelie nu va fi maturat, cu toate ca ar trebui sa fie primul pe lista “leprei” Ponta.

Victor Ponta, micul Titulescu, simbolizeaza imaginea ratata a unei intregi generatii de politicieni, ramasi la nivelul de speranta si atat. Mai mult, este intruchiparea unei intregi generatii de specialisti ratati – de la avocati la doctori, ingineri si profesori, politicieni.

Faptul ca a ajuns presedinte PSD este cu adevarat o minune. Este scutul de aparare a celor care l-au sustinut si pe care cu siguranta ii va omeni la momentul potrivit.

Victor Ponta presedinte? Sunt intr-adevar perspective solide de emigrare!

sursa foto: http://www.itmadness.ro

Exagerez evident.

Pe o scala a respectului de la 0 la 10 (unde 10 este respectul meu total), dl. Vanghelie are in momentul de fata 0,1. Adica maximum pana in prezent. L-a depasit pe G. Becali de exemplu si tinde sa il ajunga si pe preferatul sau, dragostea lui, Mircea Geoana.

Ion Iliescu si Marean Vanghelie reprezinta trecutul si prezentul celui “mai puternic partid din Romania”. Primul se pregateste sa isi organizeze meciul de retragere, al doilea “e pe val”.

Ce mi-a atras respectul la primarul de sector este tocmai sinceritatea sa si faptul ca are dreptate. PSD este un partid plin de lepre canibale, care s-au facut frate si cu prostanacul numai pentru a trece puntea. Ca puntea a fost mult prea mare pentru prostanac este deja o alta poveste.

Dl. Vanghelie a dat insa cu mucii in fasole atunci cand a zis ca totul a fost o gluma. In loc sa tune si sa fulgere si mai vehement, a facut pasul inapoi ca un las. Asta il va face sa fie haituit in partid pana la epuizare. Sa vedem cate resurse mai are.

Si intr-un un face-lift.

Dupa cum ati vazut nu am mai postat de cam multisor pe acest blog.

Am ratat mai multe subiecte politice de top: flacara violeta, lupta din PSD, discretia presedintelui post-alegeri, alegerile din Ucraina, colapsul grecesc si inca alte cateva.

De indata ce acest blog va arata mai bine, revin cu articole. Pana atunci sper sa nu se schimbe ceva fundamental pe scena politica. Dar cum acesta nu mai este un an electoral, parca totul a intrat intr-o stare de letargie.

Inca de la inceputurile sale acest stat se reformeaza.

Mai intai a fost Cuza nevoit nu numai sa reformeze Romania, dar sa o si creeze. Ceea ce a creat Cuza au reformat regii nostri, in speţă Carol I. Regele Ferdinand a cules roadele, a continuat reforme post-razboi, iar Carol al 2-lea a avut grija sa reformeze contitutia, gandindu-ne ca ne-ar sta mai bine cu o dictatura.

Nu mai zic ce dorinta de reforma au avut comunistii. Culmea este ca pe primii comunisti, i-au reformat valul doi de comunisti, in frunte cu Nicolae Ceausescu.

Dar adevarata reforma nu avea sa inceapa decat in 1990. Pardon 1996. Nici macar. 2004 mai curand. And counting…

Romania este tara compromisurilor. Pentru ca nimeni nu isi asuma decizii grele, categorice la momentul potrivit, o data la un numar de ani trebuie sa schimbam, sa modificam, sa reformam.

Este ca si cand acum as investi bani intr-un Pentium IV cand stiu sigur ca nici macar peste un an, acesta va fi complet depasit, fara nici o valoare, iar nevoia de schimbare va fi foarte mare intr-un timp scurt.

Compromisul uneori inseamna subdezvoltare. Mai bine astept, strang mai multi bani si imi iau un procesor mai bun; nu de ultima generatie – ca poate nu am atatia bani, dar nici unul depasit.

Ne uitam acum in jurul nostru si vedem nevoia de reforma. O simtim. Ascultam politicienii si vedem ca ni se pregateste o reforma. Nu putem sa nu ne punem intrebarea: “nu a mai fost de curand alta reforma?”.

Se vorbeste si de reformarea partidelor, acolo unde isi fac cuib si depun oua toti dinozaurii post decembristi.

Aceleasi partide ar urma sa realizeze mult discutata reforma a statului. Cum oare ar putea cele mai nereformate institutii ale statului sa dezvolte reforma acestuia? Cand ele insele – partidele – sunt incapabile de o asemenea actiune drastica in propria ograda.

Astept cu interes aceasta reforma. A PDL, a PSD, a PNL si a statului. Dar daca se vor pastra aceleasi obiceiuri, in 2014 reforma statului va fi iar tema de campanie. Iar la “parlamentare” nu se vor prezenta mai mult de 30%.

Astept reforma.

- A doua parte -

Punand toti factorii unui an de criza la un loc si mai ales, felul in care au fost afectate si au reactionat agentii nostri economici, putem distinge cateva reguli de marketing pe timp de criza.  Poate nu veti fi cu totul de acord dar cu siguranta va ofera un punct de plecare nu numai pentru supravietuire, ci chiar pentru succes.

Asadar 7 strategii de marketing pe timp de criza:

1. Adaptati pretul.

Chiar pe timp de criza atunci cand toata lumea se plange de lipsa de lichiditati, veti avea o mare surpriza constatand ca la pretul corect orice se vinde, acolo unde exista cu adevarat nevoie. Ajustarea pretului la puterea de cumparare, sacrificand o parte din profit poate fi in unele cazuri singura solutie de salvare de la faliment.

2. Folositi marketingul destept.

Adica identificati exact acele instrumente de promovare si de vanzare neconventionale, ieftine sau putin costisitoare si la indemana. De cele mai multe ori aceste instrumente sunt migaloase, necesita timp si/sau experienta dar, odata stapanite va pot aduce beneficii mari la costuri minime.

Internetul ramane, in functie de natura activitatii, principala arma a marketingului destept. Si nu ma refer numai la un site de prezentare al companiei; retelele sociale/profesionale, prezenta constanta pe forumuri de specialitate, gasirea de oportunitati/parteneriate de afaceri, optimizarea pentru motoarele de cautare, promovarea on-line. In era turbomarketingului nici o firma serioasa nu isi permite sa nu foloseasca internetul la potential maxim.

Pe langa interent insa mai sunt si alte strategii ale marketingului destept; promovati-va prin orice mijloc gratuit sau putin costisitor care va este la indemana: autocolantele pe masina, carti de vizita/fluturasi/pliante “uitate” prin diverse locatii, socializare la diferite intalniri sau evenimente, prezenta la evenimentele (targuri, conferinte) ale industriei de profil, reteaua de cunostinte etc. Practic toata lumea din cercul dumneavoastra trebuie sa stie cu ce va ocupati, ce vindeti si mai ales, la ce firma.

3. (Re)Negociati.

Pe timp de criza totul se negociaza. Fie ca este vorba de chiria sediului firmei, de contractele cu furnizorii, de web-designer care se ocupa de site-ul dvs, totul trebuie negociat. Dar nu sub pretextul crizei. Orice negociere trebuie sa aiba o baza reala, palpabila si eventual, cuantificabila. Chiria la sediul firmei se poate negocia pentru ca nu mai ofera vadul comercial de acum 2 ani; sau pentru ca pierderile de caldura sunt prea mari in contextul politicii de izolare termica a cladirilor. Sau pur si simplu pentru ca baia este prea mica pentru firma dumneavoastra. Brusc. Proprietarul stie ca in aceste timpuri ar trebui sa se multumeasca cu mai putin pe moment, decat sa stea cu spatiul neocupat inca 6 luni si cu costurile de intretinere aferente.

4. Identificati principala cauza a scaferii vanzarilor si eliminati-o!

De ce au scazut vanzarile? De ce ne viziteaza mai putini clienti? De ce ne suna mai putin telefoanele? De ce am semnat mai putine contracte?

Raspunsul lejer: cererea a scazut!

Raspunsul lenesilor: lumea nu mai are bani!

Dincolo de astfel de concluzii trase la cald, ar trebui sa ne oprim putin sa analizam. Nu intr-o ora, nu intr-o zi, ci pe o perioada mai lunga.  Vorbiti cu clientii dumneavoastra, faceti pe vanzatorul macar de 2-3 ori, faceti sedinte cu angajatii si lasati-i numai pe ei sa vorbeasca, moderandu-i numai.

Intalniti-va cu prietenii si cu rudele dumneavoastra. Nu va plangeti zicandu-le ca nu va mai merge afacerea, in schimb deviati discutia astfel incat sa va faceti interlocutorul sa isi dea cu parerea liber despre ceea ce faceti. Veti avea surprinderea de a culege cateva idei foarte bune de la oameni ce nu au nici o pregatire de marketing sau management.

Sfatul pe gratis in era mercantilismului este nepretuit.

5. Supunerea informatiei

Tineti ochii permanent deschisi. Cascati gura. Plimbati-va pe jos, luati metroul si tramvaiul, lasati o saptamana  masina acasa in garaj.

Cumparati carti. Actuale, nu mai jos de August 2009. Cititi ziarele straine cu profil economic.

Cautati pe internet. Vedeti ce au facut si ce fac firme cu aceeasi activitate a a dvs in strainatate. Nu ii copiati, comportamentul consumatorului difera mult de la o tara la alta. Inspirati-va numai.

Informatia este astazi un factor de productie. Pe langa resursele naturale, forta de munca si capitalul, informatia pe o piata concurentiala devine vitala pentru succes.

Analizati piata. Faceti grafice. Analizati consumatorul. Vorbiti cu el. Analizati concurenta, din postura unui client. Culegeti informatii dar nu e indeajuns: trebuie sa le supuneti, analizandu-le. Sa le stoarceti, sa le intoarceti pe toate partile.

Informatia creaza valoare in afaceri.

6. Sacrificati profitul pe termen scurt.

Acceptati pierderi dar gestionati-le pentru a evita falimentul. Nu veti muri de foame daca afacerea dumneavoastra nu va mai creste cu 10% pe an. Nu dati oameni afara pe motivul ca nu mai sunt vanzari. Toate acestea se vor plati la un moment dat. Aveti grija de actualii si vechii dvs clienti si gasiti modalitati de a creste productivitatea.

Vorbiti cu angajatii dumneavoastra. Daca lucrurile merg rau vor intelege atata vreme cat observa ca dumneavoastra faceti eforturi sustinute. Dar cat timp veti continua sa aveti facturi la telefon la 1000 de lei pe luna, fara sa aveti nici o vanzare in plus nu va veti deosebi cu nimic de acei manageri de provincie, ahtiati dupa castiguri rapide, cu orice pret.

Un an pe pierdere, adica un an de austeritate nu va falimenteaza atata timp cat v-ati facut temele bine. Dupa ce consumatorii isi vor reveni si folosind avantajul competitional pe care il detinem (oricare ar fi acela) piata va va gasi in varf. Pentru ca ati reusit sa evaluati si sa gestionati corect riscurile.

Si mai ales pentru ca nu v-ati zgarcit.

7. Colaborati!

Toata lumea o sa va spuna ca nu are lichiditati. Mai ales firmele. Nu-i nimic. Chiar daca nu sunt bani pe piata asta nu inseamna ca nu sunt lucruri de comercializat.

Propuneti colaborari in acele activitati conexe pietei dumneavoastra. Daca aveti un magazin la coltul strazii puteti sa plasati niste pliante la frizerul de la capatul strazii. Si invers. Daca aveti un salon de coafura, vorbiti cu un salon de manichiura. Daca produceti materiale de constructii, colaborati cu o firma de constructii case. Daca deja se intampla asta, colaborati cu mai multe firme. Daca aveti o firma de taximetrie, recomandati o pensiune in schimbul aceluiasi serviciu.

Veti observa probabil ca nu este nimic genial in ceea ce ati citit. Sunt reguli de baza, sunt strategii de bun-simt. Politici care va pot transfera din liga mica de afaceri, in campionatul mondial de business. Sunt lucruri marunte care va pot scote din anonimat.

- Prima parte-

Cerere vs Nevoie?

Analistii si statisticienii vin cu argumente pro sau contra depasirii crizei in actualul an. Indiferent daca vom fi sau nu “pe crestere” in a doua jumatate a anului, este cert ca agentii economici vor avea o conduita de criza in 2010.

Cu un ghiocel de crestere +0,3% nu se face primavara, mai ales daca aceasta este sustinuta numai de un an agricol bun. Fara zarzavat pe tarabe ne-am afla tot “pe minus”.

Asadar bugetele, bilanturile, proiectiile si strategiile sunt “de razboi” in aceste luni. Adica de criza economica.

Principala cauza pentru care companiile au inregistrat descresteri anul trecut ramane scaderea cererii. Care cerere este formata de puterea de cumparare si de nivelul de trai. Acolo unde somajul este prezent, nu mai sunt nici bani, nu mai este nici cerere si din nou, exista somaj. Este un cerc vicios de care am mai vorbit.

Pana acum nimic nou. Interesant este ca scaderea cererii nu atrage dupa sine si prabusirea nevoii reale. Aceasta nevoie pentru bunuri si servicii este in continuare exploziva, dar neexploatata.

Dorinta consumatorului roman de a cumpara, de a consuma ramane clar pe un trend ascendent. De unde ne dam seama?

Incercati sa va duceti duminica seara, spre exemplu, intr-un magazin de bricolaj (gen Practiker sau Bricostore). In mod normal, duminica seara, omul se plimba pe bulevard, mananca la restaurante, se uita prin malluri.

Ce cauta consumatorul nostru chiorându-se la scule, faianta si bude duminica seara? Nici macar nu cumpara.

Apropiati-va de el si veti vedea ce gandeste. Viseaza, isi face planuri, face calcule, alege culori vorbind numai la conditional-optativ. Adica acel mod al verbelor care exprima dorinte si optiuni  totusi neconcretizate in momentul vorbirii.

Asadar nevoia exista si este mare!

Unele firme observa asta si se adapteaza: sticle mai mici la bere, cadouri in hipermaketuri, promotii la masini, discounturi la materialele de constructii. Putini insa iau in calcul cea mai importanta variabila a comertului: pretul!

Aproape ca pretul este un subiect tabu pentru companiile romanesti. Este ultima reduta si se modifica numai in ultima instanta. Nici macar cu marfa pe stoc nu se fac rabaturi semnificative.

Cu toate ca ar trebui sa fie primul instrument de atragere a clientului, pretul este ultimul. Companiile romanesti invata pe timp de criza sa fie mai cumpatate dar nu sacrificand profitul!  Mai curand creezi somaj, tai costurile, pui presiune pe clienti, negociezi cu furnizorii.

La o prima vedere, suntem tentati sa spunem ca, atata vreme cat aceasta politica genereaza profit, este perfect in regula sa se procedeze astfel. Perfect adevarat! Numai pe termen scurt insa!

De dragul profitului semestrial, anual, imediat, companiile romanesti genereaza somaj, contribuie mai putin la bugetul statului si, foarte imporant – produc si furnizeaza produse/servicii de slaba calitate. Pe termen lung, aceasta politica va gauri eonomia de piata, oricum anemica cum deja o stim:

Cand vor fi iar pe crestere, companiile vor beneficia de un consumator ursuz si tumefiat de criza, zgarcit si pretentios, o forta de munca prost-pregatita pe care nu se vor putea baza si, nu in ultimul rand, aceeasi calitate slaba a produselor/serviciilor.

- va continua -

Impulsionat de codex m-am gandit sa va redau un top propriu al celor mai bune 10 bloguri politice, cu mentiunea ca subiectivitatea ca de obicei bate ratiunea.

Trebuie spus din capul locului ca a fost un an perfect pentru blogosfera politica: evenimentele au curs, alegeri au fost, scandaluri nenumarate – deci posibilitati de analize si comentarii multiple. De aceea au si aparut multe bloguri, inclusiv subsemnatul, acum aproape un an. Anul care vine o sa fie interesant din acest punct de vedere: vom vedea in ce masura lipsa evenimentelor politice majore va influenta bloggerii politici. Consider ca este un prilej de filtrare a acestora si de marire a calitatii analizelor realizate.

Criteriile pe care le-am luat in considerare sunt de bun simt: capacitatea de analiza, obiectivitatea, promptitudinea in a comenta evenimente “proaspete”, pluritatea opiniilor, abilitatea de a transmite o idee, iscusirea literara.

Lista bloguri politice2

Sunt sigur ca am omis multi bloggeri buni, mult mai buni decat mine. Asta pentru faptul ca ori nu stiu de ei, ori mi-au scapat pe moment sau poate nu imi plac mie :D .

In orice caz, blogosfera politica tinde sa devina o sursa de informare mai avizata decat insasi presa plina de atatea carii in ultimii ani. Nu stiu daca este bine sau rau, important este ca se intampla.

Linkurile:

1. CodexPolitic.us

2. La Coltul Strazii

3. Paralele//Paralele

4. Khris.ro

5. Bleen

6. Blog de “analist politic”

7. Politeia

8. TurnofftheGlory

9. PoliTichii de margaritar

10. Romania Obiectiva

CodexPolitic.us
La Coltul Strazii
Paralele//Paralele
Khris.ro
Bleen
Blog de “analist politic”
Politeia
TurnofftheGlory
PoliTichii de margaritar
Romania Obiectiva

Amintirile mele legate de revolutia din 1989 se rezuma la linistea infernala de afara, la paturile pe care tatal meu le asezase in geam, la ingrijorarea care se citea pe fata mamei mele si la acea cutie ciudata din care vorbeau pe rand niste oameni isterici.

Aveam 5 ani dar imi dadeam seama ca se intampla ceva important. In orasul in care m-am nascut nu s-a tras. Dar se tragea la 60 km distanta. Ma duceam deseori la geam, ma inaltam pe varfuri incercand sa vad dincolo de caloriferul inghetat bocna si de pervazul geamului. Nu era nimeni pe strada, toti erau amuţiţi in case.

Ma intreb acum cat a indurat acest popor in anii de comunism, pentru a iesi in fine in strada dupa 25 de ani, cu o ura si o determinare sinucigase?

Chiar daca ma feresc de generalizari, romanii sunt destul de inertiali. Greu de urnit si de indrumat catre o anumita directie, dezbinati in actiuni chiar daca au aceleasi obiective, romanii cu greu au putut fi uniti in jurul aceluiasi ideal. Si nu pentru ca ar fi lasi – ci mai degraba din comoditate, din egoism, din nehotarare.

Ne dam seama asadar cata ura a existat in acea iarna , mai multa decat a haiducilor de la 1821, a intelectualilor de la 1848 sau a taranilor de la 1906. Gandindu-ne la faptul ca au iesit in strada categorii sociale incompatibile in Decembrie ’89 – intelectuali, pe de o parte, si clasa muncitoare, pe de alta, ne putem din nou inchipui sentimentele de repulsie si nemultumire a acelor oameni pentru un regim pe care nu-l mai voiau.

Dar aici e alta discutie: cati dintre acesti oameni nu mai doreau comunismul si cati nu-l mai doreau strict pe Ceausescu? Se zice ca s-a strigat “jos comunismul!” destul de tarziu in acele zile. “Jos dictatorul!” parea a fi racnetul de baza al multimii.

Drept dovada ca asocierea revolutionara dintre studenti si muncitori a fost una conjuncturala, NEnaturala, stau si evenimentele din Mai – Iunie 1990. Atunci, s-a dovedit ca tocmai clasa muncitoare nu dorea o schimbare majora, iar clasa de mijloc urma sa fie sacrificata pentru inca 20 de ani. Cel putin.

Deci cum mi-am petrecut eu revolutia? In primul rand crescand.

Apoi imi dadeam seama ca nu vom mai tremura de frig in casa, ca vom avea desene animate si fotbal la televizor, ca nu voi invata si eu sa citesc la lampa cu gaz asa cum a facut-o sora mea mai mare, ca voi manca ciocolata si voi avea jucarii.

Nu-mi dadeam seama in schimb ca ne vor trebuie inca foarte multi ani sa scapam de obsesia comunismului, ca vor trece alti 7-8 ani pana cand tara se va deschide cu adevarat, ca sforile puterii vor fi trase inca multi ani de aceleasi personaje.

Aveam sa aflu mai tarziu ca fac parte din prima generatie cu manuale alternative, din prima si singura generatie cu examen de capacitate si de admitere la liceu, din prima generatie fara obligatia de a face armata, din prima generatie cu examenul de bacalaureat tip grila si lista este deschisa.

Nu consider ca eu am facut parte din generatia de sacrificiu. Adevaratii sacrificati au fost parintii mei: adica cei care au fost amagiti de revolutie, zdruncinati bine de capitalismul salbatic al anilor ’90 si scosi la pensie fortat de criza economica contemporana.

Voi ce-ati facut la revolutie?

Am tendinta sa fiu dezamagit de solutia aleasa de Traian Basescu. Dl. Boc a fost prim-ministru, iar deciziile guvernului condus de domnia sa au lasat de multe ori de dorit. Putem vorbi de conjuncturi, de alianta nefericita cu PSD, de an electoral etc, dar in minte ne ramane tot lipsa de decizii concrete a guvernului domniei sale, mai ales la capitolul anti-criza.

Este adevarat ca Emil Boc este un om foarte bun in administratie. Ca si dl. Johannis, a dovedit in dese randuri ca stie management. Dar cand vine vorba de autoritate asupra celor pe care ii coordoneaza – aici am indoieli.

Pentru ca nu conteaza atat prim-ministrul desemnat, cat guvernul pe care acesta il va alcatui. Ministerul Muncii, Ministerul Finantelor, al Economiei – acestea sunt doar cateva dintre portofoliile cheie care nu trebuie sa incapa decat pe mana unor oameni competenti si extrem de hotarati.

Emil Boc isi va continua probabil mandatul de sacrificiu. El va fi mielul desemnat pentru a impune cateva politici necesare, ce tin de reformarea profunda a statului si a societatii, in ansamblul ei: legea salarizarii, legea pensiilor, restructurarea sistemului bugetar s.a.. Acestea implica masuri nepopulare, luate de un om care nu poate aspira mai sus de atat.

Il vedeti pe Crin Antonescu taind in carne vie? Nicidecum. Domnia sa aspira la 2014, nu isi permite sa dea nici macar un om afara dintr-o agentie guvernamentala.

Este adevarat ca optiunile lui Traian Basescu din propria ograda sunt foarte limitate. Daca Mugur Isarescu nu s-a lasat ademenit, iar dl. Croitoru ori nu a vrut, ori nu a mai fost luat in seama, dl. Basescu nu a avut o alta solutie viabila. Cum-necum dl. Boc ii cunoaste pe domnii de la FMI si BM, s-a invatat cu Parlamentul, cu injuraturile si insultele, cu propria mostenire s.a.m.d.. Cu alte cuvinte Traian Basescu a adoptat solutia lejera. La indemana. De data aceasta nu a fost un presedinte-jucator. Doar previzibil.

Sunt un pic dezamagit. Dar sa vedem…